Aștept o clipă
Aștept o clipă dar să vă spun și care?
aștept o clipă când soare va răsare
și chipul se va stinge în putreda sămânță
de acuma fir de iarbă
Iarba încet va crește și chipul se va stinge
iarba încet va creste și mă îmbracă în oase verzi
ce le doresc îmbrățisări pe veci
cu aer de morminte...
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În România, lampa în care sălășluiește Duhul Binelui, se stinge încet, încet, Odată cu ea, se stinge și speranța de viață a românilor.
Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Noi doi mereu iubire
În care vis mi te-ai ascus iubire
Aș vrea să vin să îți șoptesc,
Că îmi este tare dor de tine
Și în fiecare clipă te iubesc.
De-ai știi că te am în suflet
Esență vie a sufletui meu,
Și prind viață când sunt cu tine
Mă duci prin galaxie, mereu.
În care timp, ușor te voi atinge
Să-mi alin focul ce mă mistuie încet,
O boală ești, te port în sânge
Și în fiecare clipă te aștept.
Să vii să îmi acorzi un ultim dans
O ultima privire, plină de iubire,
Un tatuaj în suflet mi-ai rămas
Aștept doar clipă să fiu doar cu tine.
poezie de Georgescu Elena (9 ianuarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de dus
Adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici
un fel de alba fără de pitici
cu țigla de pe casă-n demolare.
Mă duc încet în hârșâiri de bici
și-aud în mâini tălăngi de ursitoare
adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici.
Iar dacă nu-s ce mi-ar păsa în care
(mi-ai fost sau nu mi-ai fost și poate nici)
din cele șapte vieți și trei hectare
te-am rătăcit printre atâtea frici
și iarbă ce-mi tot crește a uitare.
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de dus
Adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici
un fel de alba fără de pitici
cu țigla de pe casă-n demolare.
Mă duc încet în hârșâiri de bici
și-aud în mâini tălăngi de ursitoare
adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici.
Iar dacă nu-s ce mi-ar păsa în care
(mi-ai fost sau nu mi-ai fost și poate nici)
din cele șapte vieți și trei hectare
te-am rătăcit printre atâtea frici
și iarbă ce-mi tot crește a uitare.
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Almanach gotha
Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa aceasta miroase a verde
Iarba pufoasă doarme a ploaie
La atingerea mâinii scăldată în dor,
Vântul răgușește când pipa își moaie
Fulgerele rostogolite în aprigul zbor.
Îți admir fericit zulufii în trepte
Căzuți pe obraz, punându-ți contur
Iubirii curate trasate-n concepte
În clipa cu fluturi, în zborul lor pur.
Doi aștri tereștri pun clipă în clipă
Pe tufa de iarbă cu florile-n cer,
Sângele nostru aievea înghite-o aripă,
Zboru-n stomac se-nalță stingher.
Clipa aceasta miroase a verde,
A trandafiri crescuți în surâs,
Iarba pufoasă prin ploaie te vede,
Ochii de-apus se scaldă în plâns.
Mi-ascund somnul în sânii visării,
Blândețea mea tace demult,
Umbra mi-a plecat în valurile mării,
Acolo te aștept și te ascult.
Ești toată un cuvânt, ești poezie,
Cu ploaia iarba înflorești,
M-atingi cu ceața veșniciei
Și-n țepi adânci încă iubești.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar E vremea, mamă, ca să bat din aripi
E vremea, mamă, ca să bat din aripi
ce-au izvorât încet, din suferință
să-ascult de acuma vântul care îmi este tată,
să umblu fără urme în marele văzduh.
De acuma știu că orișice-adiere
oricât de mică, ca un bătut de aripi
poate stârni furtuna în inimi neștiute
ce viață va renaște în suflete pierdute.
E vremea, mamă, să las pământului o umbră
ce-acoperă petalele uscate în arșița tristeții
să urc la cer urciorul secat de neiubire
și să-l cobor cu grijă umplut cu duh de viață.
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
Te aștept fără cuvinte
Când o stea se-aprinde,
Să-ți arate calea iară,
Prin noaptea de vară.
Te aștept nerăbdător
Fiind aprins de dor
Briza n-o mai întâlnesc,
Pădurea n-o mai iubesc.
Te aștept tot gânditor
Vântul n-are spor,
Stau întins pe iarba deasă
Cu luna mireasă.
Te aștept lângă izvor,
Solitar decor
Și-ți văd trupu' mlădios
Ce se-apropie sfios.
Te aștept, sunt necăjit
Pe câmp ofilit,
Ochii minții te zăresc
Pe tărâm ceresc.
Te aștept dezamăgit
Trupul ți-a pierit,
În noaptea de vară
Din mintea mea iară.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Iarba
Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.
Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Suflă vântul
vârfuri sună
Greierii prin fân adastă
.
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă
Și-atunci, ce e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre
Deci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Iarba verde crește deasă
Peste trup peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă
Căci aceasta-i viața noastră:
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din toți va crește iarba
Pân iubita va fi baba
Până baba va fi iarba.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă mai târziu
aș vrea să mor o clipă mai târziu
de când mi-e scris
că aș putea muri
ca-ntr-o secundă morții să-i rescriu
o viață în alb-negru
și-alta-n gri
de-abia apoi
încet de tot să zbor
și sufletul în iarbă să-mi prefac
când îngeru'n exces (un jucător)
mă va plasa-n registrul unui drac
tăcute umbre bântuie-n pustiu
eu mă retrag învinsă
și cuminte
și-aștept să mor o clipă mai târziu
deși mi-e scris
o clipă mai nainte
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept...
Aștept ca lumea să se schimbe,
Să ne-ajutăm, să fim mai buni,
Dar asta doar de noi depinde,
Iar de tandrețe suntem imuni.
Schimbarea-i grea, nici nu-ncercăm,
Mă simt învins, sunt solitar,
Nu simțim, doar judecăm...
Aștept schimbare, dar în zadar.
Aștept ca voi să mă-nțelegeți,
Să știți de ce sunt diferit,
Să m-ascultați, să mă cunoașteți,
Să știți de ce sunt eu smerit.
Îmi doresc să m-acceptați,
Să știți cum sunt și cum am fost,
Să mă-nțelegeți și s-apreciați...
Aștept degeaba, e fără rost.
Aștept voință, aștept schimbare,
Să vrem să fie diferit,
Aștept tandrețe și ascultare,
Să nu mai judecăm greșit.
Aștept dorință, consimțământ,
Să vrem cu toții ce e drept,
Aștept să uit de-acest cuvânt,
Să nu fiu nevoit s-aștept.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
O ploaie tristă, rece-mi bate-n geam,
Inima mea-i transformată-n scrum
Mi-e dor de zilele-n care-ți șopteam
Că suntem un întreg, avem același drum.
Sufletul meu ușor, ușor se stinge,
Ești departe, dorul de tine nu-l alin
Și mâna mea... chipul tău nu-l atinge,
Iar la răsărit în brațe nu pot să te țin.
Te voi purta ca pe-un talisman în piept
Și-ți promit, vei fi mereu al meu erou.
Pe drumul vieții eu am să te aștept
Până-n brațe te voi strânge din nou!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 decembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine fericirea moare
Zâmbetul din ochii tăi
ascunde multă durere.
Obrajii-s palizi, n-au văpăi,
viața ți se stinge, piere.
Încet, încet, pe chipul tău
tristețea se așterne.
Va plânge mult sufletul meu,
destul de multă vreme.
Te simt rece și tăcută,
firul vieții s-a întrerupt.
O lume rămâne mută,
eu îți dau ultim sărut.
În liniștea apăsătoare
o lumânare ți-am aprins.
Cu tine fericirea moare,
îmi pare rău, moartea ne-a învins.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aștept
Aștept mereu și nu știu ce aștept.
Aștept o fată să-mi vie la piept.
Aștept un blestem, ori un cântec aștept,
Și nu știu ce aștept.
Cu ochi aprinși aștept. Și tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morțile în mine.
Și renasc toate viețile.
Și tot nu vine.
Aștept, aștept. Și nu știu ce aștept.
Aștept, lumină ori noapte?
Aștept, viață ori moarte?
Aștept, aștept. Și de departe
Mă cheamă ale beznei șoapte...
poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zambete de iarba verde
Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.
Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.
ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!
Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.
poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba care nu va fi cosită
Da... ți-am spus că plec
și urmele mă vor durea,
la fel cum doare aripa împușcată,
agonizând în ochiul ce-l iubea!
Nu am privit în urmă,
deși mi te zbăteai în piept,
strigând să mai rămân o zi...
Acuma ard, lumina o aștept!
M-apasă crucea de cuvinte
ce au ramas orfane în mine:
Spune-mi cum să scap de lesa
care încă mă mai ține?
Cum să mă golesc de noi
și de iubirea ce ne e sortită?
Mai bine, Doamne, fă-ne iarba
care nu va fi nicicând cosită!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgită
M-am lăsat amăgită, de-a ta privire care-mi scapă,
Mai tristă și mai obosită, rămân cu luna, neîmpăcată,
Mereu a fost cu noi și între noi, tot timpul,
Ne-a despărțit cu ploi, furându-ne tot chipul.
Mi te-a furat în zori, lăsându-mă în soare,
Mai amețită, mai goală și fără de răcoare
Și-acum în mine ard cărbunii de iubire,
Încet, încet se sting, rămâne doar tăciune
Îmi urc privirea-n cer și caut un nor cu apă,
Să-i sorb încet, încet, răcoarea lăcrimată,
Și să mă sting de tot, furându-mă pământul,
Căci simt că nu mai pot... să-ți caut cu gândul, gândul.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce dacă...
Și ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult și mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Și ce dacă niciodată, tu spre mine nu privești,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzești
Și cu toate că de-odată când de mine obosești,
Mă gonești cu dulcea șoaptă, eu revin, tu mă primești.
Ce să fac, îmi este bine din puțin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalță peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ți-o cuprind,
O țin strânsă între brațe și aștept tăcută-n gând.
Aștept să-mi rostești cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineții, când ea vine fără teamă.
Și ce dacă trece timpul, și ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot și mult mai mult.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit
Răsare soarele din mare ca o minge,
Roșu aprins, ieșit din al iubirilor furnal,
Luceafărul de dimineață încet se stinge,
Trecându-și încă o noapte albă în jurnal.
Îmbujorat, pe valuri el sărută marea,
Printre corăbii albe ce navighează-n larg,
Cu razele întinse îmbrățișează zarea,
Arborând zorii zilei pe vârfuri de catarg.
Când răsăritul frânge a visului aripă,
Pe cerul blând și roșu din fină catifea,
În zori, cu sete, chiar din prima clipă,
Te-aș soarbe ca pe o picătură de cafea.
poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele-s din ce în ce mai cenușii,
Nopțile-s tot mai întunecate,
Te aștept, tu însă nu mai vii
Și mă-ndrept încet, încet spre moarte.
catren de Victor Rechițian (27 februarie 2011)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!