Moment

Cum gîndul stă...
A vieţii proză numai
Privind...
Pustiu parcurs
Mai mult cu gemete
De fizice dureri
Cum au plecat
Speranţe,
Cum au plecat
Dorinţi...
Ce mare om erai,
Şi cîte s-au demers...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să pun doru-n cuvinte

Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!

Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viaţă...
Dacă n-a fost decât piaţă?!

Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!

Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum

Doamne sfinte, prin ce vrajă
Şi voinţă infinită
Piersica îşi stă în coajă
Şi stă ochiul în orbită?

Când atâtea băieri prost
Leagă iţa şi cu firul,
Cum îşi stă vorbirea-n rost
Şi de tot n-o ia delirul?

Cum uscatul de nu sare,
De pe vârf de munte-n mare?
De la munte pân' la mare,
Cum de totul nu-i mirare?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un român plecat afară

Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în ţară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădeşte bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, ţara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în ţară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!

poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri sumbre

Mai întâi a plecat mama, către bunul Dumnezeu,
La puţin timp după aceea, a plecat şi tatăl meu.
Tot ce au clădit în viaţă, copiilor au rămas,
Ce folos că-n dimineaţă, casa nu mai are glas.
A crescut iarba-n ogradă, via nu se mai cunoaşte,
Casa e gata să cadă, fântâna-i plină de broaşte.
Undeva, în faţa casei, bradul mai veghează încă
Cum trec anii peste lume, cum curge râul prin luncă.
Într-un alt colţ din grădină, frunzele din nuc căzute,
Dau pământului culoare, prin ogradă aşternute.
S-au uscat pomii-n livadă, puţini din ei mai rodesc,
Iar uluca stă să cadă, stâlpii n-o mai sprijinesc.
Un decor plin de ruine, se aşterne-n faţa mea,
Printre ele, o găină, mai scormoneşte ceva.
...........................................
Unde sunteţi MAMĂ, TATĂ, să vedeţi cum ce-aţi clădit
Din lemne, nisip şi piatră, la pământ s-au năruit.
Peste ce-aţi clădit cu trudă, dezastrul s-a aşternut,
Viaţa cu noi este crudă, nu putem face mai mult.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paul D: Fata aceea... Beloved. Chiar a plecat, cum spun toţi?
Denver: N-am mai văzut-o de atunci. Mama spune c-a plecat. O poate simţi.
Paul D: Crezi că era posibil să fi fost sora ta?
Denver: Uneori. Alteori... cred că era mai mult de-atât.

replici din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducesa: Da... ai plecat... şi mi-a plecat nădejdea...
Acum mi-e bucurie numai moartea...
Da... moartea... Înainte numai vorba
De moarte şi mă-nfricoşa... Pe-atunci
Doream o veşnicie-a vieţii...

replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, scenariu de William Shakespeare
Adăugat de Jokerisalive
Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - I

Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng şi înţeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Şi, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieţii pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plecat să caut

Am plecat să caut
Soarele-ntre nori,
Căci n-a mai răsărit
Şi n-au mai fost nici zori.

Am plecat să caut
Luna printre stele,
Căci nopţile-s pustii,
Sunt toate atât de grele.

Am plecat să caut
Chipul tău senin,
Printre vise vechi,
Dar totul mi-e străin.

Am plecat să caut
Dragostea-n pustiu,
Şi nu am găsit-o,
Unde-i nu mai ştiu.

Poate se ascunde
În vise eterne,
Poate de fărâme
Dragostea se cerne.

Să ne regăsim
Purificaţi de amor,
Şi plini de speranţă,
Vindecaţi de dor.

poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu va mai fi prilej

Se-ngălbeneşte foaia de hârtie
Pe sub cuvintele ce ţi le scriu,
Loveşte vântul cu-nşelătorie
Să ne împingă vorbele-n pustiu...
Şi ochiul cerului e vineţiu.

Fragile gânduri îşi încearcă zborul,
-Sau sunt închipuiri de cuc trădat
Care şi-a condamnat alungătorul
Atunci când s-a simţit abandonat.-
Vor şti să plece când e de plecat?

Ca şi cum ai strivi-o între palme,
Ziua se lasă tristă pe genunchi,
În timp ce toamna, plină de sudalme,
O-njunghie-n pădure, sub un trunchi,
Şi roşii devin frunzele-n mănuchi.

Nu ai cum şti, dar am plecat departe,
Doar ni se pare că mai suntem treji,
Iubirea asta e un fel de moarte,
Dusă de vânt, cu frunzele-n vârtej,
Şi nu va mai avea niciun prilej.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu va mai fi prilej...

Se-ngălbeneşte foaia de hârtie
Pe sub cuvintele ce ţi le scriu,
Loveşte vântul cu-nşelătorie
Să ne împingă vorbele-n pustiu...
Şi ochiul cerului e vineţiu.

Fragile gânduri îşi încearcă zborul
Sau sunt închipuiri de cuc trădat
Care şi-a condamnat alungătorul
Atunci când s-a simţit abandonat.
Vor şti să plece când e de plecat?

Ca şi cum ai strivi-o între palme,
Ziua se lasă tristă pe genunchi,
În timp ce toamna, plină de sudalme,
O-njunghie-n pădure, sub un trunchi,
Şi roşii devin frunzele-n mănuchi.

Nu ai cum şti, dar am plecat departe,
Doar ni se pare că mai suntem treji,
Iubirea asta e un fel de moarte,
Dusă de vânt, cu frunzele-n vârtej,
Şi nu va mai avea niciun prilej.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

..

au plecat rândunelele...
ce dor în depărtări le cheamă?
ce spaimă le alungă?
să fie-acolo cineva la fel de trist
ce le aşteaptă,
ori fug de toamnă
zborul să nu le atingă...
sau poate nu pot să îndure,
privind cum rozele se scutură,
şi cad fără culoare,
valuri, valuri
uscatele petale...

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena Udrea a plecat în Costa Rica

Cum, ieşindu-ne din graţii,
A plecat, precum vedeţi,
Să nu nască speculaţii,
O să nască doi băieţi.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop joc

Să-mi aminteşti de unde am plecat
mă jucam cu tine prin spaţii virtuale
erai blond
aveai nişte ochi incredibil de albaştri
şi erai extrem de căsătorit
îţi plăcea cum pictez
îţi plăcea cum respir
îmi adulmecai fiecare pas
fiecare venă
care pulsa nervos su piele
îi urai pe toţi
cei cu care mă chatuiam pe net
făceai crize de gelozie
de o furie cosmică.
Stop joc
m-am întors la realitate
tu nici nu exişti.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa celei care a plecat

pe acest colţ de primăvară
se lasă umbra ta, târzie,
şi vine-n fiecare seară,
să mă alinte, să mă-mbie.

în voluptoasa desmierdare,
alină leneş mâna-ţi dulce,
ca o romanţă-n depărtare
ce stă pe fruntea mea să culce.

mă uit cum primăvara vine
şi cum se sfarâmă-n amurg
şi picură din cer rubine,
plound cu stele peste burg.

va curge clară ca o apă
spre-mpărăţiile divine,
doar amintirea ce ne-adapă,
ce-o avusei demult cu tine.

tu ai plecat spre alte lumi,
trece prin mine un fior
şi amintirea nu mă lasă
şi câteodată îmi e dor...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind privirea mea

Cusu gura cu muţenia primită
de la altii....
Şi fiecare cuvânt durea crunt
rostit cu neîncrederea neîncrederii
de-a şi crede...
Cum iarba in primăvara se teme
pentru al său verde..
In zloatele de umbre a iernii.
Şi o priveam de pe o bancă
din mijloc de mlaştină
Cum doinea cu ochii dintr-un singur
diez de privire
Mai multe cuvinte spuse în multe zile...
Nebun am sărit prin al meu smârc
Numai eram broască ţestoasă
Ea imi spunea cu clipire de gene
Că sunt cocostârc
Şi am plecat cu ea
In cuibul cuvintelor pentru voi
Fără tâlc
Ce ea...
Le întelegea doar
Din ritmul dezordonat al condeiului
Privind privirea mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică la lansarea cărţii "Pe-un ficior de plai" de Laurian Ionică

Când erai mic erai supus,
Sau cel puţin aşa ai spus.
Şi după doar puţină vreme
Ai început să pui probleme.

Vedeai în fete tocilare
Ce-şi luară nasul la purtare,
Nu le credeai deloc naive,
Ci doar exemple negative.

De cum crescuşi ceva mai mare
Avuseşi gând de însurătoare
Şi vai, simpatica copilă
Căzu în plasa din idilă.

Apoi, cu chip de îndrăgostit,
Deşi erai ceva, pilit,
Te repezişi şi la dansat
Făcând eliptic un pupat.

Cu aer de cuceritor
Ai apăut şi-n coridor
Şi atâtea lemne ai tăiat,
Că-ţi pieri chefu' de însurat.

Voi aţi plecat la drum în doi,
De-am fi ştiut atunci şi noi,
Veneam cu toţii într-o clipită
Şi salvam fata de ursită.

La nunta sfertului de veac
Erai la fel de fără leac,
La braţul altor cutezani
În urmă cu un şir de ani.

În zodie semn de pământ
Tu chiar în taur te-ai născut,
De aleasa Venus guvernat,
Talentul tot l-ai posedat.

Drept simbol zodia are
Jumătatea lunii clare,
Întoarsă pe cercul Soare
Cu dorinţi materiale.

Încăpăţânat, gelos,
Case-i este de folos,
Răbdător şi hotărât,
Nu are timp de pierdut.

Făcând prin viaţă o plimbare,
Ajuse şef chiar în "reanimare",
Având în gând un legământ,
Să se întoarcă la pământ.

Şi după ani, chiar şaptezeci,
Când ziua-n seară o petreci,
Ai vrea să-ţi vină în prag iară
Iubita cea imaginară.

Dar zodia prin legământ
Vrea să te lege de pământ,
Privind după plecata stea
În braţe doar cu baba ta.

Şi cum luna mai se duse
Şi norocul nu apuse,
Îţi dorim să n-ai duşmani,
Toţi îţi spunem "La mulţi ani!"

Să rămâi "Ficior de plai",
Condus de versuri în alai,
Să-ţi pui la butoniera roză,
Talentu-ţi să se verse-n proză.

poezie de Elena Buznă din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu credeţi că educaţi copilul numai atunci când vorbiţi cu el, când îl povăţuiţi sau îi porunciţi. Îl educaţi în fiecare moment al vieţii voastre, chiar şi atunci când nu sunteţi acasă. Felul cum vă îmbrăcaţi, cum vorbiţi cu alţi oameni, cum vă purtaţi cu duşmanii, cum râdeţi, cum citiţi ziarul – toate acestea au pentru copil o mare însemnătate.

citat celebru din A.S. Makarenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi venind cea de-a şaptea zi,
am scos un porumbel şi i-am dat drumul,
şi a plecat porumbelul şi s-a întors.
Am scos o rândunică şi i-am dat drumul
Şi a plecat rândunica şi s-a întors.
Cum nu avea unde să se aşeze,
s-a întors.
Am scos un corb şi i-am dat drumul.
Şi a plecat corbul, şi a văzut că
au dispărut apele,
mănâncă şi se bălăceşte, croncăne, nu se mai întoarce.
Şi am pus ofrandă pe vârful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea bună,
Zeii, ca muştele, s-au strâns deasupra mesei de sacrificiu.

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai plecat...

Când ai plecat de lângă mine
Am pus ca prostul de-un festin:
Whisky, caviar, măsline,
Fripturi şi cât cuprinde vin.

Am şi crezut că-mi va fi bine,
Că am să schimb al meu destin,
Când ai plecat de lângă mine
Şi-am pus ca prostul de-un festin.

S-au strâns prin preajmă derbedei
Şi lăutari cu mandoline
Şi au roit în jur femei,
Dar în final nu mi-a fost bine.

Când ai plecat de lângă mine!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtcircuit

În vacanţă au plecat,
Au parcurs lung circuit,
Când banii s-au terminat
S-a produs "scurtcircuit".

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!