Bolero românesc
Șarpele, senin, se strecura
printre zorii cartierului de blocuri,
pe drumul plin de lacuri, din asfalt,
cu sâsâitul prelungit ecou
împreună cu lătratul câinilor
care-l urmăreau jucăuși
Ta-ra-ra tam-tam mii de portiere
spre muncă...
Nimic poietic din nepăsarea asta,
în care unii bunici
vroiau să construiască castele,
ca în basmele pe care le citeau nepoților...
Cel puțin așa am auzit în cafenea...
la o cafea de dimineață... cu un trăitor
prin lumea aia de beton armat...
și la propriu... și la figurat.
Țin minte că nici n-am mai sorbit
din amarul cel mai fin din fața mea,
de spaimă că mă va trezi, prea mult.
Ar fi fost ca o porție de nămol,
o vedenie a lumii din secolul XX
de după război, căutându-mi familia.
Aș fi fost că un biet surghiunit
pe ținuturile unei lacrimi de serafim
admirând o cultură șerpuindu-se prin nămol...
Dar să lăsăm furiile pentru englezi,
la noi se zbat, pâlpâie, dansează tot mai aprins cu capacele pe piept,
ca niște cavaleri ai ordinului chiftelei
ieșiți dintr-o conspirație de chefi
cu multe stele pe epoleții satirici...
Dar să lăsăm furiile pentru englezi,
la noi se șerpuiește printre nori,
zburând printre neguri ca umbrele,
nici nu știi când, și de unde vom apărea,
camuflați în natură și spirit
cu lumea, dar și cu viața de salon...
Ei! cam așa vedeam blocajul
spre care mă îndreptam, de la atâtea
imagini comice, și grave, deopotrivă,
de parcă un costum de arlechin
m-ar fi înghițit și s-ar fi urcat
învelindu-mă în cel mai caraghios ritm
ca pe o legumă neastâmpărată
care nici nu vrea să danseze în ciorbă
amețită de polonicul vreunui chef...
"Hoo-ho-ho ho-ho(!) ho-ho", prin cafenea.
Câte un nou bufon cum înflorea
ca un fel de commedia dell'arte,
o improvizație ce șerpuia
printre cafelele părăsite în amar,
pe mesele, acelea, de asfalt
ca între blocurile nepăsării
unde ecoul șarpelui se stingea...
"Bum-bum bum bum bum bum", explozii de capace.
Câțiva cavaleri căzuți pe podea,
obosiți de viața grea,
zăceau cu polonicele de peruzea
căzuți în lupta ei de "chiftea"...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre cafea
- poezii despre șerpi
- poezii despre dans
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre spaimă
Citate similare
D.M.M.T
Pune-te în patru labe Doamne
și privește la furnicile astea luptătoare
pe care le-ai fătat
După. Mare. Mila. Ta - ta-ta-ta-taratata
bum bum
cum colcăie ele prin Iubirea Ta
ca prin cadavrul pisicii moarte
de după colțul blocului
de după amiază
de După. Mare. Mila. Ta - taratatatata
bum bum
ia-le pe limba Ta filiformă
și învață-le gustul
Furnicar excedat
Autogenos milos!
Myrmecophaga tridactyla adorabil ce ești!
Nenăscutule!
Somnorosule!
cobor să-mi cumpăr țigări
din lift ies
și soarele Tău îmi scoate întunericul prin nas
Ție Doamne!
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre moarte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre iubire
- poezii despre furnici
- poezii despre fumat
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Muzica înserării
Am intrat deodată în muzica înserării
ca la terapia intensivă a sufletului
cu toate organele urlând
în trecerea prin filtre nefiltrate de anestezice.
Din sclipiri în înnegurări, din încețoșări în limpezimi,
măsuram nemăsurarea,
căzând din gânduri direct în bisturiul ascuțit
al unei rugi pentru sănătatea luminii.
Din toate colțurile, se deșteptaseră brusc
mădularele simțirii cu strigăte clocotitoare.
Pereții proiectau clipele în coșul pieptului
și izvoarele amintirii alergau sălbatic pe obrazul clipelor.
Curgeau sunetele din aerul îmbibat de imagini
ca fluviul în marea primitoare de ceea ce o compune.
Șiroiau viața... în spitalul sentimentelor
în care se puseseră la mezat anii.
Bum, bum, buuuum!
Muzica înserării trecea prin ziduri,
ca în operația din care, cel mai abitir,
se simțea suflul cardinal,
glasul înăbușit al tăcerii.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre sănătate, poezii despre superlative, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre seară sau poezii despre muzică
Unor neputincioși
- Cine?
- Se mai citesc?
- Azi se mai simt?
Parcă îi mai aud:
printre pomii din livadă,
în acord cu frunzele înroșite
în lumina diafană a îngerilor
din lumea cealaltă
care nu a încetat...
printre corzile harfei
argintate și prin surdina
chitărilor, lăutelor;
prin frica arcușului pe corzi
care nu se mai opresc...
printre spasmele hârtiei difuzoarelor
și reverberațiile mdf-ului
ce le îmbrățișează...
Dar
lumina vine din interior,
din acel loc unde ții lanterna
neputinței și farul aproapelui,
de acolo de unde
se nasc zeii și monștrii...
lumina vine dinspre felinar
când citești orbecăielile,
când crampa limbii e un eon,
și simplul infinitiv al sufletului
se întâlnește cu marele substantiv
al neputinței noastre cea de toate zilele...
lumina coboară din cer,
în scăfârlii urcate pe trupuri de lene,
căutătoare de instincte emoționante,
eventual pluviale
pentru a-și mai spăla albul ochilor...
ca atunci când era inima albă
și nici țipenie de cerneală
nu ar fi râvnit la parul acestei lumii,
la marele eliberator al clipelor
de la dogoarea istoriei
unor neputincioși
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre lectură, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre trup și suflet sau poezii despre substantiv
Rezistăm împreună
De ce să crezi în povești,
Să crezi mai mult în viață
De când te naști tu ești
Un om fără speranță.
Deși viața e mai grea
În doi o facem mai bună,
Poate să fie cât de rea,
E mai ușoară împreună.
Nu lăsăm lacrima rece,
Nici o secundă, nici un minut,
Nu lăsăm să ne înece,
Din dragoste facem scut.
Suntem doi avem iubire,
Lumea doar ură nebună,
Atacăm cu fericire,
Rezistăm tot impreună.
Nici un rău nu ne atinge,
Când cu drag te țin de mână,
Amândoi noi vom învinge,
Și-l vom trece împreună.
poezie de Eugenia Calancea (15 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre secunde, poezii despre naștere, poezii despre minute sau poezii despre fericire
Timpul negării
străinul cu fața de ceară
îmi cerea să nu tac,
de parcă ar fi ieșit dintr-o iubire năpraznică
o tinerețe târzie.
lumea se făcea coada unui șarpe ce nu ajungea cu limba
în pahar,
valurile mării urmau dâra de sare,
încărcând atmosfera.
totuși noaptea,
noaptea în care nu crezusem niciodată că voi nimeri
toiagul vreunui înțelept
deprins cu cercurile
și certurile
sau bârna vreunui păcătos mai recunoscător
decât mine, cel care împietream
cu privirea la tine,
cerul s-a deschis pentru câțiva copii,
pe care Dumnezeu îi dădea exemplu:
unu și cu unu fac mai mult decât viața.
degeaba îmi suflecam pantalonii să trec prin fața Lui
murdar de intriga firii,
un crocodil pătrat își tăia din răsărit o porție zdravănă
de nămol,
fericirea
părea cuvântul ce duce la moarte,
copaci din aceeași sămânță cu rădăcinile-n casă
voiau să plece spre locurile unde păsările
nu puteau ajunge la muguri,
nici la brațul de lemne pe care imaginea mamei zăbovise
un timp de iubire.
mai mult decât orice beție,
limba ceasului vechi trecea pe vârfuri
- balerină nefericită
pe podeaua ce înghițea nesătulă
aplauze.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre tinerețe, poezii despre religie, poezii despre recunoștință, poezii despre păsări sau poezii despre noapte
Aș vrea
Aș vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înțelegînd al vieții rost,
Aș vrea să fiu străjer în post,
Și chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu așa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieții sfinte.
Aș vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie:
Mergînd prin viață spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Și să mă 'nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.
Aproape-aș vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar și de cei căzuți din rînd,
Rămași în urmă, sîngerînd,
Răniți fără de nume.
Aș vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.
Aș vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"
Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Și strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Și să mă-ntorc în soare.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre trecut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre prezent sau poezii despre plăcere
A dor de...
Mi-a dor de tine nu știu cum
mi-a dor de tine nu știu unde.
sunt gândurile moi, rotunde
prin coșul minții-mi iese fum.
Și cha cha cha și bum bum bum!
în miezul verii-aud colinde
și mă visez că m-aș cuprinde
într-o zăpadă verde scrum.
Ce of, ce jale și ce drum
nepietruit cu jurăminte.
mă joc cu-o mână de cuvinte
a dor de tine. Ca și cum...
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre promisiuni, poezii despre jocuri, poezii despre gânduri, poezii despre fum, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, un împărat mare și puternic; împărăția lui era atât de mare, încât nici nu se știa unde se începe și unde se sfârșește. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alții spuneau că țin minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau și mai mari și mai puternici, iară alții mai mici și mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea și țara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba țara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde și nu le zicea nimic. Așa rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu știa nimeni nimic, afară de împăratul.
începutul de la Zâna Zorilor de Ioan Slavici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre ochi, citate de Ioan Slavici despre ochi, citate despre țări, citate de Ioan Slavici despre țări, citate despre vecini, citate despre bătrânețe sau citate de Ioan Slavici despre bătrânețe
Departe-departe
sunt barcagiul de suflet al corăbiilor
lui Columb...
umbra de vis din călătoriile lui Magelan!
(Descoperirea lumii din afară de noi.)
un verb activat de moartea lumii vechi;
de virajul indolor, prin oceanul Atlantic;
lovirea primei stânci din lumea nouă,
departe, departe, departe...
sunt sutele de mii de vieți asuprite
de revoltele unor aventurieri,
acel fior de adormire din interiorul morții
luminii sufletului în lumina rațiunii,
sau destinul de Villon printre trădări,
sau piperul din India pe care nu l-a
găsit Columb
sunt plânsul sătenilor care-și vedeau
incendiate altarele și satele
în numele unor șosele de asfalt...
plânsul triburilor Amazonului...
plânsul umbrei coșmarului lui Magelan
și ultima boabă de piper din India...
Departe de a avea nume,
sub nicio formă nu sunt poezie
pentru cupluri infatuate cosmic...
(Pământul cu Luna
Soarele cu arderea nestăpânită a zilei)
de parcă a rămas doar neștiința
cum am ajuns eu să mai pot fi
auzit
printre atâtea aiureli universale
încă, încă între filele oceanelor
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre ocean sau poezii despre șosele
Vom învinge și furtuna
Din câte flori sunt pe pamânt
Ești floarea din inima mea,
Și nici o ploaie nici un vânt
Nu poate lua mireasma ta.
Aș vrea să am un cer senin
Și un apus ca-n curcubeu,
Să fie din nou sufletul plin,
Dar nu pierdut și nici prea greu.
O ură adâncă și prea deasă
Ce tot pământul a cuprins,
Chiar și speranța a fost ștearsă,
Demult și ea, încet s-a stins.
Noi ne luptăm cu viața întruna
Dar noi ne iubim, și cred,
Că vom învinge și furtuna
Și iubirea n-o s-o pierd.
poezie de Eugenia Calancea (29 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre inimă sau poezii despre curcubeu
Doar noi doi și nimic altceva
să deschizi o ușă
e ca și cum ai trage aer în piept
doi oameni pe un peron
tu
cu pumnii încleștați
eu
căutând să te fac să zâmbești
uităm pentru o clipă
tot
și parcă
pe undeva lași să se vadă
un surâs
crispare?
ori
înainte de toate
cum răsare soarele
printre privirile noastre
eu
doar o fărâmă din acele multe cuvinte
tu
un amalgam de reproșuri
împreună, însă
o poveste de dragoste
dacă merg pe o stradă tu mergi pe cealaltă
nici umbrele
n-ar putea să facă mai mult
umbrele sunt pentru cei pierduți
eu am totuși vaga impresie
că ne vom spune
până la capăt
să nu mă întrebi
vorbele sunt de prisos
cuvintele...
sunt atât de multe încât
nu pot
e mai bine să tac?
crezi tu că e mai bine
să o luam fiecare pe acel rahat
de drum diferit
ca și cum...
dar dacă asta înseamnă o pierdere
spune
ce doare mai mult decât un cuvânt
un pahar cu apă nu e de ajuns
așa cum nu e deajuns
să spui
punct... și de la capăt
mereu faci așa
dar uiți atunci când suntem noi
să fii tu
gata cu asta
tot timpul cauți un argument
chiar și atunci când cafeaua dă pe afară
dacă țin pumnii strânși
poate că încă mai este ceva
poate acea boare de vânt
sau doar valurile mării
mângâindu-te
și eu...
eu
căutând printre atâtea singurătăți
pe
doar una
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre singurătate, poezii despre povești de dragoste, poezii despre gări sau poezii despre apă
Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut
nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zahăr sau poezii despre sărut
Gândurile anilor treizeci către visătorii imaginați
Copilul s-a pierdut în zăvoiul orașului
departe de orice lume în care ar fi
fost ucenic la restaurarea frumuseții
albind câte un pic părul pe filele
urmărite de luntrea lui Caron pe Dunăre
Copilul s-a trezit cu înțepături în piept
de la atât energizant clandestin
cumpărat din banii de ciuguleală
în recreațiile unor netrebnici premianți
care nu vor mai vorbi românește după
optsprezece primăveri între căpcăuni
Copilul a râs printre ratații de la nonstop
a cules imaginea unei umbre de durere
apoi s-a strâns la piept cu fuga
știind că nici dunărenii nici olteni
nu vor mai zâmbi văzând cum dispar
ultimele lacrimi șterse de vânt
Copilul a țipat către lună și stele
în românește că doar așa îl mai aude
cerul adânc al nopții de cristal
tăios ca gerul și viu ca mugurii
până când din florile la care ne uităm
au ieșit mii și mii de vieți de albine
grase ca mierea ce va îndulcii lumea nouă
Copilul a rămas în fotografii
sperând către lumină
ca o frunză în vânt...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre apicultură sau poezii despre vorbire
Balada unuia ca tine
Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.
Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.
N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.
N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.
Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă șterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toți și unic prin trăire.
Mă poți cunoaște dacă te uiți în tine.
Sunt genul cel iubit și cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre sărăcie, poezii despre păr roșcat, poezii despre păr blond, poezii despre frumusețe sau poezii despre eroism
Cel mai frumos lucru de azi
Nu a fost ploaia mică și lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,
nu a fost reflecția ta
în ochii mei,
nici reflecția mea în ochii contemplării
și nici contemplarea
în ochii mișcării,
nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,
cum nici plapuma mamei,
așezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost și nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineață Electră*,
ci un polițist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre semafor, poezii despre salvare, poezii despre păduri, poezii despre polițiști sau poezii despre ochi
Viața între două stații...
La stația ''Plecare'', destinu-ți ia bilet
Spre-un semn de întrebare cu un răspuns incert.
Ai tot timpul din lume și-n stații mai oprești
Dar, că mai trece-o clipă nu simți și nu gândești.
Mai zbori prin constelații, mai prinzi un vis de mâini
Dar, se destramă visul, ca aburul din pâini.
Într-un ''dolce far niente'' dansezi o vreme-n doi
Dar, colcăie-n adâncuri premize de război.
Te-mpiedici în nocturne, când stele nu mai sunt
Și te ridici alene, iar pasul ți-e mărunt.
Mai bei din mătrăgună, te mai încrunți puțin
Dar, uneori e dulce și-amarul din pelin...
Că treci prin chin sau bine, extaz sau prin tristeți
E o dovadă vie, că mai sunt dimineți
Și stații neștiute, iluzii și speranțe
În care o secundă se zbate-n dezolanțe...
E viața o morgană-n deșertul temporal
În care suntem valuri ce înotăm spre mal,
Unde scrie ''Sosire'' pe marea de nisip
Și unde moartea n-are nici suflet și nici chip...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre zbor sau poezii despre tristețe
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rouă sau poezii despre nori
Spre păreri asistate
Și totuși prin păreri de vorbe cu știrbire,
Se țese spre un adevăr frumos.
Dar e nevoie și de o prezență care știe adevărul...
Ce prin iubire nu grăbește furtunos.
Și din părerea mea... și-a ta în părtășie...
Se poate să obținem cel mai bun cu rost.
Dar nici o clipă să nu vrem o despărțire...
Din ceea ce e pus prin cel mai minunat strălucitor.
Și nu te sting când tot ce-mi dă e bine pentru tine...
Când nu te pot ghici nicicând prin gând de om.
E foarte mult... și totuși este doar o mie,
Din miliardul presărat în puncte hotărâte și cu univers.
poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr sau poezii despre cadouri
Tu nu mă întreba
tu nu mă întreba, tu știi
că pe cărarea mea pustie
și tot ce n-a mai fost să fie
doar tu la mine o să vii
am să te strig din agonii
pre nume care nu mai este
fior de tainică poveste
tu nu mai întreba, tu știi
am să te duc printre stihii
pornit de unde nu se vine
și tot ce n-am e pentru tine
tu nu mai întreba, tu știi
tu nu mă întreba, tu știi
ce-a fost, nicicând n-o să mai fie
nici clipă de melancolie
nici sentiment de veșnicii...
poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie sau citate de Iurie Osoianu despre melancolie
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre supernove, poezii despre pagubă, poezii despre negru, poezii despre gură sau poezii despre draci