Un fel de autoportret
Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poem de dincoace de tine
Dincoace de noapte, dincoace de stele
Înfloresc în cântec versurile mele;
Simfonii astrale, îngerii îngână,
Tatuez poeme cu Muza de mână.
Pe un braț albastru râde o cicoare,
Dincoace de noapte, ziua ta mă doare;
Zorii se despică în sclipiri de sânge,
În brațele tale dimineața plânge.
Geme orhideea de atâta viață
Dincoace de umbre, soare o răsfață
Un penel sărută visul și-l preface
În iubire pură... universul tace.
Caută, iubite, dincolo de mine
Floarea nemuririi ce dospește-n tine!
Știu că-ți este noapte, fără Poezie,
Știi că doar cu tine sunt Poem ce-nvie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul...
de dincolo de fire vă salut
sunt dus să văd cum dincolo de fire
stă castitatea boțului de lut
cu rațiunea bântuită de neștire
la un pahar de vorbă somnolent
cu liniște la fund în unduire
și veșnicii curgând adiacent
cu efemer de dincoace de fire...
poezie de Iurie Osoianu (11 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de...
Sunt...!
Nici început;
Și nici sfârșit!
Sunt un călător...
Desculț... ce calcă;
În trecere pământul..;
Sfânt; dincolo de cuvânt!
Sunt!
Martorul;
Tăcut! o trecere;
Prin spațiu; și prin...
Timp! că timpu-i... nul;
Tot dincolo de... cuvânt!
Sunt!
Fărâmă...
Dintr-o gloată;
Dintr-o lume oarbă;
Pierdută-n cea mai neagră...
Ceață; negură și fum! cuvânt!
Sunt!
Licărire...
Dintr-o... stea!
Rază-n calea... Ta!
Pulbere în orizonturi;
Fără nume; doar cuvânt!
Sunt!
Pierdere..
În căutare; în..
Pământ; în gând!
În golul dintre clipe...
În zborul unei aripe de..
Înger; dincolo de.. cuvânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt
Cine sunt?
Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerșește la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.
Cine sunt?
Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?
Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orișicare,
Care se naște și moare.
Cine sunt eu oare?
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dincolo de mare
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca și tine, vreau să zbor dincolo de mare!
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde și-orașe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.
poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu sunt eu
De câte ori te vei întoarce, prietenă în timp și în carne,
vreau să nu mă găsești așa, cu ochii plânși,
dincolo de ușa încuiată, dincolo de ferestrele bătute în cuie.
Răspunde-mi, de mă mai auzi, nu te împotrivi, sunt tot eu,
am vrut să aflu doar cu cine am de-a face.
Cine ești?
Știu, tu, prietena mea adevărată, care nu te-ai oprit la ce se vede,
și, iată, ție îți aparțin în exclusivitate.
Nu te-ai ascuns de mine, nu m-ai mințit,
de aceea, cum să te confund cu altcineva?
Tu sunt eu,
prietenă,
în timp și în carne.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar mai încolo...
Iar mai încolo de visări...
Iar mai încoace de cântări,
Mai dincolo de așteptări
Se trecea iubirea noastră!
Și mai încoace de-orizont,
Și mai aproape de pământ
Tresaltă licurici, crezând
Să lumineze viața noastră.
Și dincoace de ce suntem,
Și dincolo de cea poveste,
Ne urmărește prinsă-n tei
Aceeași dragoste terestră.
Mult dincoace de ce-a mai fost,
Prea dincolo de ce-o să vie
Vom recunoaște că suntem...
Că au mai fost ori au să fie!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cuvinte
Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea și fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat și blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost și sens!
Dincolo de cuvinte sunt și lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.
poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de mare [Beyond the sea]
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Și pe-aceeași cale vor fugi în zare
Gânduri și dorințe, dincolo de mare.
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veșnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aș zbura ca tine dincolo de mare!
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, fețe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.
poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dincolo de toate temerile, avertizările
Dincolo de toate
Greșelile unei femei sunt diferite de cele ale unei fete
Sunt scrise cu foc si piatra
Sunt o trasătură, și nu o eroare...
poezie de Janet Fitch din Leandrul Alb
Adăugat de Andreea A
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt tăceri care vorbesc toate limbile lumii...
Sunt atingeri...
care-ți taie răsuflarea
dincolo de carne...
Sunt șoapte... care-ți răsună în fiecare fărâmă a ființei...
dincolo de sunet...
Sunt căutări...
și regăsiri...
cu pași tăcuți...
cu palme mute
care poate nu se vor întâlni niciodată...
dar care-și cântă
în toate limbile lumii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri de când eram mai tânar
Sunt buciumul care
răsună prelung
peste amintirile lăsate
dincolo de vreme,
Sunt roua dimineții
care o bei la izvor de timp,
când rătăcești prin
deltele stelare ale gândului,
Sunt tot ce vrei.
Te aștept în gând curat
ascuns sub un val
la țărm de mare,
să ne iubim până
la sfârșitul veacurilor.
Ca să mă recunoști,
am prins un crin alb
în colțul inimii mele,
Pe frunte am pus chipul
tău așa cum gândul meu
te știe dincolo de
timpul care s-a ascuns în noi.
Nu sunt stăpânul timpului,
dar te invit să fii
roua dimineților mele.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se pare că a Noua este limita. Dacă vreun compozitor dorește să treacă dincolo, trebuie să plece... Cei care au scris deja noua simfonii sunt prea aproape de Dincolo.
citat din Arnold Schoenberg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt necesare atât lumina, cât și umbra. Pentru a trece dincolo de dualitate, trebuie să o trăiți pe deplin, trebuie să vedeți cum în ea există fiecare pol care este conectat la opusul său. Trebuie să înțelegeți jocul ciclic al energiilor.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine Sunt
Sunt înger rănit al speranței ucise,
Sunt demon iubit de femei interzise,
Sunt copilul de ieri, rebelul de azi,
Sunt comoara ascunsă-n pădurea de brazi.
Sunt mierla pierdută în lanul de grâu,
Sunt izvorul din munte ce curge spre râu,
Sunt doina de jale, haiducii o știu,
Sunt șaua de roib lăsată-n pustiu.
Sunt nimicul de om, sunt nimicul de lut,
Sunt ziua de ieri... deci, timpul trecut,
Ce scurtă e viața aici pe pământ...
Doamne prin tine am aflat cine sunt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și purtam nume de floare
la naștere, moartea ne dă nume de flori
și noi trebuie să avem grijă de grădina ei
pentru că ea atât de mult a iubit florile
încât vrea să le știe mereu aproape
sunt zile când aduce acasă buchete întregi
dar sunt și zile viforoase când ajunge cu brațele goale
dar nici măcar asta nu o împiedică să ne pună nume de flori
și să ne aștepte-înflorirea ca să ne culeagă
"într-o grădină, de soare plină
sunt doar o floare mirositoare
cine mă știe și cine mă vrea
trebuie să vină și să mă ia...."
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să privești cerul, să asculți vântul lin prin păduri, iar noaptea trebuie să admiri stelele și luna. Acestea sunt micile lucruri pe care trebuie să le înveți. Pentru a te simți bine și a fi liniștit, trebuie să regăsești pacea pierdută și speranța care ne așteaptă dincolo de poartă.
Romano Battaglia în O inima curată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt a ta
Nu sunt a ta, nu sunt pierdută-n tine,
Nu sunt pierdută, deși aș vrea să fiu
Pierdută ca o candelă aprinsă-n
Amiezi sau ca un fulg căzut în mare.
Mă iubești, iar eu și astăzi te mai cred
Un spirit fin și o ființă fină
Și, cu toate acestea, vreau să mă pierd
Cum lumina se pierde în lumină.
O, afundă-mă în dragoste adânc,
Dincolo de simțuri, de privire, de cuvânt
Răvășită în furtuna iubirii,
O lumânare-n rafalele de vânt.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sara: Nu sunt o femeie geloasă. Dar sunt una prudentă. Și dintr-un motiv anume, când sunt cu tine nu mai sunt... prudentă.
Michael: Nici nu trebuie să fii.
Sara: Ba da, trebuie. Sunt prea multe întrebări în jurul tău, Michael. Sunt mult prea multe.
replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt din copilărie
La capătul pridvorului un stâlp
albit și gârbovit ca un moșneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.
Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colțul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin și subțire.
Mă scurg prin el, tăcut, în rădăcini,
și-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrențuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc.
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!