Chem stelele...
Merg prin ploaia seacă,
picăturile îmi ating fața uscată,
lângă castanii liniștiți,
ce îngână un cântec
pentru sufletul meu
și simt cum cad castanele,
ca un mic tunet, iar norii
trec cu viteză prin fața lunii,
iar eu simt un gol în inimă mea.
Pentru tine iubire chem stelele,
să-ți vindece durerile
și să-mi dea de știre,
despre leacuri și ierburi,
înmiresmate cu iubire
să pot cânta din nou,
în astă noapte lungă.
poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe patul cu flori albe
Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe fața ta și fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranțe cu tine aș zbura
într-un vis de iarnă de te-aș atinge
pe patul cu flori albe aș dormi o viață
și deodată din vis aș vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aștept să mă privești
și fața să-ți fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viața ta tu mă primești
fără a ști de mine să-mi dăruiești iubire.
poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă tine dragul meu...
Lângă tine am învățat ce-nseamnă să iubești
Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult
Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești
Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest pământ,
Lângă tine am învățat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viața mea,
Când toți mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine și în iubirea ta.
Lângă tine am învățat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulți nu le-nțeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu ești fericirea ce nu vreau s-o pierd.
Lângă tine am renăscut ținându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi și prin furtună
Și nimic nu poate sta, în calea fericirii.
Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu ești talisman ce viața-mi ocrotești
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poți să-mi dăruiești.
Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viață,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul și zămbetul pe față.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce simte inima mea
Iar mă cuprinde dimineața
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală fața
Sufletul mi-e răvășit.
Iar visez la mângâiere
Și că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad și nu m-ajuți.
Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ți explic,
Tot ce inima mea simte
Și ce greu e să te implic.
Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură și nu-mi mai trece
Din minte figura ta.
Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.
poezie de Eugenia Calancea (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru copilul meu
Fie ca drumul bun
să se-ntâlnească cu tine,
fie ca vântul
să-ți fie mereu aproape
chiar în spatele tău,
fie ca soarele
să-ți lumineze calea și fața
și în special ploaia
să cadă pe câmpurile tale
și atâta timp
cât eu nu sunt cu tine,
vreau ca Dumnezeu
să te țină în palmă.
poezie de Eugenia Calancea (11 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi face pentru sufletul tău...
Voi face din sufletul meu
un sicriu pentru sufletul tău
și pentru a-mi strânge în mormânt
toate durerile mele,
iar din inima mea o locuință
pentru frumusețea ta.
Te voi iubi de sus ca o zeiță
și voi trăi pentru tine în viața unei flori
sub razele soarelui.
Voi cânta numele nostru în vale
așa cum cântă ecoul clopotelor.
Voi asculta inima sufletului tău,
exact cum asculți valurile mării...
poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am strâns pentru tine flori
Femeie tu t-ascunzi de mine
Nu vrei să văd ca-i îmbătrânit,
Să știi că eu t-aștept și azi și mâine
Așa cum ești, cu sufletul meu să te alint.
Nu vreau să fii în mantie de gheață
Și vreau iubire să-mi arăți
Căci ghiața o voi topi ca să-ți dau viață
Ș-atunci veselă vei fi ca alte dăți.
Aș vrea femeie să-ndrăznești
Să vii în viața mea acum,
Să nu treci iute, să zăbovești,
Că pentru tine eu sunt oricum.
Am strâns pentru tine flori
Frumoase, înmiresmate și îmbătătoare,
Să vii să le primești în zori
Înveselindu-mi viața ș-aducând soare.
Acum e-a primăverii clipă
Și tot ce am, ce-am adunat,
Aș vrea ca tu să nu faci risipă,
Eu te iubesc și știu că-i important.
poezie de Eugenia Calancea (7 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire-n noapte
Privesc în noapte la cerul înnorat,
A ta iubire mi-o închipui privindu-l
Și parcă timpul trece mai treptat,
Că norii albi pe lângă lună trec singuri.
Privesc cum inima mea e tăcută
Și caută un strop de vis pierdut,
Iar eu îmi închipui că sunt iar cu tine,
Ținându-mă la pieptul tău tăcut
Și parcă universul se oprește
Și-apoi o ia din nou de la-nceput,
Iar cerul parcă râde și-mi vorbește tandru,
Norii și vântul au dispărut
Și tu-mi zâmbești și-mi dai un sărut.
poezie de Eugenia Calancea (22 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta
(mi-e frică de întunericul nopții, pentru că sufletul vrea lumină și lumina e iubire și iubirea, e viață)
În noaptea asta, mamă,
Mă simt străină-n lume
Aș vrea să îți sărut și mâna
Și să te rog să ții lumina,
Că e târziu și trece Luna.
M-așez pe trepte lângă nori
Să-ți fiu aproape, să-ți fiu dor
Și fulgi de nea îmi sunt iubire
Și nu știu, mamă, de sunt bine.
Miresmi de cetină de brad
Și clopote se-aud pe deal
Și chipul tău între luceferi
Ca o icoană prinsă-n stele.
În loc de beteală ți-aș prinde
Iubirea mea pe flori de sticlă
Și lacrimi de dureri cântate
De ceterași porniți prin sate.
Ce noapte tristă, mamă,
Dac-aș putea s-o trec ușor
Să fiu cu tine până mor
Și să mă ții mai mult in brațe,
Sub mângâieri, să uit de toate.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți șoptesc amintiri...
Lasă-mă din nou să-ți șoptesc
că eu încă te mai port în minte,
vocea ta s-o aud și eu din nou reușesc,
căldura ta îmi curge lin prin vine...
fericită sunt că-n gând eu te păstrez,
deși am renunțat demult la tine,
în ierburi pline de-amintiri m-așez
acum să le aștern îmi pare bine...
chipul tău l-am afișat sub pleoape
și-l văd de câte ori ochii-mi închid
habar n-ai cum te simt de-aproape
nicicând nu voi ridica-ntre noi un zid.
poezie de Eugenia Calancea (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluziile fericirii...
Mă gândesc la tine iubire zi de zi,
Fără tine în viață o zi n-aș trăi.
În fiecare noapte visez frumos să știi,
Că vreau o veșnicie cu mine să fii.
Gândește că pe lume nimic nu e mai sfânt decât iubirea,
Atunci când eu îți caut speriată privirea
Și la pieptul tău aș sta acoperită,
Când mă cuprinzi în brațe și simt că sunt iubită.
Nu vreau în viață să ne mințim noi doi,
Că vrem doar iubire, nu să fie război.
Ochi ca ai tăi nu voi găsi vreodată,
Iar pentru altul inima mea nu va bate.
Că viața ne duce pe un singur drum,
Nu vrem ca din iubire să se aleagă scrum.
Eu nu las loc durerii să stea în pieptul meu,
Cu multă suferință sufletului îi va fi greu.
poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să m-acuzi
Se vede că nu ai trăit
suficient lângă mine
că să-nțelegi, tu ca iubit,
ce simt și ce mă doare.
E bine să-mi deslușești,
culorile sufletului și muzica făpturii,
ca să vezi cum sunt azi
și-ntotdeauna.
Nu vreau să m-acuzi,
sau să mă judeci,
pentru ce sunt, dar mai ales
pentru ce nu sunt pentru tine.
Încearcă să fii pentru noi,
iertătorul dulce-amar
în ceasul judecății.
poezie de Eugenia Calancea (26 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau sufletul să-mi dai...
Toamna asta e mult soare,
Iar tu vrei să mă iubești
Vrei să-mi dai iubire mare
Că altfel tu nu trăiești.
Dragostea ta-i sinceră
Sper să fie fără de păcat,
Nu vreau s-aud că ea suferă,
După ce noaptea s-a terminat.
Vreau lângă a mea iubire,
Doar îngeri păzitori
Luna plină-n răsărire
Cu stele și cu mulți nori.
Cerul să mi se-nchine,
Ca și cum el e stăpân
Când simte a ta iubire
Ce nu vreau s-o amân.
poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rază de lumină
Ce bine e aici la tine,
Când zorii aduc lumină,
Tu ești mereu lângă mine
Și ai un lan de fericire.
Trec nopțile și zilele se scurg,
Lângă tine renasc și mă topesc,
Vreau să plec, dar tot lângă tine ajung
Și viața mea cu tine o trăiesc.
Aroma ta e un plăcut parfum,
Vreau să-l simt la infinit,
Este acum un singur drum,
Acel a visului împlinit.
poezie de Eugenia Calancea (23 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața ta rămân fără cuvinte ...
E miez de vară și mă pierd prin lanuri.
Văpaia soarelui mi-o fac cunună.
Aș vrea s-ating cu tine noi limanuri,
În seara asta, pe sub clar de lună.
Mă-mbie cântec de privighetoare
Să-ți dovedesc noian de simțăminte,
Dar orb mă simt, am în obraji paloare
Și-n fața ta rămân fără cuvinte.
În lan de maci, când vântul dă năvală,
Sărutul tău hulpav pe loc mă frânge.
Cât luna spelbu-i chip în lac își spală,
Fiori de dor mi se strecoară-n sânge.
Furtună de trăiri mă răscolește.
Pe strunele nestăvilitei lire,
M-or răsfăța, pân' ziua se ivește,
Neîntrecute cânturi de iubire.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Plouă în noapte cu un potop de gânduri,
Fulgere-mi luminează amintiri despre tine,
Mă așez să-ți scriu pe suflet câteva rânduri,
Și-ncetișor închid ochii ca să te văd mai bine.
Simt timpul trecându-mi printre degete,
Și destinele noastre împletindu-se-n ploaie,
Îmi las trecutul în întuneric să cugete,
Și apa prin simțuri să-mi curgă-n șuvoaie.
Și-mi tună trecutul prin al vieții întuneric,
Îmi scânteiază prin amintiri câte-un fulger,
Vreau să-ți vorbesc chiar acum ca un cleric,
Așa că la icoană am să te chem ca pe-un înger.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine...
Vreau să am o casă la munte,
Cu ferestrele spre lac,
Să văd apa imensă din interior în fața mea,
Dar simt că ceva îmi lipsește
Mă plimb agitată și încerc să-mi dau seama,
Dar știu, tu ești agitarea mea
Și liniștea e peisajul
Fără formă,
Fără voce,
Fără timp,
Dar nu vreau toate astea
Fără tine.
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești cel mai mare dar
În stele, în noapte tu ești partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Ești ceva bun pentru sufletul meu,
Ești gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Ești liniștea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârșit într-un amurg din strună.
Ești etenul răsărit, când viața m-a înfrânt
Și mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ți mulțumesc
Și nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria și o simt din plin,
Că din ninsoare și vânt eu văd doar senin.
Văd așa cum ești, ca cel mai mare dar
Și vreau să nu fie viața în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ușă închisă
În fața unei uși închise,
nu mai e nimic de ales.
Ori avem chei,
ori trebuie să batem la ușă
dacă nu cei care vin
se roagă
să se deschidă ușa,
sau dacă nu,
mai bine pleacă...
înainte de a deveni
preșul acelei uși.
O ușă închisă,
o iubire terminată,
ger în inimă,
liniștea ruptă de lacrimi,
nu mai trăiesc...
o să mă întorc pe treptele mele,
oropsită, învinsă, ofilită
și mă rog: unde-am greșit?......
Dar simt o prezență aproape de mine,
mă mângâie,
îmi dă mâna,
nu mai sunt singură,
nu sunt singură.
poezie de Eugenia Calancea (19 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menirea
Eu am venit la viață prin iubire
Și fac iubind tot ce trăiesc,
În astă nobilă simțire
Eu tot iubind vreau să sfârșesc.
Iubesc surâsul dimineții,
În lacrimi de iubire-l strâng!
Spun bună dimineața vieții
Și din iubire-ncep să plâng.
Iubesc și simt cu pasiune,
Simt clocotind în mine-o lavă,
Știu că iubirea-i o minune,
Deci, eu iubiri-i aduc slavă!
Îmi deschid brațele spre soare
Și cu căldura-i mă încarc,
Apoi, iubirea-mi arzătoare,
Pe unde trec, vreau s-o descarc.
Tot ce ating vreau să-ncălzesc
Cu dragoste și cu simțire,
Și știu că-n urma mea sfințesc
Dac-aduc peste tot iubire.
Vreau ca iubirea să răzbată
Ca un parfum rămas în urmă,
Când inima n-o să-mi mai bată,
Ea să se simtă și din urnă.
M-am încărcat dintr-o divină
Scânteie, asta am simțit,
Rămân iubire și lumină
De la-nceput pan' la sfârșit.
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
poezie de Florentina Mitrică (2 aprilie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia copilă
Din inimă m-ai întrupat
Femeia copilă
Să te iubesc pe tine ca bărbat.
Dar niciodată
Nu m-ai întrebat
Ce vreau să-ți fiu
Ce vreau să simt.
Poate vroiam să îți fiu Luna
Cu toate stelele din Cer
Să-ți luminez în noapte
Când te-ai fi simțit stingher.
Poate vroiam să îți fiu furtună
Să te-acopăr cu toate ploile de vară
Să pot să-ți șterg lacrima
ce curge ca nebuna.
Poate vroiam să îți fiu un anotimp
Cu siguranță vara cu-al său Soare
Să-mi cuibăresc inima și nu mint
Că ai ajuns să-mi fii albastrul dintr-o mare.
Să-ți fiu Iubire?
Poate DA,
Dar sunt totuși
o dulce Poezie...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!