Frig
Sunt lângă un gard rupt,
Și vântul bate cu frunze ude -
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche -
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afișe și flori,
E mai trist departe-n prăpăstii -
Să faceți foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii...
Fulgi de zăpadă rătăcitori...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre fuste
- poezii despre frunze
Citate similare
Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre superlative, poezii despre primăvară, poezii despre muguri, poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna se revarsă-n frunze
toamna se revarsă-n frunze
și copacii mor câte puțîn
peste florile confuze
vântul bate acum străîn
sălciile plâng pe ape
ce se duc necontenit la vale
cerbii vin să se adape
răul răvășind în rotocoale
luna palidă se-arată
luminând cărări pustii
cât aș vrea măcar o dată
să uiți toamnă să mai vii
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre flori sau poezii despre copaci
scriu poezii pe fusta femeilor
în frigul care mi-a aburit ochelarii
cerneala e mai tristă dimineața
soarele rupe zâmbete și afișe
surâd tainic când versul mă înconjoară
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre poezie
- citate despre zâmbet
- citate despre versuri
- citate despre tristețe
- citate despre ochelari
- citate despre fuste
- citate despre femei
- citate despre dimineață
- citate despre afișe
Vant
Toamna a țipat cu un trist accent,
Văzul cade neatent,
Vântul sună lemnăria,
Bate gol, în poloboace, butnăria.
Lângă ușă frunzele s-au strâns.
De departe vin ecouri vechi de plâns,
Brumă, toamnă literară,
Pe drum prăfăria se duce fugară.
Și-am stat singur supărat
În zăvoiul decadent,
Și prin crengile-ncâlcite mi-am notat
Versuri fără de talent.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre talent, poezii despre supărare sau poezii despre literatură
E iarăși toamnă peste toamna mea
Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece și de grea,
Urmează alta, alta și mai multe,
E iarăși toamnă peste toamna mea.
Și aș fi vrut s-o rog să nu mai vină
Și aș fi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe și eu nu le vreau.
E iarăși toamnă și o văd pe frunze,
Copaci-și scutură povești de ieri,
Mi-e frig și simt că toate sunt lăuze,
Puține flori rămase se-ascund în seri.
Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăși peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopți, căzându-mi azi o stea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
Da
Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu...
E o jale de toamnă pe-acolo...
Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze...
La tribunal a fost un proces interesant.
Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate...
E toamnă, aș vrea să scriu versuri...
La gradina publică, un alcoolic francez
Se uită zambind la un strat de pansele.
La pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic.
E toamnă... cu toții se grăbesc, dar e atât de pustiu...
Da, orașul își aduce balanța comercială,
E puțin mai trist, fiindcă e toamnă...
Eu încă nu mi-am găsit nimic...
Iți voi scrie mai pe larg altă dată...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre muzică, poezii despre medicină sau poezii despre justiție
Viața unei frunze
A rămas o frunză-n pom,
În bătaia vântului.
Cum plânge puiul de om,
Ea dă aripi cântului.
Tremură de frig săraca
Și s-a-ngălbenit de tot.
Vântul o să rupă craca,
Stăpânul o pune-n foc.
Atunci ea se va-ncălzi,
Dar nu se va bucura.
Viața ei se va sfârși,
De frig n-o mai tremura.
La fel ca omul trăiește
Și frunza de pom: o viață.
Ca și omu-mbătrânește,
Se rupe firul de ață.
Din muguri, în primăvară
Alte frunze se vor naște.
Se vor bucura o vară,
Apoi caprele le paște.
De câte ori vântul bate
Cad alene la pământ.
Tot de vânt sunt spulberate,
Parcă sunt fete dansând.
Curând iarna le ascunde
Sub mantia ei de nea.
Zac până cucul se-aude,
Și iar s-o-mprimăvăra.
poezie de Dumitru Delcă (24 octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre naștere sau poezii despre foc
Cântec a la Prevert
Acum parcă îmi mai amintesc
De acest cântecel ciudat
Mult prea tomnatic și uitat
Ca poezia lui Prevert.
Și mi-era toamnă adâncă-n suflet,
Trist visam lângă felinar.
Tu erai moartă-n fața ușii
Și îngropată sub frunzar.
M-aș mai putea oare întoarce
Cu acest cântec de plictis
Morbid nu îmi mai este-n suflet
Și-am devenit mai optimist.
Dar dacă întinde iarăși toamna
Trena-i de frunze, arămie,
Încep să plâng și să mă tângui
Și să mă mor din nou în mine.
Azi nu mai pot, ce-aș mai începe,
Viața mea a fost cândva,
Prevert mi-nchide ultima ușă
Din toamna și din iarna sa.
Dar acest cântec mă mai poartă
Prin vara ca un labirint,
Sunt mort deja, pierdut de lume
Și-n focul verii sunt doar frig.
cântec interpretat de Serge Gainsbourg, muzica de Serge Gainsbourg, versuri de Serge Gainsbourg, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre suflet
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre început, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Colțul iubirii
Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude și sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.
Zori de zori îmi scapătă credința,
Despre ce nu știu ce să mai scriu
Și m-acomodez cu neființa
De parc-aș fi fost vreodată viu.
Reacționez la nepăsare
Tot mai rar și parcă tot mai stins;
Prea puțin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.
Bate vântul, primăvara vine
Și bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneși, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.
Iarba va crește fără s-o aud,
Și-n ochii mei va fi doar verde crud.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare sau poezii despre lene
Dor de Bacovia
Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coșmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.
Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii și-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Și a-și rosti plecarea nu mai pot.
Foioasele în vântul toamnei ard,
Mușcate sângeros și trist de lună,
Și turturelele se despreună
Acum, noi doi în focul revanșard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre sat, poezii despre lumină sau poezii despre inimă
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum sau poezii despre fier
Decor Hibernal
E ceață, e frig..., și aud de afară
cum vântul se zbate năuc printre crengi,
speranța în mine începe să moară,
iar tu din trecut ai vrea să mă ștergi.
Privesc pe fereastră cum pică zăpadă
din pomii cuprinși în vârtejuri de vânt...
Sunt trist, iar în casă nu-i nimeni să vadă,
să-mi spună de tine măcar un cuvânt.
Și seara se lasă, și gândul se frânge,
furtuna la geam se-ntețește mai mult,
și frigul pătrunde, și sufletu-mi plânge,
mă-ndrept către sobă, și vreau să te uit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori toamna e pustie...
A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,
în parc sunt atât de multe bănci goale,
ce încă păstrează atât de multe fotografii,
cu îndrăgostiții din vara fierbinte.
Azi toate băncile plâng și sunt înverșunate,
mai prind doar frunzele în zbor,
crezând că sunt îndrăgostiți cu dragostea lor.
A venit toamna viselor cărămizii,
când frunze și flori cad pe rând răpuse
și se ascund în sufletul pământului...
A venit toamna cuvintelor nerostite,
atât de multe fericiri și inimi frânte,
aripile îngerilor au căzut pe jos
și sufletele sunt transformate-n lacrimi,
ploile de toamnă revin haotic
și merg în cu o iubire de împrumut,
din cerul curcubeu al asfințitului de soare.
poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre îngeri
Taina
îmi spune vântul pe câmpie
-eu veșnic cânt o simfonie
și singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată
în iarnă fulgii mă-nsoțesc
și prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai
vara mă roagă și mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
mă strigă și vor să mă vadă
în nopțile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am și zile când sunt trist
când văd că ai paltonu-nchis
nu pot ca să mă furișez
de trupul tău să mă lipesc
și să-l alint ascuns sub haină
ar fi a noastră dulce taină
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vestimentație sau poezii despre sărut
Gânduri pe un portativ de toamnă...
E toamnă, e foșnet, e melacolie și mai mult vis.
Toamna asta înseamnă și mai mult somn,
căci diminețile sunt îmbrăcate sumar în ceață
și te fac să te ascunzi ca un copil în cearșaf.
Toamna asta e despre iubiri care oftează,
despre lupte de orgolii, despre viață,
ca să ne scoată sufletele din amorțire.
Totuși bunătatea nu se demodează niciodată,
iubirea se testează, se simte mai departe,
iubirea e mai profundă toamna,
te face să te uiți cu atenție la toate clipele frumoase.
Vei alege să păstrezi în suflet doar câteva clipe,
când vara îți lasă senzații de must de dragoste...
Toamna asta trebuie să ne scoată iubirile din amorțire,
trebuie să ne fie ghid, să mai uităm de alții,
și să ne întoarcem la noi, că bunătatea e în noi.
Toamna vine cu muzica ei în fiecare an
și vântul de toamnă schimbă culorile frunzelor.
Fiecare trebuie să-și găsească timp, să se așeze
și să privească căderea spectaculoasă a frunzelor.
poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre schimbare
Amintiri în surdină
Am avut și mai am încă
Inima-n aprinse stele
Și iubirea, ca poruncă,
Pășind tainic printre ele...
Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânți cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...
Multe flori vor fi, coroană,
Peste trecerea deplină,
Vântul va spori în iarnă
Amintirile-n surdină!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre dor, poezii despre coroană sau poezii despre amintiri
Fără apusuri
Azi gândul prea trist a tăcut,
E toamna absentă în rânduri
E vântul pustiu și în crânguri
E galben placid și e mut.
O toamnă prea singură-n simțuri
Cu doruri ce cred c-au trecut
Dar visul pe pernă-i acut
E toamnă și nu sunt apusuri....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre simțuri
Bate vântul
Bate vântul
Inima mi-a rămas caldă ca atunci,
Precum un cer albastru
Când te voi mai îmbrățișa?
Bate vântul, ascultă-l! Înțelege-l!
E ca iubirea noastră mișcătoare, de ploi și de fluturi
Bate vântul iubirii!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi sau poezii despre albastru
Bacoviană
Șiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poți să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat
Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aștept să îmi vii
Am hainele ude și ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece
Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrențe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu știu
Se aud sirene, mai trece o ambulanță
Un drum poate fără de speranță
Un biet suflet ce a trecut prin viață
Ca seara asta cu ploaie și ceață
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi bețivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de țigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară
Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e așa de dor
La tine de aș mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aș face chiar și cu vântul
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini sau poezii despre voce