Porcul şi purceluşul

Porcul, cum e el, foarte nesimţit,
Pe coteţul său, rău s-a necăjit...
Supărat, grăsunul, că n-a primit dejunul,
Începu să-i certe, unul câte unul.
Un purcel din turmă niţel pricăjit,
Văzând unchiul său, tare necăjit,
Să-i zică o vorbă de duh, s-a gândit:
De te crezi puternic, mare de statură,
Nu câştigi nimic, când eşti plin de ură,
De faci gălăgie, sau de taci din gură,
Într-o bună zi, tot ajungi friptură.
Deci mai bine lasă dejunul să-ţi vie!
Ştie el, stăpânul, când ţi-e foame ţie...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi puiul

Prin ograda mare, plimbându-se ţanţoş,
Ce s-a gândit el, să se dea cocoş.
Văzând cum că puiul îl cam necăjeşte,
Tare-nfuriat, la el se opreşte.
"Ia ascultă-ncoace, dragă pufuleţ,
Să-ţi câştigi grăunţa, fi puţin isteţ!
Când se lasă seara şi pleci la culcare,
Dute în pridvor, strigă-n gura mare,
Bate din aripă, ca şi-nfuriat,
Nu uita de unde, puiuţ, ai plecat!
Chiar pe vreme bună, ori când vine frigul,
Tu să cânţi de-a pururi, numai "cucurigu"!"
Aflând puişorul, fiind speriat,
Cu un simplu gest, l-a şi ignorat.
"Ia ascultă şeful! Pune-ţi pofta-n cui!
Şi tu ai fost odată, ca şi mine, pui..."
Dar văzând cocoşul un aşa reproş,
Zise-n sinea lui, cu un gând pios:
"Cât ai fii de ţanţoş, nu te da cocoş."

fabulă de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint...

Îmi place creierul... pane
Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit.
E diferenţa de la geniu, la smintit;
Căci dacă el nu e... nu e nimic.

Îl venerăm cu toţii... "alimentul",
Ce ne menţine, treaz şi productiv,
Ce ne separă bunul, de nociv;
Şi-n reuşite este... instrumentul!

E gelatină pură, de-energie,
Ce-şi schimbă fire în metamorfoză...
Cu ea, creezi mii de poeme, proză;
Îţi-asigură, de-ţi meriţi... efigie!

Tot lui, i se mai spune minte,
Căci adevăr separă, de minciună...
Îţi spune, de alegerea e bună,
Şi lucruri ce le faci; de sunt păcat, sau... sfinte.

Cu el e cert, că poţi să faci un ban...
Îţi spune, start, şi unde să opreşti,
Să nu fi prost, dar nici să nu jigneşti;
Te învaţă să fi drept, sau nu... să fii infam.

El te ridică, sau te pune jos.
Din ochi te învaţă, dacă să clipeşti,
Ca să câştigi ceva, de şmecher eşti;
Să ştii, cum să profiţi, să ai folos.

Cu el te-ajuţi, din mâini cu stil să dai...
Să baţi în ritm, sau să loveşti mai tare...
Să dai plăceri, sau să-ţi păzeşti onoare;
Să furi, de eşti un hoţ... dacă nu ai.

Tot el te-ajută, avantaj să scoţi
Din clinciuri, sau... neprevăzut...
Dintr-un nimic, devii un cunoscut;
Din neajuns, ajungi şi tu, să poţi.

El e cel ce discerne, tot ce vezi;
De-i adevăr, în multul de minciună...
Să nu confunzi, ce-i pe Pământ, cu Lună,
Să afli, dacă trebuie să crezi.

Cu el te naşti, dar zero-i la început.
De nu îi dai exemple, cum să facă
Te lasă baltă; n-o să ai răsplată...
Rămâne nul, cum meciul... ne bătut.

Nimic nu face, dacă nu-i impuls.
Îţi aparţine, să ţi-l creşti treptat...
Să ţi-l educi-în colos nemăsurat;
Să-ţi dea mister, să fii, de nepătruns...

Te învaţă, dacă vrei, cum să conduci.
Îţi poate pune lumea la picioare...
Nu se consumă; imun la ce te doare,
El pe naivi, ţi-arată cum să-i duci.

Dar ştie şi conducere leală,
Dar tot cu scop; să-ţi fie ţie bine.
Căci n-are, niciun gând, pentru oricine...
La el, nu-i diferenţă; sănătos, sau boală.

E partea machivelică din tine...
Aceea, ce n-arată cine eşti.
Te învaţă să câştigi, spunând poveşti;
La alţii, să faci rău... şi ţie bine!

Concluzia-i că, dacă nu-i... nimic nu e!
El face diferenţa, dintre-un tâmp, sau geniu...
Să-l studiezi, îţi trebuie un mileniu;
De aceea îmi place, creierul... pane.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot vântul...

Când vântul urlă ca turbat
Şi este foarte supărat
Nu-i bine-n calea lui să stai!
Poţi să-i vorbeşti şi să-l întrebi
De ce-i aşa de furios
Pe cine s-a mai supărat...
Şi de la geam.
Şi simţi cum tulburarea lui,
Te prinde şi pe tine,
Şi-ţi răscoleşte nedoritul,
Iar braţele stângându-ţi haina
Se-mbrăţişează unul pe-altul
În timp ce sufletul ţi-e zgribulit
Şi-ţi spune-n gând:
- Doamne, ce vânt!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi moartea

Şi viaţa
Şi moartea
Luate împreună,
Dospesc
Pâinea vieţii
La bine
Şi rău.
Iar Omul
Tot rupe
Din ele
O fărâmă
În timp ce-si străbate
Grăbit
Drumul său.

El pâinea o sărează
Cu vorbe
Să-i ţie
De saţ
Iar când
Sufletul cere
Îşi bea,
Din ulcior
Însetat

Apa vie
Să-i treacă
Şi dor
Şi durere.

poezie de Mariana Bendou din Poezia culorilor (2012)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când împărăteasa văzu mieluşeii păscând pe sub ferestrele împăratului, sări plină de bucurie la dânşii, îi luă în braţe pe amândoi şi-i duse la soţul său. Din clipita asta, feciorul de împărat zi şi noapte nu se gândea decât la mieluşei: îi părea că în fiecare mişcare a mieluşeilor, în fiecare zbieret ieşit din gura lor, în fiecare privire află ceva, care îi cădea greu şi totuşi îi ustura inima. Văzând că soţul său a îndrăgit mieluşeii, împărăteasa iarăşi prinse gând rău şi nu se împăcă până ce, când cu bine, când cu rău, când cu vorbe dulci şi când cu plâns, nu făcu pe feciorul de împărat ca să se învoiască cu pierzarea mieluşeilor. Mieluşeii fură tăiaţi. Ce nu se putu mânca, împărăteasa puse să se arunce în foc... în foc şi piele, şi lână, şi oase, şi tot ce a mai fost. Nu mai rămase nimic. Nimeni n-a băgat de seamă că tocmai pe fundul vasului în care s-a spălat carnea, între crăpătura doagelor, au rămas două bucăţele din creierii mieluşeilor. Când apoi slujnica împăratului s-a dus la vale după apă, bucăţelele de creieri s-au spălat şi au mers cu pârâul până în apa cea mare, care curgea prin mijlocul împărăţiei. Aici din cele două bucăţele s-au făcut doi peştişori cu solzii de aur, unul tocmai ca şi cellalt, deopotrivă, ca să se ştie că sunt fraţi gemeni.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a spus bine că oamenii gândesc ca o turmă; se poate observa că o iau razna în turmă, şi îşi revin încet, unul câte unul.

citat din Charles Mackay
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

O maimuţă şi-un purcel

Pe o creangă subţirică,
Fără teamă, fără frică,
O maimuţă, zis Dăinuţa,
Toată ziua se dă huţa.

Îl îndeamnă pe purcel
Să se caţere şi el,
Şi banane să mănânce,
Galbene, cu miezul dulce.

- Să nu crezi că nu aş vrea
Să stau sus pe-o rămurea!...
În banan sau în gutui
Niciodată nu mă sui.

Ameţesc şi nu mi-e bine,
Că am rău de înălţime.
Stă maimuţa şi gândeşte
Şi de râs se prăpădeşte.

- Zi, mai bine, măi Grohică,
Eşti grăsuţ şi că ţi-e frică,
Ramura se-ndoaie tare,
Bufff... rămâi fără picioare!...

- M-oi urca eu, dar aşteaptă,
Tu te crezi prea înţeleaptă,
Dar maimuţa nu e om,
Că n-a coborât din pom!...

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (31 august 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cine crezi?

Pe cine crezi că pui în lanţuri,
Pe cine crezi că mergi să vinzi,
Pe cine-l ameninţi cu moartea
Şi casa cui crezi tu c-aprinzi?
A cui credinţă sau iubire
Sau curăţie pângăreşti?
Pe cine-nşeli, pe cine judeci
Pe cine furi şi chinuieşti?

Cui faci tu răul, cui crezi tu oare
Că poţi cum vrei să-i faci un rău?
—O, ţie, numai ţie singur
Căci tot ce faci e doar al tău!

Asupra ta v-antoarce Mâine
Tot răul care-l săvârşeşti
vai, vei vedea cu groază-aceasta
Mult mai curând de cum gândeşti!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn creştin

Când ai sufletu-ncărcat
De păcate şi greşeli
Fugi la Marele-mpărat
Ca să scapi de poticneli.

De eşti trist ori supărat,
De ai sufletul amar
Mergi la Prinţul Preacurat,
Căci Isus e plin de har.

De-ai greşit şi-ţi pare rău
Şi din suflet te căieşti,
Dacă vrei să fii al Său
Vino să te pocăieşti!

Vino-ndată, ce mai stai?
Nu mai sta pe gânduri, deci!
Ştii tu câte zile ai?
Domnu-ţi dă viaţa de veci!

Calea-ngustă-i drumul tău,
Poarta strâmtă - uşa ta.
Nu respinge Harul Său
Şi acceptă Pacea Sa!

poezie de Dorel Puchea din Seminţe de Rai
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să te poţi ruga cu adevărat, trebuie să crezi în realitatea prezenţei lui Dumnezeu. Eşti conştient chiar acum de această Prezenţă? Nu trebuie să faci ceva deosebit, să-I câştigi atenţia ca să privească, în fine, spre tine. El demult te tot priveşte. N-ai unde să te ascunzi de privirea lui de Tată. Şi nici nu trebuie să te caţeri până pe Olimpul tronului Său. Căci El a coborât deja lângă tine! Omniprezenţa (a fi oriunde prezent) este unul din atributele Sale divine.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pasă (pamflet)

Îmi pasă şi mă doare starea naţiunii,
Când văd aleşii care se comportă
Mai lacomi ca hiene şi mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.

Cu sabia-n cuvânt şi cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunţi!
Se luptă să le ia şi pâinea de la gură,
Să nu le ştie manevre de corupţi!

Când biata ţărişoară este sub greutăţi,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea îşi compromit, când calcă şi pe morţi
În planul hapsân, să se pricopsească!

De poporul român, îmi pasă şi mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioţii" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!

Adesea mă întreb în sufletul meu umil,
Unde şi cu ce a greşit poporul,
Să-şi ducă povara vieţii în destin osti,
Când trecutul umbreşte viitorul?

Aş vrea să-i meargă bine, iubitei mele ţări,
De bucurie să-i scriu osanale!
Să-i duc vestea bună pe nemărginite zări,
Când n-oi mai simţi vântu-n buzunare!

* Din antologia colectivă "Ţie, mamă Românie"
*Pamflet politicienilor români!
*La mulţi ani, România!
* La mulţi ani, români, oriunde vă aflaţi!
© Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcăul începu a se ruga să-i spuie cum să facă să le ia, iară bătrâna îl povăţui cum să umble şi cum să se poarte, şi daca va izbuti, l-a jurat pe tinereţele lui ca să se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate şi ei acele rodii, după care s-a prăpădit fiul său. După ce i-a făgăduit că se va întoarce, i-a mulţumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dânsa, şi ca o nălucă pieri dinaintea ei, când, după o călătorie încă d-o săptămână şi mai bine, văzu un balaur cu o buză în cer şi cu alta în pământ.

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Poţi să-mi explici şi mie ce este asta, frumosule?! Sunt convinsă că ţi-e foarte cunoscut acest obiect. Iar tu, lunganule, dă-te mai încolo! Deci, ce ai de zis în apărare, frumosule?! Hmm... N-aud nimic! Te ascult, comandante!
Lucian: Ce-ai vrea să-ţi spun?!
Stela: Adevărul. Ce-ai zice despre asta?
Lucian: Adevărul?! Bine, recunosc... Am luat câteva pastile de acolo, să mă ajute să dorm. Nişte somnifere...
Stela: Câteva, zici?! Doar câteva?! Atunci, explică-mi, te rog, de ce cutiuţa asta, care până în urmă cu câteva zile, era plină ochi, e acum aproape goală?! Nu lipsesc deloc doar câteva, cum zici tu!
Lucian: Bine, de acord, am luat mai multe, poate. Dar nu pe toate deodată. Câteva doar. Le-am luat... în etape; două sau patru, la câteva ore distanţă...
Stela: Asta ar mai fi lipsit, să le fi luat pe toate deodată! Şi acum... Poţi să-mi spui sincer, ce naiba se petrece cu tine, pentru că eu nu-mi dau seama!? Eşti cumva inconştient când procedezi astfel, ţi-ai pierdut complet minţile, sau ce?! De ce taci, comandante?! Te rog, spune-mi, ce naiba e cu tine?! Eşti anormal, sau cum?!
Lucian: Nu ştiu...
Stela: Nu ştii?! Nu te simţi bine până nu faci câte o boacănă din asta, mare de tot?! Desigur, n-ai mai fi tu dacă ai renunţa la toate prostiile astea... Vorbeşte odată! De ce taci?! Încă aştept explicaţii din partea ta... Să te aud, comandante! Ce ai de zis în apărare?
Lucian: Ce-aş putea spune?! N-am ce explica! Îmi pare rău...
Stela: Ah... Îţi pare rău, nu?! Şi cu asta crezi că ai rezolvat totul?! Eşti complet nebun! Nebun, nu glumă!
Lucian: Nu ştiu; probabil...
Stela: Probabil?! Nu probabil, ci foarte sigur!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul părăsit

Părăsitul, fără scuză,
Foarte necăjit încheie:
"Ce să-i faci? Deşi e muză,
Pân-la urmă-i tot femeie!"

epigramă de Olimpiu Radu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bricele

Eram în hotărâre de fabuli să mă las,
E grea această cale la muntele Parnas;
Dar unchiul, care strânge nepotului avere,
Ce vrea de la el cere.
Aşa un unchi al meu,
Uşoară să-i stea ţărna şi sufletul ferice,
Prin testamentul său
Mă leagă ca să public o fabulă de brice;
Plinesc a lui voinţă ca sfântă datorie.
El îmi spunea c-odată, într-o călătorie,
Stând sara la popas,
Găsi un vechi prieten, cu care a şi mas.
Ei de cu seară-n vorbe de râs, de desfătare,
Cu pace-au adormit.
A doua zi, când unchiul din somnu-i s-a trezit,
Pe scumpul său prieten văzu în altă stare.
Acesta la o masă-n oglindă se uita
Şi-aşa de greu ofta,
Că îţi venea a crede
Că-n ea pieirea-şi vede.
— Ce-ţi este, frate dragă — îi zise unchiul meu —
Au nu cumva ţi-e rău?
— Oh, nu — răspunse cela — sunt sănătos, sunt bine;
Dar e o-mprejurare mai tristă pentru mine,
Că trebuie să mă rad
Şi barba mi-e ghimpoasă ca frunza cea de brad.
— Atâta-i tot, se vede că brice ai tâmpite?
— E prea adevărat,
Eu unul mă tem, frate, de brice ascuţite.
— Apoi nu-i de mirat,
Tu însuţi îţi faci răul. Întreabă şi-ţi vor spune
Toţi cei ce se rad singuri: că tu cu brice bune
Te-ai rade mult mai lesne şi mai nevătămat
Decât cu cuţitoaie
Ce pielea ţi-o despoaie.
A unchiului idee ca să v-o lămuresc,
Rog să luaţi aminte:
Că unii se feresc
De oamenii cu minte
Şi sunt mai bucuroşi
De cei la cap cam groşi.

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea asta ai să găseşti totdeauna pe altul mai sărac şi mai necăjit decât tine. Să-i dai totdeauna: să nu spui -şi eu sunt sărac şi eu sunt necăjit. Dau din ce am şi din ce ştiu.

citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă... viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-i mulţumi pe toţi înseamnă a nu te mulţumi pe tine în unele cazuri - e greu să-i faci pe cei din jur să se simtă bine când tu nu mai ai timp să faci ceea ce îţi face ţie plăcere. E ca şi cum ai vrea să-i saturi pe toţi de apă dintr-o singură cană. Nu crezi că ar fi mai bine să ai rezerve suficiente şi apoi să începi să împarţi? Aşa te mulţumeşti şi pe tine şi pe ceilalţi mult mai bine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e rotund

Pământul e rotund. Se poate.
Nu are faţă şi nici dos
Iar dacă i te uiţi în spate
îi vezi obrazul, ne-ndoios.

E drept, există lună, poezie
şi, undeva, şi-un orăşel
N-ai ce să-i faci. Aşa a fost să fie
Iar când eşti mort, te-ai săturat niţel.

Director fii! Fii gras şi încuiat!
Îmbracă frac, joben, dichisul tot.
Iar când vreunul nu te-a respectat,
Dă-i peste bot.

Fii prost. Dar şi lucid. Fii aşadar,
pe cât de prost pe-atât de chibzuit.
Te-nscrie mâine-n trustul financiar
şi fii per tu cu Kruger şi Schmidt

Şi să te culci cu soaţele, în plus.
Îi zice "târgul liber", cum se ştie.
Să nu se pară că-i priveşti de sus.
E lumea populată, deci pustie.

Sunt chiparoşi în sud, livezi cu poame.
Pentru-ofticoşi, la sud e ca-n spital.
De nu câştigi e sigur că faci foame.
Opt livre cântăreşte-un prunc normal.

Să nu te laşi împins, să-i scuipi în faţă
pe ceilalţi oameni. Fă-o cât mai rar.
Nu e rentabil totdeauna-n viaţă,
căci omul nu e rău ci ordinar.

poezie celebră de Erich Kastner, traducere de Dragoș Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovleacul şi spanacul

Într-o bună dimineaţă-
Pe taraba de la piaţă-
Capsomanul de dovleac
S-a luat de-un biet spanac:
-Ce ştii tu? Eşti o verdeaţă
Fără mare importanţă
În a omului viaţă,
Cu alte cuvinte- fleac!
De-asta ţi-au şi zis spanac.
-Sunt spanac, dar văzut bine,
Că sunt plin de vitamine,
Pe când tu, oricum o-ntorci,
Ajungi hrană pentru porci
Dacă nu... chiar şi mai rău,
Cap la orice tăntălău.
Cu-asta, ce mai tura-vura
I-a închis spanacul gura.

MORALA:

Drept să ştie fiecare
Că şi din puţin se moare
Şi e bine a-nţelege
De fleacuri... să nu se lege!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!