Sărbătorile de iarnă

Vine iarna, iar mi-e frică
Că rămân fără de ţuică.
Cât a fost vara de mare
Am stat cu burta la soare.
Şi n-am strâns ca o furnică,
Ca să am prune de ţuică.
Iar acum, de sărbători,
N-am ce bea, dar ud la flori
Şi cu inima-nsetată
Aştept poştaşul la poartă,
Pensia să mi-o aducă,
Să cumpăr slană şi ţuică!
Şi să fac de sărbători
Ca pasărea printre nori!

pamflet de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Vine iarna, iar n-am bani,
Ca să dau şi la duşmani!
Dar mai bine e sărac
Să nu stai legat la cap!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Anul Nou

De sărbători, veniţi copii acasă
Din ţara-n care-aţi fost plecaţi!
V-aşteaptă vin şi cozonac pe masă,
Veniţi copii, noi v-aşteptăm cu drag.
(O mamă în toiag mai stă în prag...)

Miroase-a pâine scoasă din cuptor,
Nu mai avem, dar de ea ne e dor,
Ni-i dor şi de cârnaţi fripţi pe vatră
Ce-mprăştie mirosul pân' la poartă.

La streşini carnea-i pusă la uscat,
La fiecare muritor din sat.
Pe coş se-afumă încă, burticanul,
Iar după sobă sforăie motanul.

Miroase-a ţuică fiartă cu piper,
Miroase cozonacul din paner...
Sarmale fierte-n oala de pământ,
Mâncăm de Anul Nou... An sfânt!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prunii nu fac prune ca să faci tu ţuică sau magiun, ci pentru sâmburii din prune, care au rolul să asigure perpetuarea speciei.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţuică

Ţuică. Specialitate la cazan.

definiţie aforistică de David Boia (2 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul

Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Greieraşul iar veni
La furnică să cerşească
Şi mâncare să-i gătească.
Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Vara mâine o veni.
N-am sa mai cerşesc la tine,
Am să cânt de azi pe mâine.
S-asculţi cântecelul meu
Furnicuţă nu-ţi e greu:
Cri, Cri, Cri, furnică Cri!
Ţi-oi cânta pân-oi muri.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

O, brad frumos
Al tinereţii mele,
Nu te-am avut nicicând
Împodobit cu stele.

Nici globuri n-am avut prin casă,
Puneam câte ceva pe masă...
Ne bucuram de sărbători,
Când pe uliţe, auzeam colindători.

La răscruci de drum fugeam,
Aveam toţi gutui la geam.
În odaia de la drum
Ţineam porcul de Crăciun.

Iar la streşini atârnaţi
Erau metri de cârnaţi.
De Crăciun şi Anul Nou
Mama ne dădea cadou,

Felii dulci de cozonac
Şi mâncam cu toţi de drag.
Acum totul e schimbat,
Nu mai mâncăm cozonac.

Bradu-n casă împodobit
Ne urează bun venit.
Nu mai e ca altădată
Să mergem din poartă-n poartă.

Iar în prag de sărbători
Să primim colindători...

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turism ieftin

Vara beau doar bere rece,
Iarna numai ţuică fiartă
Şi excursii fac vreo zece
Doar pe... hartă.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără prună, nu-i a bună

Anul ăsta n-a fost bun.
Prune nu-s, şi orice uică,
Ştie ca niciun magiun,
N-o să ţină loc de ţuică.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea biosintezei

Să mănânce prune şi să urineze ţuică.

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna-mi place când e frig.
Beau o ţuică, trag un somn.
Nu mai stau chircit, covrig,
Şi... visez că-s mare domn!

epigramă de Marius Mălai (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vicios

Uită rugăminţile...
Bea şi ţuică, şi tutun;
În curând eu presupun
C-o să-şi bea şi minţile!

epigramă de Valerian Lică din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Longevitate

Fumează zdravăn soacră-mea
Şi zilnic cinci cafele bea,
Bea ţuică, vin de Drăgăşani
Şi are nouăzeci de ani!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţeta magică

Slană, ceapă, ciuşcă, ţuică,
Pulpe fragede de puică,
Cârnaţi, mici, muştar şi bere,
Nuci, alune, sare, miere,
Cinci vedre... cu vin sfinţit
Şi n-ai teamă... de Covit.
Mâinile... de ţi-ai spălat,
Te poţi declara scăpat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră şi răcoare,
Apă rece şi curată,
Granita şi îngheţată.

Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Ţuică fiartă, ceai cu miere...

Suntem dependenţi de vreme
Şi trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Şi pe urmă ne împăcăm.

Că şi lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viaţă, ne omoară.

Şi se pune-o întrebare
Ce putem să facem oare?
Dar există un răspuns
Care-n inimă-i ascuns.

poezie de Octavian Cocoş (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groparul

Merge târâş prin viaţă
Cu inima de gheaţă
Plecat înspre mormânt...
Se irosind săpând.

Din şale se îndoaie
De e năduf, e ploaie,
Sau ger năprasnic este...
De clopot dă de veste.

Nici nu mai are lacrimi
Şi sărbători, nici patimi
Ce varsă în sudoare
La fel la orişicare.

Din palmele bătute
Şi sforile ţinute
Îşi încropeşte pâine
De-un trai de azi pe mâine.

Ar avea rugăminţi
Dar i s-au dus părinţi;
Îs doar popi de-o sudalmă,
Partaj de bani... de-o palmă.

A fost pe rând plugar
Şi dascăl de altar,
Dar rangul l-a pierdut;
Popii n-a dat ce-a vrut.

Câştigă din pomană
Colac, colivă, o slană
Şi ţuică, că-i sleit...
Vreun vin de mult acrit.

Stă printre cruci, aghiasmă,
Tămâia i-e mireasmă,
Se-ngroapă printre flori
Trup-suflet, mii de ori.

Şi-i tânăr... Tot nu ştie
Când timpul o să-i vie...
Şi-a săpat singur groapă
... Căci n-are bani de sapă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Veniţi cu toţii de-ompreună
Săvă dau ţuică de prună,
Să beţ din acest pahar,
Săvă treacă de amar!
Vă dau ţuică din butoi
Şi din unu îţ videa doi.
Pân-am trăit în vecie
Am avut şi pălincie.
Toate-aceste le lăsai
La 54 de ai.
Moartă 1948.

poligramă de Stan Ion Pătraş din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă grea

De când mă ştiu n-am detestat
Şi n-am urât iarna mai tare,
Aşa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;

O aşteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veşminte
Şi să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,

Fi'ndcă aşa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Şi pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:

Cum văd că ninge la fereşti,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Piteşti,
O ţuică fiartă în ibric,

Şi peste-o săptămână, dacă
Va ninge iar, cu vânt şi ger,
Îi fac necaz, scăpând în joacă
Mai multe boabe de piper...

Iar de se pune pe ninsoare
Trei zile-n şir, cum nu-s voinic,
Nici vorbă c-o să mă doboare
Cât ţuica fierbe în ibric!

Şi-i râd în nas privind de sus,
Că stau la cinci, am şi balcon...
De când e ea nu m-a răpus
Chiar făr' să port măcar palton!

Însă acum, ca niciodat'
Mi-e teamă că mă dau învins,
Ingrata iarnă, ne-ncetat
Parcă-n prostie a tot nins,

Şi mă întreb, plin de fiori,
De-ajung în primăvară viu,
Fi'n'că a nins de-atatea ori
De m-a lăsat fără rachiu!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie de Crăciun

Ajutat de epigramă,
Colindam din cramă-n cramă.
Iar acum, atras de artă,
Cochetez cu-o ţuică fiartă!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gorjenilor (epigramişti)

Ca să nu vă tacă fleanca,
Îmi dau seama, v-a fost frică!
Ne-aţi dat ţuică cu cinzeaca
Şi-aia, vai, a fost poşircă!

epigramă de Gigi Poşircă din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fac azi?

Azi sunt pus pe băutură,
altceva nu fac nimic
şi aştept în bătătură
ca să-mi vină vreun amic.
Îl cinstesc cu ţuică fiartă,
vinul după ce mâncăm,
Cel de Sus, dacă mă iartă,
rugăciuni îi închinăm.
-Hai noroc şi ce-a zis Domnul,
pe toţi sfinţii-i vom cinsti,
dar, până ne-o prinde somnul,
bem chiar de ne-om chercheli.
Suntem oameni de-aventură
şi bem ţuica pusă-n ţoi,
vinul îl bem cu măsură,
dar... călare pe butoi.
Sfârâie carnea-n tigaie,
ţuica fierbe în ibric,
chiar azi am tăiat o oaie,
de vin... nu mai zic nimic!
Dar... ca să v-o spun p-a dreaptă,
c-avem ce mânca şi bea,
cine mi-e drag mă aşteaptă,
îi fac semn şi vine... ea!
Vecina de lângă casă
ştie semnul ce i-l fac,
niciodată nu mă lasă
să beau singur şi să zac!
Vine şi mă giugiuleşte,
mă pune-n pat, mă sărută,
pleacă, fin'că se grăbeşte,
nemâncată, nebăută.
Rămân singur cuc – năpasta! –
doritor şi oropsit,
m-oi ghiftui cu nevasta
... când vine de la prăşit
şi m-o găsi ostoit!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!