Lucid

Sunt lucid. Mângâi secunda cu blana din
minutare. Pereţii respiră greu vocile
despărţite în cărămizi.
Mai am o conservă de soare
Copacii cresc pe omizi apoi cad
şi se strâng în jurul coroanei.
Cerul are frisoane. Îngerii se beau între ei
O funie umblă ruptă
împărţind blesteme.
Trag oglinda în fire pe fus
Vreau să ţes o cărare într-o mare de oameni.
Cu ea să se învelească barosul
ce sparge lumina la apus

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetistul

În liniştea asta frunzele senine
storc cerul de infinitatea cărnii din mine
Tropăie copacii de pietre descălţaţi.
Respiră soarele greu...
Nimeni cu nimeni se ţin bine de mâini
ca nişte oameni uitaţi
în liniştea asta
ascultaţi
câtă gălăgie fac eu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stabilopozii cărnii

Omul dacă s-ar ruga mai mult la el decât la rugăciune
Dumnezeu i-ar mânca din palme şi faptele rele
şi bune...
Apoi a trecut trenul
şi gările luau foc una după alta
iar îngerii
sărutau copacii pe care îi transformau în cărbune...
De
aici
nu mai ştiu fiindcă mi-am aprins o ţigară
şi privesc în depărtare
caii cum clipocesc
pe acoperişuri
şi ţes ghimpate
între potcoavele lor
ochiuri în sârme!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea cu pleoape

M-am rătăcit într-o floare
şi noaptea în ziuă dispare
în noi
Da! Pe cărarea
cu trepte din soare
e mare
prea mare
ninsoarea-n mesteceni
cu miros de cărare
şi urme de piatră-n noroi..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mulţi oameni se ţin de mâini
şi munţii le joacă în horă ceaune
cu noaptea ruptă în jar peste pâini
când lumina din şcoli recreaţia lunii apune...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâm... beau cât pot

Stai cu urechea lipită-n pământ
ce floare din mănă ţi-a crescut aiurită
pe buzele tale călugăreşte-n ispită
gândul ce-mi bate
prefăcut în ce sunt!
Ce fântâni uriaşe cu gâleţile mici
şi e vai de mine
de setea
din sete
mai vreau să aud din adâncuri ce zici
când vorbeşti cu iarba prin plete...
colorate
de omizi
pere dulci îţi dau târcoale
tu în mintea mea ucizi
floarea cu mâinile goale.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza

Eu mă nasc, cresc şi mor.
Pe un bulb de catifea
Îmi deschid aripile şi zâmbesc.
O frunza cade - tristeţea şopteşte.
Zbor - vântul mi se împotriveşte
Mă trage in jos, mă reţine - cad.
La pământ, îmbrăţişat de rădăcini
Printre rămăşiţe şi suflete împrăştiate.
Glasuri line de jos îmi şoptesc - mă cheamă
Mă scufund mai adânc, vreau sa mă ridic.
Vocile mă tin in loc, mă cuprind.
Mă pierd, confuz, mă zbat, tac.
Linişte, doar eu. Bezna. Nimic.
O frântură de lumina - o speranţa
Mă apuc de ea, încep sa mă ridic
Mai multă lumina... am orbit.
Cad din nou- cad fără scăpare
Voci mai profunde, îmbrăţişări de mărăcini.
Şi spini şi durere şi... nu mai simt.
Mă eliberez.
Eu mor, mă nasc şi cresc.

poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nins

Focurile aprinse ardeau în jurul focului stins.
Păsările îşi măsurau aripile cu ruleta rusească.
Peşterile se lingeau cu gura ecoului prins.

Oamenii căutau să se odihnească în oameni.

Pe râu plutea o gură printre strigături.
Fugeau copacii în frunze şi apoi cădeau.
Mâinile scormoneau după alte mâini.

Focurile stinse fumegau în jurul omului nins...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele plutesc!

Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viaţă, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!

Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult şi cresc.
Crengile sunt acoperite şi umbresc,
Frunzele aşteaptă toamna, gândesc!

Toamna,
Cad frunzele şi se veştejesc,
Copacii rămân şi-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân şi ele goale, aşa e firesc!

Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, şi încă plutesc...!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda frumoasă

Timp de vânzare! Timp de vânzare!
Trece secunda pe cărare
în coşuri din cadrane vechi
de ceasuri ticăite în urechi
îşi duce fustele orare
pe fusul bornelor solare
Timp de vânzare!
De vânzare!
În depărtare se aude
dispare ca o florăreasă
cu florile uscate... ude...
însă frumoasă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cariera australă

Cântam la didgeridoo!
Cangurul
dansa cu soarele în spate..
Un şarpe se înghiţea de teamă
să nu fie otrăvit.
Cântam
iar cangurul
sărea cu buzunarele în mâinile trecătorilor
obsedaţi de ideea de frig.
Aveam o sacoşă plină
cu cactuşi
din grădina botanicelor
focuri...
Din ziduri oamenii încălzeau cărămizi.
Veneau pe valuri
umede
omizi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul flambat

soare strâmt
demodat
ea descoperea oglinda din geamuri
sub pardesiu
geamgiul a avut eclipsă de sticlă
în timp ce-l fumam
şi fumul cu ea îl tăiam asudat într-o tuse
cu hamuri...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La plimbare

Toţi aricii stau ghem în jurul tău şi aşteaptă
să croşetezi pădurea din ei
un loc
întins
în care lupilor le cresc
din urlet crengi
şi încolţesc păsări din luminişul plin de capcane.
Trupul meu se zbate în maşina de scris trupuri.
Din pâine se aud
paşi. Încă ne mai colindă lustra neştearsă.
În urma ta e toamnă. Cad foi şi cărţi şi ziare
şi cosaşi
iar bucuria-i mare când de la geam îi laşi
sărind în foşnet de hârtie
să plece la plimbare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa acelui a şti...

Se aud copacii
se aud
cum se dezbracă
sub cerul
alb şi nud.
Printre borcane
de apă şi dulceaţă
Te-auzi în pat
cu soneria mea în
umăr
te-auzi cum infinitul
cere-un număr
mai aiurit
mai nevopsit
mai nemaipomenit
mai umeraş
mai nedorit
mai ceafa ta
mai literă din ea
mai cerul adâncit într-o cafea...
Ştia!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

Sunt melancolic, vreau – nu vreau,
Când văd ce greu trăiesc săracii
Şi beau şi beau şi beau şi beau,
De parcă mă apucă... dacii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Curgeau copacii sus pe munte
se adunau la parastas
şi-aveau un bob de grâu în frunte
şi-un lan de grâu aveau pe nas.
Eu strâng în urma lor rutina
de verde şi de greier crud
şi-au tras lăcustele cortina
şi cerul e mânjit de-un dud.
În piept îmi bat în difuzoare
arcade dulci de nuci strivite
păianjeni beţi întind covoare
peste câmpiile golite
De undeva se plimbă vocea
unui cioban speriat de zi
Eu strâng şi tac şi tac şi strâng
şi poate nu m-o auzi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi soare

Între pământ şi soare,
Nu am nicio scăpare,
Dar voi fugi, se pare?
Pe o uşă secretă,
Într-o lume discretă,
Într-o lume născândă,
Ce miroase a udă!
Cu mâini vii, călătoare,
Privind linişti de mare,
Şi frunţi calme, ce plutesc
Senine în vânt domnesc,
S-admir păsări din înalt,
Vopsind cerul tot în alb,
Să ascult iarba verde,
Privirea să-mi dezmierde,
Şi cu faţa spre zenit,
Să beau un nou răsărit!

poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele respiră

s-a terminat sezonul turistic. au căzut şi frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele îşi lasă voaletele cenuşii şi aşteaptă nopţile mai lungi
au atâtea de povestit şi nu vor să fie întrerupte

copacii desfrunziţi se spală cu cer curat şi-l lasă să coboare
iar cerul păşeşte cu grijă printre maşini
şi aşteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar ştie ritmul vieţii.

poveştile născute prematur sunt ţinute la incubator
primesc zile intravenos şi respiră cu greutate
dar se ştie că orice început e mai greu

plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-şi cum săreau şotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar şi casele mor. cad pur şi simplu

oraşele respiră. cenuşii la faţă. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumeţul

lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur
între mine şi el un cuvânt ne desparte
ochii privesc ce pot să mai vadă
paşii s-au şters în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge
sub palme, a rugă
seara mă preling într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea din mine
se stinge în vatră şi cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru suflete plecate
uneori înalţ catarge pe boltă
şi din adâncul nopţii renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumeţ necunoscut cu chip de ceară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar toamnă...

Am paşii mici, miros a toamnă,
N-am să mai vin, nu m-aştepta,
E - apus de ziuă în visare,
Mi - e inima o frunză grea.

E primăvara prea departe,
Va cade iarna peste noi,
Nu m-aştepta, calea-i întoarsă
Vom fi precum copacii goi...

Din gâdul meu, acum lumina
Îmi adânceşte umbrele,
Tresar din visele-mi deşarte,
Pe unde-ţi umblă vorbele?

Nu m-aştepta şi visu-mi iartă,
E greu să-ntind aripile,
E toamnă-n mine şi-altul pleacă,
Şterge-ţi închipuirile...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.

Simţim cum astrul zilei iese din văzul vieţii,
Cum umbra, veste nopţii, ne mângâie pereţii.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc şi-s lungi
Când bezna şi lumina se interpun în dungi.

În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare ştim a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri şi colorată-ntr-una.

Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi şi soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeaşi n-ar fi iară...

Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită şi neştiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e şi-n tăcere, tăcere-i şi-n cuvânt.

Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Şi-ncerc să pot simţi fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.

Înaintând în noapte şi noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniţi să-l încercăm.
Dar totu-i trecător şi ştiu, şi ştii, şi ştie
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.

poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!