* * *

Îmi dezleg cordonul chimonoului;
Stau nefardată în faţa ferestrei necruţătoare.
Dacă, neruşinat, juponul meu se va ridica,
O să dau vina pe vântul ştrengar de primăvară!

Coboară noaptea...
Dezleg şi-mi las părul mătăsos să-alunece pe umeri,
În vreme ce-mi desfac coapsele deasupra iubitului.
Spune-mi, există vreo parte din mine care nu merită iubită?

poezie de Tzu Yeh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele luminii

Mă regăsesc în fiecare dintre oameni
şi caut răspunsuri la întrebările lor,
cel ce uită să se apropie de rădăcini
nevrednic îşi pierde credinţa
şi e zbate răpus de îndoieli.

În zilele luminii mă dezleg de întuneric
mai hotărât decât înfometaţii de cuvinte,
mă rup de teama care surpă voinţa
şi-mi rămâne în urmă ecoul.

Trăiesc în umbra răcorii de seară
dau la o parte nepăsarea,
odată cu puterea care se ridică pe zid
de zidul pe scară îl urc
în vreme ce orizontul se îmbracă în purpură.

De la mine scapă idei ce scapără,
lupt cu întâmplări care înghit scântei,
tu-mi dai iubirea ce-mi înfăşoară trupul,
eu nu ştiu ce să-ţi dau
nu vrei nimic.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Auzind că iubitul meu pleacă la Yang-chou,
L-am însoţit până departe, la Ch'u-shan.
Pentru câteva secunde, cât m-a ţinut în braţe,
Fluviul şi-a oprit curgerea, iar timpul a încremenit.

Îmi voi mai ridica vreodată iarăşi rochia pentru tine?
Perna mea îţi va mai mângâia oare
Vreodată faţa fermecătoare?

poezie de Tzu Yeh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Rămân întotdeauna aici,
neclintită ca Steaua Polară,
în vreme ce tu alergi pretudindeni,
asemeni Soarelui indecis:
răsărind la est, scăpătând la vest.

Mi-am pus perna pe pervazul ferestrei,
aşa că vino şi joacă-te cu mine, cum făceai altădată...
Altminteri, cu-atâta inimă rea şi cu-atât de puţine săruturi,
Cât crezi că va mai putea rezista iubirea?

poezie de Tzu Yeh,cca 400 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culcuşul din mine

Nu ştiu cum să mă străpung
Dar aş vrea să mă pătrunzi
Ca o sabie care intră în teacă
Mi-e sufletul pe măsura ta
Dar nu ştiu să-l dezleg.
Să intri, să găseşti culcuş în mine
Şi, pe deasupra, mă şi tem pesemne
Dacă eşti înăuntru?!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 februarie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te adun din crang cu dorul

Risipita si tacuta,
Te adun din crang cu dorul,
Slab mi-e sufletul si ochiul,
Ca nu te-am vazut o vreme.
Pe sub pomii ce-mi zambesc,
Eu ating frunze cu gene,
Si cu maini frang ram uscat,
Sa nu simt a mea durere.
Glasuri mici de pasarele,
Canta tare si mi-astupa,
Plansul ce-mi rasuna-n codru,
Dintr-un dor ce creste-n mine.
Murmur lung de ape line,
Urca si coboara-n mine,
Vin cu soapte si suspine,
Ce-mi sugruma inima.
Musc marunt cu dinti din buze,
Sa-mi simt sangele cum curge,
Sa nu pot striga la tine,
Chiar de muta-am sa raman.
Stau cu pleoape reci deschise,
Astept luna sa rasara,
Sa-i crestez cu iris fata,
Sa nu am lumina noaptea.
Sa nu vad nimic din timpul,
Cand te-am adunat cu gandul,
Si te-am strans cu nod in suflet,
De nu pot sa te dezleg.

poezie de Adelina Cojocaru din Gânduri dintre anotimpuri (20 octombrie 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

O iarnă de doruri aduc după mine
Te-aştept, hai iubite, cuprinde-mă iar,
Şi soarea-nceput în noi să răsară
Să-i spunem tristeţii că e la final.

O iarnă de doruri aduc după mine
Şi simt iar mirosul din aerul crud
Şi vântul trimit strigând după tine
Hai vino şi spune-mi ce vreau să aud.

Sfârşise-va iarna cu tine de mână,
Şi visele toate dezleg după ghem,
Dar las numai unul din fragedă vârstă
Să ducă ecoul atunci când te chem.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi de tine, spune-mi de noi,
Spune-mi în şoapte, spune-mi de ploi,
Las să ne ude, las să le fim
Rouă pe piele când ne iubim

Spune-mi de suflet, spune-mi de dor,
Spune-mi iubire, fă-o uşor,
Degete calde uită pe trup,
Ca de tristeţe eu să mă rup

Spune-mi pe buze şi spune-mi pe ochi,
Pune-mi pe pleoape iubirea în stropi,
Spune-mi pe sânii ce par că te vor,
Atingeri de vise, fulgii de nor

Spune-mi de tine şi-mi spune de noi,
Tot ce apasă, când nu suntem goi,
Spune-mi ceva şi mă lasă să-ţi spun,
Că-mi place sărutul dulce, nebun

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE CE?

Pe aici ai trecut meteoric
Aducând cu tine un farmec,
Un fel de zefir euforic
Acel mister ce nu-l dezleg.

Nu-mi revin din adânca visare
Inima îmi bate totuşi liniştită,
Căci după multă căutare
Eşti lângă mine iubită.

Ce poate oare să-nsemne
Atingerea simplă de mâini?
Când după îndelungată vreme
Ne priveam atât de senini.

Din cer însăşi Divinitatea
Ne privea cu ochii buni,
Voind ca Eternitatea
Să fie cu noi peste lumi!

Moldova Noua Aprilie 1967

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

De unde să încep? Sunt iţe încurcate...
Cum să separ acum trecutul de prezent
Şi cum să uit că tu mi-ai fost întreg înaltul
Şi aerul care-a trecut, prea des, indiferent.

Sunt vas de lut împrăştiat în mii cioburi,
M-am adunat privindu-te mereu în ochi
Şi îmi desfac chiar mâinile din greaua rugă,
Crezând că din iubirea oarbă mă deochi.

Am vrut să îmi dezleg tăcerea de dorinţă
Să strig la timp, să îmi separe toată teama,
Să schimbe noaptea într-o oază de lumină,
S-alunge din gânduri şi să gonească iarna.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul motanului

Motanul meu e un ştrengar,
Mâncare-i dau pe săturate:
La mic dejun un corn cu lapte,
La prânz, friptură la grătar.

Are confortul lui aparte
Cu un pătuţ în buduar,
Motanul meu e un ştrengar,
Mâncare-i dau pe săturate.

Îi reproşez doar că-i hoinar
Şi-n mahalale-ndepărtate
Seduce-ntr-una, zi şi noapte
Fetiţele ce-i cad la dar;

Motanul meu e un ştrengar.

rondel de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe neaşteptate, ramurile goale tremură-n briza serii.
Noaptea se adânceşte.
Iubitul mă iubeşte, iar eu sunt încântată
că trupul meu îl încântă pe el.

Chiar nu vezi
că noi suntem
ramurile aceluiaşi copac?

poezie de Tzu Yeh, cca 400 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine

am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
ştiam asta, era ca o aspiraţie
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viaţa a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viaţa a decis pentru mine
m-am gândit şi la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoşi dragostea
şi-mi zâmbea
şi în sufletul meu era furtună
şi Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărţit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa ce mi-a rămas,

De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Şi-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.

Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Şi nu le-auzeam al lor glas.

Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Şi nu pentru mine o ţin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moştenire o parte de rai!

În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniştesc ape,
Şi consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărţitul şi suveranul întreg!

La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Şi să mă bucur cu ai mei.

poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai există...

Încă mai există subiecte
Să le dezvoltăm la o cafea.
Eu să dau din genele-mi cochete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să zîmbesc ştrengar şi pe-ndelete
Să-ţi sărut urechea şi-o sprâncea.
Să mă joc cu mâinile prin plete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să-ţi desfac siretele la ghete,
Vreo trei nasturi, ceasul, o curea.
Scamele să-ţi iau de pe manşete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Toate-s vise, nu se va-ntâmpla!
Nici sărut, nici nasture... doar vezi,
Eu - îmi beau încet a mea cafea,
Tu - în continuare... te holbezi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

Îţi simt umbra printre storuri, primăvară, primăvară,
Dor mi-e de-ale tale zboruri şi-acest gând mă înfioară!
Dau perdeaua la o parte, primăvară, primăvară,
S-aud vântul tău cum bate pentru-a nu ştiu câta oară!

Soarele mă încălzeşte, primăvară, primăvară,
De obrazu-mi se lipeşte făcând geamul să tresară,
Şi-aud raza ta cum cântă, primăvară, primăvară,
Ca o mână tremurândă pe arcuşul de vioară!

Ieri a înflorit şi prunul, primăvară, primăvară,
Nu sunt mulţi, e numai unul, dar îl simt ca o povară,
De parca ar fi o sută, primăvară, primăvară,
Caci mişcarea îi e mută şi în vânt florile zboară...

Te privesc din întuneric, primăvară, primăvară,
Dintr-un spaţiu mic, feeric, dar livid, parcă-i de ceară...
S-ar părea că-ţi este bine, primăvară, primăvară,
Dar ce eşti tu fără mine, dacă nu mă vezi pe-afară?

poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din scrisori acasă

Mă întrebi de ce îmi irosesc viaţa scriind?
Găsesc vreo plăcere?
Merită?
Mai presus de toate, sunt plătită?
Dacă nu, atunci, care este motivul?...
Scriu doar pentru că
Există în mine o voce
Care nu se va linişti niciodată.

poezie de Sylvia Plath, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

E ziua mea şi-mi ninge flori în plete,
când talpa, vârful ierbii, îl sărută,
iar eu colind cărările secrete,
prin labirint, în lumea neştiută.

Îmi pierd privirea-n discul de petale,
când soarele-mi coboară-n palme raze
şi-mi dăruie puterile vestale,
să pot purta pe umeri munţi de fraze.

Îmi rătăcesc auzul printre triluri,
când vântul blând mă mângâie pe frunte
şi-mi dăruie refrene din viniluri,
uitate de un car de ani pe-o punte.

Îmi uit tot dorul greu pe o stamină
ce-şi picură, rar, puful pe-o petală
şi-mi dăruie, în taină, o vitrină,
pictată cu distanţa zenitală.

Îmi las, sfioasă, frica pe o floare
corola ei se-nalţă spre Lumină
şi-mi dăruie, candid şi cu fervoare,
cuvintele nescrise din grădină.

E ziua mea şi-mi ninge lin în suflet,
omătul se topeşte de iubire,
iar poezia-mi poartă-n al meu umblet
imense curcubee de-nrobire.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În filele de carte

Ma strigă departarea din ce în ce mai tare
Cu porţile deschise chemându-mă la drum
Am să te las iubito, chiar dacă ştiu că doare
Mă risipesc tăcere ca flăcările-n fum...

Era cândva o vreme când visele-mi duceam
Pe crestele speranţei dulce iarbă să pască
Din fluierul de suflet cu doruri te doineam
Scânteie răsărită-n frământări de iască...

Îmi răsăreai o viaţă cu iz de primăvară
Şi-mi colorai cuvântul cu ochii ce-mi zâmbeau
Ca zilele să fie senine şi să piară
Tristeţile ce grele pe suflet se-aşezau...

Dar timpul nu mă iartă, tributul său îl cere
Golind clepsidra care îmi numără bătaia
Din inima ce plânge iubindu-te-n tăcere
Când între noi aşează cumplită departarea...

Te las iubito...-i vremea să-mi iau la revedere
Mă duc pe-un drum ce are
doar sensul pentru dus
Voi lua cu mine greul şi tot ce e durere
Şi-ţi las iubirea-n urmă, cuvânt în vers ascuns...

Să nu mă plângi, zâmbeşte! Lumina să m-ajungă
Pe calea neumblată ce astăzi ne desparte
Citeşte şi mă iartă, din gând dureri alungă
Păstrează-m-amintire în filele de carte...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibilitate

La orizont e doar iubire
si mă îndrept timid spre ea,
spre clipa mea de fericire
dac-o voi prinde? Voi vedea.

Mi-am luat cu mine şi speranţa
care mă roagă să o cred,
poate acum îmi este şansa
de nenoroc să mă dezleg.

La orizont e doar iubire
si soarele dogoritor,
îmi încălzesc sânge şi rime
umplându-mă încet cu dor.

Din când în când o îndoială
înfiripată-n al meu gând,
îmi dă o stare temătoare
şi mi-o alung cu un surâs.

Totul îmi pare înflorire
în trupul meu cel obosit,
la orizont e doar iubire
şi merg spre ea în ritm grăbit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi se întâmplă...

Şi iarăşi vine noaptea şi iarăşi n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Şi totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopţii cu ochii mari deschişi,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu eşti aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,

Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu m-ai iubit
Şi iarăşi toată noaptea mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greşeala şi rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minţii un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înţeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!