Dragoste cu năbădăi
N-o mai iubesc ca altădat'
Pe când eram și noi copii,
Dar vă declar că nici n-o bat
... Mai mult de două ori pe zi.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
El și Ea
Două boli, două necazuri, două trupuri ce atârnă,
Ce-au învins se pare Moartea, trec ținându-se de mâna!
Doi copii frumoși la suflet... calmi și plini de bunătate,
Sprijiniți merg unu-ntr-altul, emanând seninătate.
Mâna lui, căzu o clipă pe obrazul ei ridat;
Încă vede-n el splendoarea chipului de altădat.
Două lespezi umblătoare... două cruci încovoiate
El o soarbe din privire... ea își dă părul pe spate
N-au nevoie de cuvinte! Se cunosc... de când Pământul;
Iar purtarea și iubirea le înlocuiesc cuvântul.
Nici azi El nu recunoaște... tot așa, ca-n tinerețe
Că trăiește doar prin dânsa... c-o adoră... c-o iubește...
Ori Ea... știe; îl cunoaște... și-are sufletu-mpăcat
Dar se face-a nu-nțelege, cum făcea și altădat.
Doi bătrâni... un singur suflet...
Sub povara grea... de nea.
Insăși Moartea îi iubește... nu gândește să îi ia!
Nu voiește să îi ducă-n a ei liniște deplină!
În întunecata-i lume... ce nevoie-i de lumină?
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudine
Copiii mei îmi dau idei,
Se poartă, zici că nu-s ai mei;
O fi ereditar, mai știi?
Nici tata n-a avut copii...
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudine
Copiii ăștia-mi dau idei,
Se poartă zici că nu-s ai mei;
O fi ereditar, mai știi?
Nici tata n-a avut copii.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Florin Rotaru, la eveniment
Cu Florin Rotaru sus,
Peste umoriști rebeli,
Doar un lucru am de spus:
Se vor face... învârteli!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre Florin Rotaru
Exerciții muzicale
Mi-au spus, pe când eram în școală,
Că n-am ureche muzicală;
M-am însurat și-apoi, agale,
Am învățat să cânt... de jale.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statistici
În tinerețe, când eram holtei,
M-am bucurat și eu din plin de viață
Și am iubit vreo sută de femei;
Trei dintre ele chiar au fost de față.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
Te iubesc până la cer
Înapoi mă rătăcesc
Te iubesc și când tu nu
Mă iubești
Atât de mult încât la nașterea mea
Două inimi țin în mână
te iubesc ce frumos sună
ecoul întors de pe lună
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, "Alt cer" (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea de pe urmă
Eram puștan, era frumoasă,
Mă ofticam că nu mă lasă,
Azi sunt căsătorit cu ea
Și ce n-aș da de m-ar lăsa!
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici prea-prea, nici foarte-foarte...
Eu pot jura la o adică,
De fata asta răpitoare,
Că nu mai e atât de mică,
Dar sigur nu mai e nici mare...
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici prea-prea, nici foarte-foarte...
Eu pot jura la o adică,
De fata asta răpitoare,
Că nu mai e atât de mică,
Dar sigur nu mai e nici mare.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
și-n două inimi caste stă o vrere,
și când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere
și când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârșit comun și, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine
și când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?
sonet de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
-esc...
Iubesc... cum aș spune înfloresc,
Iubesc... cum se vede că trăiesc,
Iubesc... într-un sentiment ceresc,
Iubesc... e mai mult decât firesc,
Iubesc... e în stilul românesc,
Iubesc... câteodată chiar prostesc,
Iubesc... de grandoare eu mustesc,
Iubesc... mi-e elanul vitejesc,
Iubesc... chiar dacă mai văicăresc,
Iubesc... dar nici nu mă lăfăiesc,
Iubesc... într-un fel copilăresc,
Iubesc... timpul îl sărbătoresc,
Iubesc... cu natura mă-mpletesc,
Iubesc... de n ori îmi tot doresc,
Iubesc... cred că-ncep să plictisesc...
Și ce dacă... eu iubesc!...
C-am pe cine... ce... să esc!
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc...
Te-am întrebat, de nu mă-nșel, odată,
Ce faci în viața ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei mașină sau tramvai
Când pleci - de-ai zilnic - la servici,
Cine ți-e șef, de-ai copii mici,
Părinții dacă-ți mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...
Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu, nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc...
Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
Te-am salutat și n-ai răspuns.
Probabil, nu-s "șarmant" de-ajuns?!
Mergeai cu pasul hotărât,
Eu m-am pierdut și m-a durut,
Doream să-ți spun că te doresc...
Oh te iubesc, oh te iubesc...
Și azi, eram în colț, la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te știu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit...
Am insistat să te privesc...
Cum te iubesc, cum te iubesc...
Mergeai încet și erai frântă,
Umbrela grea era o stâncă...
M-apropii, tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin...
Îți spun spășit, cu voce stinsă:
"Te ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis, îngeresc...
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc..."
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obstacole
Recunosc aici, din start -
De vecina de la trei
Două lucruri mă despart:
Un etaj și... soțul ei.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghinionist în dragoste
Două femei eu am iubit,
Dar soarta mă bătu,
Că cea dintâi m-a părăsit,
Iar cea de-a doua, nu.
epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autodenunț
Nu sunt gelos, dar s-a-ntâmplat
Și-am mai sărit și peste cal,
(De două ori eu i-am băgat
Ginecologul în spital).
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autodenunț
Nu sunt gelos, dar s-a-ntâmplat
Și-am mai sărit și peste cal:
De două ori eu i-am băgat
Ginecologul în spital.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe
I-am spus nevestei mele c-o iubesc,
Că-mi este dragă fără de măsură,
Că o respect și că o prețuiesc,
Dar câte nu se spun la băutură!
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
C-o lele cum e una într-o mie
M-am drăgostit un an la Orăștie,
De mi-a ieșit apoi prin porii pielii
Și de atunci iubesc... în dorul lelii.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
C-o lele cum e una într-o mie
M-am drăgostit un an la Orăștie,
De mi-a ieșit apoi prin porii pielii
Și de atunci iubesc în dorul lelii.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!