Mai întâi, siguranţa ta

Căprioara ignoră mireasma ierbii
Când lupul se aţine-aproape,
Iar ariciul, prudent, îşi ridică ţepii
Ochind o vizuină ca să scape.

Nurcile nu-ţi vor spune nicidecum
Unde dorm sau unde-şi au culcuşul protector,
Iar linxul va gândi atent unde şi cum,
La-înghesuială, va face saltul salvator.

Când şoarecii aud al buhei fâşâit
Rămân ascunşi şi-i trag ochioasei clampa,
Iar licuriciul scapără-un chibrit
Şi îşi aprinde-îndată lampa.

poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele os

Ceva îmi spune că la noapte
luna se va întoarce pe dos
iar copacii vor curge toţi într-o unică frunză
că oamenii se vor bulgări cu ceasurile
ce le-au mai rămas de trăit
şi sigur
poate
desigur
sub glugă o piatră va naşte un munte nedorit.
Ceva îmi spune pe un ton candid
dureros
că la noapte
cerul se va face solid
iar sângele îmi va şopti cum nu simte nimic
când îşi rupe
îmbrăcămintea mătăsoasă de os.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când imprevizibilul îşi face apariţia printr-o situatie negativă, nu dispera, nimic nu este la întâmplare, cu siguranţă vor fi şi urmări pozitive. Balanţa vieţii va cântări la un moment dat faptele, iar legea compensaţiei îşi va face apariţia prin imprevizibil, sau previzibil.

aforism de Ovidiu Kerekes (3 septembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde începe începutul

De unde începe începutul?
unde fuge Dunărea în grabă
de ce magnoliile înfloresc de două ori pe an
iar fluturii trăiesc doar o zi de pământean,
de ce sunt brazii verzi tot anul
iar florile de mac îşi pierd elanul
în miez de vară când îşi scutură magia
petale muribunde sublim sărută iar câmpia,
vântul amorezat dansează cu ele
mă ia şi pe mine să zbor spre stele;

De unde începe dragostea şi cât va ţine?
de unde ştiu că mă iubeşti tu doar pe mine
de unde ştiu că sufletu-ţi mă cheamă?
mi-e frică să clipesc să nu te pierd de teamă
că nu se va-mplini ce e deja acolo scris
că nu-i nimic real ce simt, e doar un vis,
de unde ştiu că tu exişti, că nu eşti doar o-nchipuire
un dans al minţii, chinuit de-o dulce plăsmuire
un joc retoric copleşit de prea mult dor,
de întrebări şi nenţelesuri, de strigăte de ajutor,
De unde începe începutul?

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posedat

Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunşi pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munţi,
Cărunţi.

Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.

Şi simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.

Iar şerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pădurile vor fi mai fericite

... dacă voi ridica o cruce de jurământ
peste lunci şi ponoare,
într-un februarie mic şi al dracului – cum spune proverbul.
chiar dacă arareori trec să văd cum le-ar fi fost
printre orătănii, aşteptând să clocească găinile,
să înflorească muşcatele,
iar în mustul zăpezii să semene mazărea şi ridichea de lună.

Orânduindu-şi grădinile,
în timp ce nu se mai gândeau la altceva,
sau poate aşa li se părea când înfloreau cireşii,
când vatra ardea neîntrerupt,
iar seara, cu frunţile încreţite adesea,
cu ochii moleşiţi de oboseală,
abia îşi vedeau de odrasle.

La oraş, şi-au păstrat obiceiurile
mai ales cele bisericeşti, cu sărbători şi zile de post.
Doar visele şi-au găsit sfârşitul
unde se mai aude încă clopotul
parcă blestemând clipa
cum într-o alta, poate,
când nu mai era nimic de spus,
când nu mai ştiau să apere ce le aparţinea,
Dumnezeu o va face în locul lor
după Lege.

Apoi tot mai întuneric se lăsa.
Tot mai frig.
Şi cu cât se acopereau, îşi dezgoleau mai mult durerea,
de nu mai puteau isprăvi rugăciunea.

În această lume tot mai străină aşteptau vindecarea.
Iar pădurea, ca un ecou,
într-o nepăsare orgolioasă,
între ei şi Dumnezeu.

poezie de Eli Gîlcescu (13 februarie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo...

Acolo unde murmură izvorul
Şi printre stânci coboară neînfrânt,
În valea unde lăcrimează dorul,
Pe firul ierbii legănat de vânt...

Acolo unde-n lunca solitară,
Pândeşte Luna dintr-un colţ de cer
Şi-acelaşi cânt de nai şi de vioară,
Îl regăsesc prin orişice ungher...

Acolo unde codri goi oftează
Când rândunelele în zbor se duc,
Când rând pe rând cocorii emigrează
Şi se usucă frunzele de nuc...

Acolo unde-s toamne-mbelşugate
Iar primăverile nicicând nu mor
Şi unde iernile-s de basm prin sate
Iar cerul verii n-are niciun nor...

Acolo unde marea-şi cheamă valul
Să mângâie nisipul iar şi iar
Şi Dunărea îmbrăţişează malul
Urmându-şi tainic drumul milenar...

Carpaţii-şi pun cununi de flori pe creste
Şi sunt păstori cu turme la păscut,
Acolo e-un tărâm ca de poveste,
Acolo-i ţara-n care m-am născut...

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (1 decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotirile mâinii

... se-ntorc trăirile ierbii
se rumenesc la focul mocnit
şi-adorm în poala uitării
şi visează că dorm
şi se trezesc
când râzând
când vuind
tu măsoară arămitele gânduri
de când până când
tulburare
de când până unde
îndemn
cum urcă treptele cerului, dorul
zilei de ieri şi de mâine
aşa drumuri bune şi rele
în ploile albe rămân
tu măsoară prundişul cu pasul
de când până când
fără seamăn
de când până unde
zidirea de viu
cresc rotirile mâinii în valuri
şi Luna mijeşte a taină
cum iarba
cineva macină
tăcerile şi chemările lumii
şi altcineva
încarcă la Jiu
tu măsoară odată cu ziua
de când până când
roată
de când până unde
uimiri
şi vremuie uitările-n poală
şi vântu-şi scutură floarea
asemeni
şi necuprinsul de suflet măsoară
parfumul
şi ochiul plămădeşte cascade
şi numai acorduri afabile curg
în praful şi pulberea mării
măsurându-ne multul
de când până când
ţintuirile mâinii
de când până unde
lumini...

poezie de Maria Pirlogea (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ziua Bobotezei

Călătoare eşti din nou pe vechiul drum,
Iar acum te-ntorci la colţul tău de rai,
Întrebările se ţin de tine scai,
Dar un răspuns nu-ţi vine nicidecum.

Va veni el în curând şi o să-l ai,
Nu gândi că totu-i pulbere şi scrum,
Îndoiala risipise-va ca fum
Când ţi-e pregătit de nuntă... un alai...

Dacă nu-ţi vezi în visul tău ursitul,
Pune -n Ziua Bobotezei busuioc,
Ca să ştii că vei avea un bun noroc.

Chiar pe mine s-ar putea să mă visezi
Cum îţi dau ţie o povaţă dreaptă,
Ca să-ţi ştie paşii unde se-ndreaptă...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o cursă dură de maraton. Soarele arzător se schimbă rapid cu geruri sau uragane, iar concurenţii îşi fac loc cu coatele, îşi aruncă reciproc spini în cale sau din când în când îşi întind un pahar cu apă.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampa

Aprins-am lampa şi mă uit pe drum,
Trec oamenii în sus şi-n jos,
In sobă lemnele trosnesc şi se fac scrum.
Tu unde eşti, iubitul meu frumos?

Ţi-am spus că-mi placi, când era încă primăvară,
De-atunci te-aştept şi nici urmă de tine.
De ce m-ai amăgit? Putea să mi se pară?
Să te aud şoptind, că o să vii la mine?

Sting lampa si mă pun în pat, mă doare
Si tot ce n-am trăit cu tine, iar şi iar,
Îmi vine-n minte, ca o sărbătoare.
Simt gust de praf şi de amar.

Din aşternut, agale mă ridic si fac lumină,
Îţi scriu câteva rânduri si le-arunc în foc
Aud la geam bătăi. Of, fă Doamne să vină!
Dar nu eşti tu, e vântul. Ce noroc!

Că de-ai fi apărut în miez de noapte,
Te-aş fi cuprins cu ochii şi cu gura
Şi poate că te-ar fi ucis căldura.
Să arzi de viu. Ce chin! Ce moarte!

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, Betty, iar de mine, te rog, nu-ţi aminti

la revedere, Betty, iar de mine, te rog, nu-ţi aminti,
machiază-ţi ochii, renunţă la piedici şi la frâie
şi distrează-te cu băieţii-înalţi şi şarmanţi la Tabari,
păstrează-ţi dinţii albi, nu renunţa la berea cu lămâie,
poartă haine-închise la culoare, iar unde sânii se-întâlnesc rotunzi
plantează câţiva trandafiri, cam asta-i tot ce-ţi cer –
dar când lumina scapătă, iar acest dulce şi imens
Paris e cutreierat de-îndrăgostiţi căutându-se-n peisajul florifer
doi câte doi pe ei înşişi, când amurgul sidefiu, pasional şi dens
coboară de pretudindeni mireasma lumii toată
(aşa cum cei mai mici aştri-încep să se dezghioace pudibunzi
pe cer ) tu, precis tu, palidă şi cârlionţată,

cu buze mistice propune-aceeaşi înserare-într-un ştiut tremolo:
dovedind că Moartea şi Dragostea-s aşa şi pe dincolo.

poezie de E.E.Cummings,1894-1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult copil, în mine, a rămas

Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?

De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?

Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roşu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea se adulmecă iar apoi îşi face sălaş în alcovul amintirii hrănindu-se cu fantasme pentru a reveni dintr-o dată şi tulburător atunci când mireasma iubirii apare.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân în genunchi

E bătrân, înfrigurat, cu haine vechi, dar cu o floare-n mână,
aşezat în genunchi în faţa uşii închise de la biserica din sat,
e obosit, dar îşi spune rugăciunea-n şoaptă,
atrăgând privirile uimite sau scărbite ale unor trecători.
Unii au milă şi-i dau bătrânului bani, iar alţii trec nestingheriţi,
dar bătrânul se roagă şi plânge,
că e singur şi neajutorat
soţia lui murise cu mulţi ani în urmă,
dar urmează o minune soarele încălzeşte uşor atmosfera
şi cineva vine şi-l ia pe bătrân,
ducându-l într-un loc feeric plin de bucurie şi iubire,
unde amintirile se mai pierd din când în când
şi floarea înfloreşte, iar petalele ei cresc în culorile zilei.

poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul ultimei rugăciuni

Când nici o casă nu ne mai încape
durerile şi pierderile toate,

când nici un dor nu ne reţine-n ţară
şi-n dimineaţă ni se face seara,

când nici părinţii nu-şi mai cunosc copiii,
şi neamurile îşi reneagă fiii

când haru-i un păcat, iar prostu-i rege
iar agramaţii îi fac ţării lege,

când în altare huzuresc păgânii
iar spicu-i sec şi înfloresc doar spinii,

când şi umila umbră-i cu durere
şi albina-n floare găseşte numai fiere.

atunci, Părinte, întoarce-te spre locul
unde nicicând n-a poposit norocul
şi-ascultă ruga mea de peste fire –
dă-mi moartea crudă ca pe-o izbăvire

poezie de Valeriu Matei din Literatura şi arta, nr.33-34 (3962-63), 2 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de baladă

În frumoasa-mi ţară încă se trăieşte
După vechi tipare unde el, bărbatul
-'Şi face singur legea, nimic nu-l opreşte!
El e-acuzatorul, el şi inculpatul!

Nu contează dacă ai copii o droaie
Şi de la serviciu, vii epuizată
De nu-i ciorba caldă.. iar serveşti bătaie
De nu-i rufa-ntinsă, buza ţi-e umflată!

Iar când duci gunoiul, seara după cină
(Să poţi face teme cu cei mititei..)
Nu poţi sta la vorbă cu nici o vecină
Că oricum pălmuţa peste ochi ţi-o iei!

Nu cumva să-ţi scape că eşti obosită
Cand el, plin de "Bachus" caută iubire
Că se ştie.. asta tare-l mai irită
Şi-ţi refaci dantura.. când îţi vii în fire!

Iar dacă bătaia nu-i suficientă
Să îşi verse oful moştenit prin genă
Te transformă iute intr-o pacientă
Conferindu-ţi gratis "aura boemă"...

Cât despre pedeapsă.. cine să-l mai creadă?!..
Cât timp vezi spitalul.. el e mieluşel
Cum te-ntorci acasă (parţial tratată)
Îşi reintră-n "drepturi"! Nimeni nu-i ca el!!!..

Eu n-aş avea milă de astfel de monştri
I-aş unge cu smoală, i-aş incinera
Dar se vede treaba că juraţii noştri
Ca drept mulţumire, mă vor condamna!

poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

Înainte de toate vor dispărea oamenii
(orbii vor fi ultimii în a pleca de aici),
apoi celelalte vietăţi şi lucruri
se vor face fărâme
şi pe toate luate la un loc
le va înghiţi spaţiul, mai exact
Gaura neagră a galaxiei care ne vine.

Ne vom regăsi dincolo de viitură
(orbii fiind ultimii în a ajunge acolo),
unde lucrurile îşi vor recăpăta formele,
iar fiecare om şi orice vietate
îşi va reface trupul, ca un puzzle,
ele însă nu vor avea vreun conţinut
şi vor rămâne pe veci fără mormânt.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrieţi, numai scrieţi, căci va veni o vreme când nu doar voi veţi îmbătrâni, ci şi cuvintele îşi vor pierde din vivacitate şi savoare, când frazele se vor înşira tot mai încâlcite, când totul va deveni confuz şi grotesc. Va veni o vreme a rătăcirii şi alienării, iar la final va veni şi doamna cu coasa să vă întrebe dacă aţi scris frumos şi să vă ceară un autograf pe ultima voastră carte. Iar pe ea nu aveţi cum să o refuzaţi.

Mihail Mataringa (11 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (îşi şterge iar faţa cu batista): Viaţa e scumpă la târg, cumetre. Bântuie inflaţia. Banul nu mai valorează doi bani. E plin de bani pe jos şi nimeni nu-i ridică. Brânza a devenit iar monedă naţională…
Baciul (verifică atent imprimanta): Foarte bine! Brânza face puterea unei naţiuni! Nu în aur trebuie să aibă acoperire o monedă forte, ci în produse lactate. Laptele stă la baza Universului.

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zecimalele lunii

cu o mie de cai
poţi cumpăra o scară spre cer
dar liniştea cu glas de greier
nu o poţi haşura
stând la fereastra ovală a orizontului
cu pintenii înfipţi în talazul ierbii

câte secunde dorm în lanul de veghe
şchioape de infinitul o sau de interminabilul a?
număr stelele care înrămează bolta
unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală

vor apune iubiri în filigran
iar noi vom sparge fosforul secundelor
mângâind coama cuvintelor
ce îmi flutură peste umeri

respir sarea albă
pe lună plină
/sepie a mărilor înstelate/
cine îşi va îneca sorţii
cine aburul nopţii îl va ancora lângă mal?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!