Zâmbet neînceput

îmi picură sângele-n tâmple
cu zgomote ca de baroase
fie ce-o fi să se-ntâmple
doar somnului pradă mă lase

capilarele mi-s pline de vise
rămase neîmplinite
în chinga inimii prinse
brute lucrări necioplite

şi pielea-mi pe tâmple se luptă
cu demonii de dedesubt
durerea se-ascunde sub masca
zâmbetului neînceput

îmi duc iară mâna la cap
ce-l simt tot mai mic şi mai mic
şi muşchii-ncordaţi ca un arc
mă transformă din tot în nimic

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoniada

Mă lupt cu demoni ce-s ai mei
De când e lumea şi pământul
Parte din mine, eu din ei
Încolăciţi în gându-mi...

Veninul lor îmi curge-n vene
Şi-n tâmple îmi zvâcneşte
Străin la lumea dimprejur
Castele-mi construieşte...

Şi simt cum inima prea mare
În trupu-mi n-are loc destul
Aşteapt-o singură chemare
Să se prefacă-n scrum...

poezie de Klara Papuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Adu-mi iar lumina
În clipele reci
Să simt că eşti sânge arzând
Sărută-mi iar mâna
Prin vise când treci
Să-mi fii Luceafărul blând.

Adu-mi iar sărutul
Din nopţile pline
De dor şi iubire păgână
Să fim începutul
Zilelor line
Să plângă trecutul de vină.

Adu-mi iar poemul
Să-mi curgă prin tâmple
În nopţile fără de tine
Împlineşte blestemul
Şi fă-l să se-ntâmple
Să ştii că eşti parte din mine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seminţii din mine, iară

Bate-un vânt de primăvară,
Muguri-ţi-aş sălcioară,
Să-ţi irump, pe tâmple ninse,
Rod de dragoste şi vise.

Muguri-ţi-aş flori de munte,
Să-ţi sărut cerul din frunte,
Când mă-nalţ pe-un vârf de ceaţă,
Să simţi pofta mea. De viaţă!

Muguri-ţi-aş azalee
Să-mi simţi gustul, de femeie,
În culori ispititoare
Şi alean. De muritoare.

Muguri-ţi-aş flori de şesuri,
Miresmându-ţi înţelesuri
În poeme insolite
Dorurilor răscolite.

Muguri-ţi-aş busuioace
Doar de mine s-ai noroace
Cât mi-s gândurile-nvoalte
Şi-mi faci slovele înalte.

Muguri-ţi-aş flori de piatră,
Cât îi eşti inimii, vatră,
Şi din gând răsar zorele
Pâlnii treacătelor mele.

Muguri-ţi-aş dumitriţe,
Garofiţe şi crăiţe
Flori de tei şi ment-amară
Seminţii din mine, iară.

Muguri-ţi-aş flori de taină
Să-ţi fiu primăverii, haină
Toamna, confidenţă verii
Iarna, tindă-mlădierii.

Ca, sub rugii de zăpadă,
Să-ngrijeşti fără făgadă
Mugurel de înflorire'n
viţă. De neostoire.

Muguri-ţi-aş siminoc
Peste timp, spaţiu şi loc
Să-ţi irump, pe tâmple vise,
Muguri-ţi-aş legi nescrise.

Bate-un vânt de primăvară
Te iubesc! Ca prima oară!

aprilie 2017

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa Tăcerii

Brâncuşiană

Apostolii lumii şi-au luat rând pe rând
Cuminecătura şi-au dispărut –
În urmă rămase doar masa tăcerii
Întorcând din somn neştiut
Douăsprezece scaune
Ca douăsprezece pocale
Pline de slavă şi lut.

Lumea a trecut iară şi iară
Vorbele au zburat în şir de cocoare
Liniştea a lăsat grea casa de piatră
Sub catapeteasma de stele fuioare
Torcând cernită piatra tăcerii
Din tot ce-a rămas nespus, neînceput
În albe, adormite pahare.

Şi cei ce au trecut şi cei urmează să vină
Se aşază-mpreună în chip nevăzut
La masă să schimbe vreo două tăceri
Şi să ciocnească neabătut
Pentru cei ce au fost, pentru cei ce vor fi
Şi pentru cei ce pe cale mai sunt
Prin grele clepsidre timpul iar s-a cernut-

Tăcerea ne prinse pe toţi în ciubere goale.

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e un curcubeu

Iisus are cătuşele pe tâmple
e Dumnezeu în ceruri închingat
Apocalipsa-i gata să se-ntâmple
între femeie iată şi bărbat

E Dumnezeu în ceruri închingat
şi omu-i piatra cea de moară
între târziu şi totuşi niciodat
se-ntinde viaţa ca o sfoară

E omul piatra cea de moară
Apocalipsa-i gata să se-ntâmple
pe nimeni însă n-o să-l doară
Iisus are cătuşele pe tâmple

Iar Dumnezeu e-n ceruri închingat
între femeie moarte şi bărbat

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretul unei turnătoare

Cu dosar şi ghiocei la tâmple
Doar acum a fost descoperită,
Când putea, mai bine, să se-ntâmple
La o vârstă mult mai potrivită.

epigramă de Valerian Lică din p (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt

Simt cum prin mine se strecoară,
Ca o adiere de primăvară,
Un sentiment de mulţumire,
Pentru cel ce-l am lângă mine.

Simt cum se revarsă-n trup,
O energie binefăcătoare,
Care alungă norii de sub soare
Şi lasă urme vindecătoare.

Simt că trebuie s-aduc mulţam
Celor dragi pe care lângă mine îi am
Şi bucuria de a fi şi de- a iubi,
Dă sens vieţii ce-o am a trăi.

Simt că anii mai puţin contează,
Când scrii file de poveste,
Ce aduc în ochi acea slipire
Şi o miraculoasă a sufletului întinerire.

Simt acea dulce mângâiere,
A parfumului de floare,
A brizei mării-n răsărit, apus,
A frunzei-n zborul jucăuş
Şi a fulgilor albi de nea,
Ce la tâmple s-au depus.

poezie de Georgeta Ganea (28 iulie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Dacă simt că te grăbeşti
şi asta
prin puţinul aer care-l respirăm,
îmi declini culoarea-n pasta
umbrei atârnând de ram.
Şi mă las în neîncrederi
ondulat şi mult suit
precum verdele în iederi
suspinânde spre zenit.

Ca şi cum aş merge peste
clar albastrul înnorat
al privirilor celeste
şi cu capul îngropat
ţinând ochiul în călcâie
şi tot mersul lângă tâmple
O, clepsidra mea dintâie
răsturnând ce-o să se-ntâmple
şi curgând de jos în sus
lung şi greu nisipul suplu
şi smulgând dintr-un apus
pururi răsăritul dublu.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul Măreţia frigului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducătorul cu ştaif

dedicat Maistrului Christian W. Schenk

Eu am ideea de mână. Tu un deget
cu care arăţi spre mâna ideii.
Cum poţi tu să scrii despre mână
când eşti la mâna ei?
Cum poţi tu să scrii despre rugăciune
când eşti printre atei?
Să îţi pui mâinile la tâmple
şi să le înghiţi cu craniul
să te rogi să se întâmple
pur şi simplu ceva straniu!
Viaţa este doar o roată şi o facem
şi mai grea
Ai să vezi că doar călăii
pleoapele îţi vor lăsa.
Ai să vezi că cei ce umblă după tine la papuc
Nu te duc decât la dracu
şi la neamul lui te duc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mine nicicând n-ai să suferi!
Iubirea-ţi zvâcneşte în tâmple.
Ce-i scris tot o să ni se-ntâmple;
E viaţa firav pod de nuferi...

catren de Mihaela Banu (8 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plânge tocu-n calimară
Şi-aştept minunea să se-ntâmple;
Când timpul ce zvâcneste-n tâmple,
Striveste-a dragostei comoară.

catren de Mihaela Banu (16 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de iarnă...

Vin de-ngheaţă
geruri grele
vremuri rele
se arată
zile reci
şi nopţi senine
copaci seci...
de stele pline
bolţi-nmărmurite
-n ceaţă...
Vin de-ngheaţă
şi omeţi
până-n pomeţi
o natură-nfrigurată
îmbătrânită
şi albită
pe la tâmple
multe stau
să nu se-ntâmple...
Restul stropilor
de viaţă
geruri grele
vin de-ngheaţă!

poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ştii

Azi nu-i lumină pe pământ
Şi nici în fiinţa mea putere
Să sper că eşti, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.

Azi e-ntuneric şi e trist
Şi inima-mi este pustie
Şi nu mai ştiu dacă exist,
Nu ştiu ce-a fost şi ce-o să fie.

Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credinţa-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.

Aş vrea să nu ştii ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul şi ce-i tristeţea
Aş vrea ca tu să ai puterea,
De a simţi ce-i frumuseţea.

Dar nu a celor trecătoare
Şi nu a celor ce le simţi
În clipe pline de-ncântare,
Când eşti minţit şi tu te minţi.

Aş vrea să ştii ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aş vrea să ştii ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei şi vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă şi-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îţi vin
De-atâtea ori înfigi
Cuţitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze şi în tâmple
De-atâtea ori tu ştii
Că tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veşnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

M-am întrebat de multe ori:
Cum e posibil să se-ntâmple
Ca fulgii ei aşa uşori
Să-mi cadă-atât de greu pe tâmple?

epigramă de Ghiocel Constantinescu din Muşchetarii prahoveni
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi clipa

Din când în când îţi simt zvâcnind aripa
Pe ceru-nzăpezitei mele tâmple,
Aştept dorinţe-apuse să se-ntâmple
Şi răstignesc pe crucea nopţii clipa.

Din când în când visez că este vară
Deşi din mine iarna muşcă rece,
Aştept de vise ploi să mă înece
Şi-aprind la jarul lunii o ţigară.

Şi mai visez din când în când iubire,
Ori trag în via-nsingurării plugul,
Aţât cu vreascuri de speranţă rugul
Şi plâng si râd cu lacrimi în neştire.

Îmi eşti belşugul, eu îţi sunt risipa...
Ia tot ce vrei şi lasă-mi mie clipa.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei creaţii (2)

Mi-am spart puşculiţa cu îngeri
în căutarea celui cu pene de aur
împrăştiaţi pe jos
au început să cânte toţi în gama pustiirii
cu voci de bronz şi alamă
bătând din aripi găurite ritmuri metalice şi reci
adun cu grijă penele profetice
căzute în durerea ce clocoteşte în tâmple

deschid trapa sufletului
cu mâinile adânc afundate
în solul din sânge şi amintiri
al cimitirului din mine
îmi trag morţii afară
de păr
de mâini
de picioare
spre durerea din tâmple
vocile lor carnale recită
în limba moartă a iubirii
infunde amorem cordibus

o mână de pene
un sac de oase
un craniu
o aură
îngerul de aur e gata şi zboară
îl prind de picioare
pendula bate în uşă visului
mă trezesc
cu mâna prăfuită în galben
îi fac conturul pe foaia
închisă între copertele vieţii

. |

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul sub papuc şi mărţişorul pentru soţie

În anul doi de căsnicie,
Zâmbind sarcastic spre soţie,
I-a pus în piept un mărţişor,
În văzul socrei, tuturor,

Compus din bici şi un papuc,
Şi un mesaj, ce-l reproduc:
Papucul dacă-l mai ridici,
Atunci pun mâna eu pe bici...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 martie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou pentru femeia în vârstă

Flori primit-am în buchet,
Am la tâmple ghioceii,
Îmi ajung, am berechet...
Dar mai dragi mi-s nepoţeii.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (februarie 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, povară-s la moară (a se citi în clar-obscurul Efectului Doppler din acustică)

M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai grea.
Nimic n-are poetul, când are tot ce vrea;
Puneţi-mi, de se poate, zăbală, frâu, ham, şea,
Duceţi-vă la moară, cu mine, pe şosea!

M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai greu.
Potcoavele tocite fac trap galopul meu,
Bătrânul sunt, ce ţipă: copile, stai mereu,
Şi nu mai bate calul, căci poate sunt chiar eu!

M-apasă înserarea. Pe tâmple, tot mai grei,
Se-aud la cotitură, spre moară, paşii mei...
Nu Doppler e de vină, de vină sunt acei
Ce te-au trimis în cale-mi, povara să mi-o iei!

poezie de Marius Robu (12 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!