Convieţuire literară

Aproapele meu se spală pe mâini
cu necazurile mele eretice O face
ostentativ aş putea zice chiar artis
tic Fiecare necaz e smotocit până
ajunge la zero Când ating şi eu ex
tazul de la distanţă Şi preţ de-o re
vistă literară interbelică toată lumea
se declară satisfăcută

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (8 septembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-aţi pus vreodată această întrebare: cine este aproapele nostru? Probabil că nu, pentru că nu se pare că avem răspuns în orice moment. Însă nu cred că este aşa. Am fi tentaţi să spunem că aproapele nostru sunt cei de lângă noi, familia, rudele. Hristos însă ne spune că nu acesta este răspunsul pe care-l aşteaptă de la noi. Când rostim cuvântul "aproapele", suntem tentaţi a ne gândi la distanţă, la ceva de lângă noi. Dar Hristos trece peste această distanţă şi vrea ca între noi şi "aproapele" să nu fie nici o distanţă, ci "aproapele" să fie în noi, în inima noastră, să-l primim în inima noastră cu toate problemele, cu necazurile lui, aşa cum a făcut samarineanul din parabola spusă de Iisus Domnul învăţătorului de lege şi nouă, celor de astăzi, în duminica rânduită a se citi în toate bisericile şi mănăstirile noastre.

Ioan Selejan în Pe cărarea Raiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima citaţie

Dragă Kitty aş vrea să-i scriu prin
intermediul tău Annei Frank Se poa
te căci lumea m-a exilat şi pe mine
cu tot cu poezie din fericire Iar sin
gurătatea care ne-a înfiat are grijă
de noi ca de nişte copiii extrem de
problematici În rest fiecare se spală
singur pe mâini

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (15 iunie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-AM CURAJUL
N-am curajul să privesc în fiecare zi în oglindă: îi simt ironia crăpându-i pe buze.
Îi întorc spatele cu bucurie, nu-i cunosc pe cei din urma mea: de ce-mi răsfoiesc amprentele ca pe frunzele toamnei?
Doamne, îmi beau cafeaua ca pe o cupă cu otravă: revigorantă!
Între timp, lumea se spală pe mâini cu acest verde târziu de toamnă.
Şi bucuria, şi tristeţea dau în clocot ca mustul în butoi. Bulele de aer îi măsoară viaţa... Efemeride de doi bani...
Aveţi dreptate, până la urmă, restul e totul!

Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Ţi-am privit frumuseţea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Şi s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spaţiu şi a atins infinitul...

Ţi-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a fiinţei mele
A consimţit refluxul visării
Şi a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!

Ţi-am privit frumuseţea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Şi te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai, ce dai- mă avertiză, aproapele meu, îndesându-mă în gura lupului!

Costel Zăgan în Pupăza lui Creangă (21 mai 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a începe un portret, uită-te bine... Sunt mâini care nu seamănă cu figura. Sunt mâini care gândesc; mâini bune, iubitoare, care parcă mângâie lucrurile pe care le ating şi mâini răutăcioase care privesc lumea cu necaz. Am văzut mâini foarte triste la un actor care nu juca decât roluri comice... Mâinile nu puteau minţi. Pentru mine gura... priveşte mai expresiv decât ochii. Ochi sunt uşor de făcut. Privirea-i mai greu.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea literară şi artistică

Când eşti "străpuns" de Cincinat,
De ai umor, zâmbeşti îndată,
Ba chiar răsufli uşurat
Că-n loc de ţeapă-i o... săgeată!

madrigal de Nicolae Zărnescu din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi prostul este aproapele meu: îl iubesc. Nu-mi cereţi, totuşi, să-l şi laud!

aforism de Costel Zăgan din Caratele... prostiei (20 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoparodie

Costel Zăgan nu mai rezistă
de dimineaţa până seara
de-i lumea veselă sau tristă
pe toţi-i-ntreabă unde-i ţara

De dimineaţa până seara
mai rău e domnilor ca râia
prin vene-i curge iar cerneala
când scrie că iubeşte România

Mai rău e domnilor ca râia
de-i lumea veselă sau tristă
aceasta-i pentru el filosofia
Costel Zăgan nu/mai rezistă

De dimineaţa până seara
pe pâine îşi serveşte ţara

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia performanţei

Citiţi performanţa se măsoară şi-n cuvinte
Omul se mai poticneşte de-un cuvânt
de-o tăcere
de-o singurătate
Numai capodopera străbate veacurile
ca un Făt-Frumos
basmele şi copilăria
centrul de greutate al condiţiei umane
De pildă când citesc redevin copil
Cărţile sunt jucăriile mele preferate
Mama-i biblioteca
Iată joc şotron
cu marii clasici ai literaturii române
Eminescu Creangă Caragiale Slavici
şi
costel zăgan
Stop joc
vine proful

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petit, poetul

Seminţe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, ca insectele când se încaieră –
Iambi plăpânzi treziţi de briza puternică –
În timp ce în brazi se cântă o simfonie.
Sonete, rondele, villanelles, rondeaus,
Balade contabilizate sub umbra aceloraşi vechi refrene:
Unde sunt zăpezile şi trandafirii de altădată?
Şi ce este dragostea, dacă nu o roză care se ofileşte?
Viaţa din jurul meu aici, în oraş:
Tragedie, comedie, valoare şi adevăr,
Curaj, permanenţă, eroism, ratare.
Totul la vedere, şi, Doamne, ce cărări bătute!
Pădurile veşnice, păşunile, torenţii şi fluviile
Mi-au rămas întreaga viaţă indiferente.
Sonete, rondele, villanelles,, rondeaus,
Seminţe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, iambi piperniciţi –
Şi în vremea asta Homer şi Whitman dau năvală, fremătă prin brazi.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratele meu...

Ah, aceste zăpezi
care se fac viermi chiar în faţa turmelor mele!
Şi tu, semenul meu, aproapele meu crispat şi ambiguu –
bâiguind lângă focul de jertfă cu gura înfundată în pâine:
"Adorarea păstorilor nu mai foloseşte planetei".

Palide frunze
ca nişte sălbăticiuni cu gâtul tăiat se-nvârtejesc
în trâmbele fumului ce urcă în slavă.

O, aceste zăpezi! şi această lumină în tremur
peste cuşmele munţilor mei!

Mă chemi în câmpie, fratele meu.

Înfiorat ca o harpă
de unde să ştiu că infernul sunt ceilalţi?...

Sărut mâna în care ţii strâns piatra
confund sângele ce curge-n ţărână cu toiul laptelui
şi-n noaptea fără de capăt mă rog de tine
semenul meu, aproapele meu, fratele meu

semenul meu, aproapele meu, fratele meu Cain.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o operă literară

Aud Bacovia

văd Eminescu

miros Macedonski

pipăi Arghezi

lăcrimez Esenin

cânt Baudelaire

exist Shakespeare

picur Verlaine

în fine

doar Maiakovski

pune la cale

altă poezie

invadatoare

însă

mă descurc

Costel Zăgan

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem ce face, domnilor, fiecare lucru îşi are perechea sa... antagonistă: eu mor în timp ce sufletul meu învie!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pârghia amurgului în buzunar
şi-un munte chiar pe umărul meu stâng
dar ştiu o Doamne totul e-n zadar
de-o vreme lucrurile toate-n mine plâng

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

XVII

Doamnă, o să te ating cu mintea.
o sa te ating şi o să te ating şi o să te ating
până când deodată o
să-mi zâmbeşti, obscen de timid
(doamnă, o să te ating cu mintea.)
O să te ating, atât,
uşor şi tu o să devii cu totul,
cu infinită uşurinţă

poemul ce nu-l scriu.

poezie de E.E. Cummings din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proximitatea fizică prin situarea faţă către faţă nu este neapărat o întâlnire. Întâlnirea este mult mai mult; ea înseamnă găzduirea celuilalt în noi, ospătarea unuia din altul la agapa dăruirii de sine. Este purtarea celuilalt în noi, primirea lui în spaţiul intim al fiinţei noastre, e dansul a două eu-ri care se ating în ceea ce pare intangibil, care vorbesc fără a rosti cuvinte, care se aud chiar şi atunci cand tac, care sunt împreună chiar şi în distanţă. Ajung să mă întâlnesc cu cineva când pe umerii mei am aşezat pentru totdeauna povara lui, când rănile lui le poate unge până şi cel mai banal cuvânt al meu, când reuşesc cu îmbrăţăşarea mea să curm angoasele, căderile, neîmplinirile şi tristeţile lui şi când pentru toate acestea nu cer nimic în schimb. M-am întâlnit cu celălalt când şi el doreşte să-şi facă loc în mine şi când lumea lui începe să fie decorată de cromatica fiinţei mele.

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ce departe-i aproapele!

calambur de Costel Zăgan în Retorica lui Dracula (1 februarie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul.

Octavian Paler în Rugaţi-vă să nu vă crească aripi
Adăugat de cyoulyk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea de-a vă cunoaşte

Bujorul înflorit chiar pe obraz
e cea mai gravă circumstanţă
însă îngăduiţi şi-acest extaz
să vă admir de la distanţă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!