Timpul

Un cânt aud pe-un cer cărunt, ducând suspine între stele,
Nervuri din freamăt adunat îi calcă-n sângerări de spadă,
Condeiu-i scrie pe obraji, serafic, zboruri de gazele,
Păşind cu dulcele lui fruct spălat de stropii de cascadă.

Pătruns e-n vântul existenţei ca o cometă umblătoare,
Din noaptea ce a despletit sinapse de magie-n iarbă,
Tărâm subţire, te presărari pe-agale sălcii de visare,
Şi-aduci în palmă roua zării, arcuşul nopţilor să doarmă.

Cuprinzi durerea-n constelaţii, ignitul tainei ancestrale,
Şi-ncremeneşti pe buze zarea ce-a sărutat vulturii tăi,
Pământul duci cu luna-n pori, cu marea-n agitata zală,
În iz de şoapte aurii ce-ţi scriu psaltiri pe-albastre văi.

Te năvălesc, conspirativ, noi domuri şi fiare barbare,
Dar le pătrunzi domnia neagră cu mreaja ta nepieritoare!!!

poezie de Aurel Petre (8 septembrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspine

Noaptea, în coroane de suspine,
Umblă goală pe poteci boeme,
Sălcii-n unduiri colind saline,
Peste şoapte-n buze de poeme.

Vulturi de pucioasă-au să pătrundă,
Sub rimelul ploii frângând zarea,
Vinele din munţi cu foc inundă
Şi-n priviri de nori plânge visarea.

Deznădejdea umblă-n straie grele,
Rechemându-şi cloaca blestemată,
Eu doinesc prin geruri şi prin rele
Şi prin toată lava vinovată.

Prin secunde,-n pleoapa-ţi de gazelă,
Curg vârtejuri în dragoste rebelă!

sonet de Aurel Petre (18 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ape

era atât de întuneric în mine
încât mă împiedicam de gânduri
mi-am lăsat sufletul în vatră
plecând să dorm între ape
m-am trezit în zori, printre flori
roua se scurgea din inimă în iarbă
ţineam în mâinii flacăra
o aşezam în zori din poartă în poartă
să lumineze calea celor ce vin
se tânguiau constelaţii între gene
eram nelinişte, lacrimă şi sânge
lunecam printre gânduri, tăcerea aceea şi azi mă apasă
căutam bezmetic începutul în lumea asta surdă şi oarbă
apele au uitat apoi să mai curgă
timpul a tăcut în bezna din jur
umbre se frângeau printre şoapte, în noapte
mă învălui în despletiri de ape
în stropii cruzi de rouă
iar vântul printre stele privirea şi-o coboară
păşesc prin veacuri îngheţate, veşnicia să o mângâi
cu buze flămânde
mă întorc din somn să rătăcesc mai departe pe ape
ruga mea a rămas o umbră târzie
încotro curg răzleţe păsări călătoare
sădesc hotar între nimic şi ireal
păşind tot mai departe de prăfuitul ideal
lumina unui început sfârşit înainte de început
având mereu în tâmple vaiet surd
în ochi se aprindeau ruguri de sori
ochii însetaţi de lumină căutau o rază de soare
şi am plecat, aiurea, haihui
mă apropiasem prea mult de porţile timpului
şi am ars tăciune în vânt, a ultimă îmbrăţişare
în zori nufărul a înflorit între ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensuri

La orizont curg ţărmuri cerebrale, –
Respiră lumea, sinapse vrându-şi sensul,
Şi-aduce timpu'-n pătrunderi abisale
Lumina nomadă, ce-şi scrie universul.

Şi-şi duce soborul suflări ce se strâng;
Din albe chemări cetăţi se deşteaptă, –
Suspine fierbinţi în nori se preling,
Iar drumuri tăcute s-au strâns pe la poartă.

Cutremur e-n spirit, vibraţii se sparg,
Poeme se nasc din povestea lunară,
Romanţe vor zeii prin al nopţii şirag,
Iar porii din îngeri vibreză-n vioară.

O stea mai răsare din geana de foc
Şi Phoenix continuă-n vulcanicul joc!

sonet de Aurel Petre (19 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poteca dintre stuf şi cer

Doar cerul mai aleargă, cu noi, ca o glisadă,
Poteca se deschide prin volbura de ape,
De-o parte şi de alta, stau sălcii să ne-adape
Tăcerile danube pe-un plaur de baladă.

În ''x'' siajul scrie, pe luciul apei versuri
Şi stropii din adâncuri mai plâng şi râd pe gene,
Deltaice suspine din vremi siluriene
Învie-n cord lumina din alte universuri.

Ce tainică splendoare ne intră pe sub piele!
Ca o mimoză roză, retina se-nfioară,
Când nuferi evadează în straie de fecioară,
Dintr-un infern de smoală, de muribunde stele.

O lacrimă mai pică, din când în când, pe valuri,
Flămânde anafoare o-nghit ca pe-un deliciu,
E-o stare de beţie, ca un divin supliciu,
Unde doar muza-şi ţine astrale recitaluri.

E-aproape o-nviere, din viaţa ca o moarte,
Când, doar poeţi valsează, ca lebede pe ape.
Cu îngerii pe umeri, ni-e raiul mai aproape
Şi de Parnas şi-Apolo, nimic nu ne desparte.

Alunecăm ca gândul pe-oglinda dunăreană,
Sorbind din poezie, ca din licoare sfântă,
Când Mihaela Borzea, în versuri, ne-nveşmântă
Şi ne înaripează, ca o nepământeană...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de floare

azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuţ de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze şiraguri de şoapte
să le aşez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu păşeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranţă ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrăţişez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
şi-n dimineaţa crudă
o veste bate-n geamul sorţii
să mă deschid într-o chemare
invaţă-mă Doamne, cuvântul din lacrima morţii
învaţă-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor şi scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este aşteptarea
tu înfloreşti în zorii noi femeie din întunericul nestins
eşti fir de floare, eşti surâs
eşti lacrima ca a topit apusul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Drăgaicelor

Noaptea Sânzienelor,
Între cer şi pământ...
Iubite de Lună şi vânt,
Plutesc peste plaiuri...
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc...
... din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese...
Din roua de seară...
Cunune-mpletite.
Soarele şi Luna... de-or purta cununa...
Fi-vor numai Una
Apoi..., în pădurea bătrână...
Zâne la fântână
Aşează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată...
Se-arată atunci... odată...
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat...
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Şi zânele-i ţeasă
Din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aştept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îţi voi pune.
În braţe să mă ţii...
În ochii-ţi să mă pierd...
... până-n zori de zi...
Şi zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ţinem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.

folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de ploaie

Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci şi căi
Şi în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.

Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.

Prin pădurea înverzită
În al ceţii sân dosită
Stropii reci fără cruţare,
Şterg a păsării cântare.

Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munţi şi văi,
Se dezmaţă stropii săi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Nu ştiu de unde-au apărut,
Din bolţi de vară, ochii tăi,
Şi prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.

Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopţilor,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.

Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-eşti marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.

Puteri, dorinţe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!

sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul nostru univers

Eram singur pe pământ,
Dar tu ai venit ca un gând,
Ca un dor şi mi-ai umplut
Inima de amor.

Eram o stea pe cer
Şi tu ai venit ca un mister,
Cu părul negru despletit,
Eu ţi-am zis bine ai venit!

Tu pe buze m-ai sărutat,
Eu în ochii tăi blânzi m-am uitat
Şi noi înspre micul nostru univers
Fericiţi am plecat.

poezie de Vladimir Potlog (9 ianuarie 2004)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între teamă şi mânie

nu joc periculos, nu sunt actor
la spectacolul vieţii particip şi eu
în rândul patru ca un spectator
strâng mirări în retină mereu.

mă îngrozesc de politici murdare
zeii jonglează cu sufletele noastre
pe valea suspinelor podul e-n erodare
şi nu am aripi pentru zboruri măiastre.

mă încearcă teama, mă încearcă mânia
vulturii negri s-au strâns într-o oaste
cu disciplină dură veghează România
dar nu o pot scăpa de sărăcii nefaste.

pământul e vândut de "euromania"
biserica e mută împărţită-n caste
plâng Carpaţii plânge toata glia
Marea Neagră vuieşte între două coaste.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublu rondel despre esenţă

Gusta-vom esenţa cea plină
din viile coapte-ale clipei
şi-om arde în zborul aripei
un gând sărutat de lumină.

Ne mângâie vremea dolină
în coapte poveşti peste file,
prin ochi cu văzduh de acvile
gusta-vom esenţa cea plină.

Purtaţi prin tunelul ispitei,
în minţi rătăcesc viziuni,
cumplit ne mai dor rugăciuni
din viile coapte-ale clipei.

În pori ne-om hrănii cu crâmpei
din dorul vărsat peste buze,
şi-n suflet vom bea rai de muze
şi-om arde în zborul aripei.

Primi-vom năluci fără vină,
fantome-n luciri palpitând,
şi nava ancora-va curând
Un gând sărutat de lumină.

Vom cerne din clocotul frunţii
altare chemate-n izbândă.
Când noaptea va fierbe flămândă,
din via cea coaptă-a virtuţii,
Gusta-vom esenţa...

rondel de Aurel Petre (19 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este iubirea

Iubirea este vers îngemănat în suflet
Iubirea este oful în taină, din răsuflet,
Iubirea este sprintul din stele în idilic,
Iubirea este plânsul cu nostalgii în liric.

Iubirea este ziua din noaptea cea fecundă
Când luna-n ochii galeşi încearcă să se-ascundă,
Este nemărginire în doruri ancestrale
Neîmpliniri în crezuri din clipe abisale,
Nevindecată rană în trupuri ce se sting,
Magneţi ce-artag săruturi pe trupuri ce se-ating,
Private amintiri ce nu se vând în târguri,
Sofisticate visuri ce ard încă pe ruguri.

Iubirea este sânge ce curge din nimicuri,
Iubirea este pizmă pe viaţa din trecuturi,
Este şi biruinţă, onore sau căinţă,
Neîncetată-alarmă în suflet cu credinţă,
Torent nebun ce sapă în stânca întrupării,
Furtună de ninsoare pe fruntea înserării,
E fulger ce străbate prin inimi pătimaşe,
Aprinse constelaţii prin energii vrăşmaşe,
Intensă rătăcire prin trupuri de jăratic
O gelozie oarbă în creier de fanatic,
E ploaie cu suspine, sau cer senin în noapte
E canion prin lacrimi din suflete necoapte.

Iubirea este floarea ce moare în pustiuri,
E zarea răsfăţată cu nori ascunşi în pliuri,
Privire adâncată în steaua fermecată
Ce-n înserări târzii, descuie câte-o poartă,
Sau vocea unui înger, din trupele cereşti
Ce cântă unori miri când zboară în caleşti,
Frenetice petiţii la timpul care doare
Când aşteptarea urlă şi-n vânt şi-n supărare,
Peretele mobil din zarea tremurândă
Pe unde pleacă visul, în vraji să se ascundă,
Universală salbă cu perle de lumină
Purtată prin destinul ce arde fără vină.

Iubirea este moarte în ceasul disperării,
Iubirea este cruce pe candelele mării,
Iubirea este iarbă crescută pe mormânt,
Iubirea este roza din sufletul cel sfânt.

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nopţi

Sunt nopţi în care văd poeţi
Cu stridenţa gândirii lor piezişe
Şi simt vântul vesel
Înălţându-şi coama... vuind ...

Sunt nopţi în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcuşul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, mă adăpostesc.

Sunt nopţi în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Şi aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.

Sunt nopţi în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viaţa celor morţi şi aud bătând lent
Inimile celor meniţi
...doar să viseze.

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

într-o noapte
m-am întors în trupul tău
căutam seninul zărilor albastre
în ochii cruzi şi temători

mănunchiuri de tristeţi
le-am adunat în palmă
neagră e noaptea
e hău în jur, în noi

din vremuri triste, reci
pe drumuri, pe poteci
pe unde tu femeie
ai uitat să treci

gândul s-a frânt în trup
ţipă ecoul în veşnice tăceri
eternitatea zace
pe aripi rupte de înger

patima s-a stins
în cuvânt necuprins
şopteam chemări în noapte
tu nu ai auzit

pe mare
ţipau pescăruşii
a chemare, a visare
tu unde eşti, eu cine sunt

urla furtuna în mine
mă afundam între alge zălude
păşind pe ţărmuri de amor
în căutări ce ardeau în tainic dor

se întoarce iar valul din larg
mângâiat de alt val
sărută femeia, chipul, trupul şi sânii
ce joc ireal

pe aripi iubito
mă întorc, mă întorc la mal
femeie, candela iubirii
să mă aştepţi, să mă aştepţi în prag

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai un zâmbet

să adun surcelele astea de umbre
de pe chipul anotimpului rece
să dau deoparte falduri de nostalgii
lăsând clipa să-mi ciugulească din palmă
pe linia vieţii mi-au crescut sălcii
vântul le doare prin ramuri
gonesc tăcerile pe prundul râului secat

mai stai un zâmbet cu mine viaţă
să pun la grindă câteva cuvinte
călăuzitoare şi dulci ca atunci când
pofteşti şi ţi se dă dintr-un suflet primenit

roade-ţi unghiile pentru câte duci şi zaci
dar fii încrezătoare măcar cât să treci pragul
pune-ţi voaluri şi pene şi perle fii o doamnă viaţă
când duci cu tine copilul cărunt şi-adus de spate
încă neastâmpărat

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicii

Încă mai caut licărit pe schele,
În clinchetul subţire de hurmuz, –
Îngălbenesc pe file scări la stele
Când zboară noaptea-n fâlfâit de sturz.

O ultimă bătaie m-a desprins
De pe cărarea adormită-n zadă,
Pe roibii fumurii dureri am stins,
Cuvinte despicând în vârf de spadă.

Ţi-am aşternut dileme la picioare, –
Pelinul se mai simte-n cerul stern;
O ultimă cortină ruptă doare
Prin ochii cuibăriţi de-al tău etern.

Tot fuge clipa dintre noi cu vântul;
O taină-nlăcrimând oftat de zări, –
Pe şoldurile tale umblă sfântul
Şi nuferii ispitori din mări.

Mă mângâi zâmbitoare-ntre plaivase
Cu umbra ta turnată ca năframă;
Iubirile poveştilor prin case
Rănesc sihastrul, luminând cu teamă.

Suavii nuri ai grelelor priviri,
Ce se desfac în colţuri asfinţite,
Îmi strâng la piept al stelei răstigniri
Şi îmi vibrează-n strune ruginite.

În măduva adâncei năluciri
Pluteşte adierea ta ca hrană;
Pătrunzi peste luminele subţiri, –
Margăritar în pântec de icoană!!!

poezie de Aurel Petre (31 iulie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept primenirea

Nu fur de la tine, nu fur de la noi,
Aştept primenirea în alfel de strai,
Cu linişti culese din stropii din ploi
Şi cântul durerii în suflul din nai.

Aştept primenirea pe buze fierbinţi,
Ochiul în licăr ghicindu-mi în palmă,
Păduri cu liene şi lendri-nfloriţi
Şi-albastrul-turcoaz când marea e calmă.

Aştept primenirea furând desfătări
Din nopţi fără veghe cu spasme-n delir,
Parfum de cafea răspândit pe cărări
Şi-atingeri de buze pe fruntea cu mir.

Aştept primenirea, nu fur de la noi
Floarea de gheaţă în geam răsărită,
Nici linişti culese din stropii din ploi,
E-a noastră poveste şi-o vreau retrăită!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos

Albastru e focul, copacii sunt negri,
oceanul aruncă în noi bolovani,
un munte îngroapă cuvinte sub lespezi
închise în peşteri săpate de ani.

Ceţoasă e ziua, ce roşu e fumul,
o păsăre-noată în bălţi de noroi
şi ploaia murdară amestecă vântul
purtând constelaţii bizare şuvoi.

Pământul aruncă durerea lichidă,
izvorul tresare din somnul profund,
o frunză priveşte, nervuri se ridică
spre lacrima verde din cubul rotund.

poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-am iubit, iubit, floare roşie pe gură

Când noaptea-şi leagănă pe gene luna într-un şezlong din stele de mătase
Trec îngerii să-mprăştie furtuna de peste zi şi-a Dumnezeu miroase...
Şi se adună gândurile toate la sfat de prin peregrinări confuze
Şi de atâtea zboruri vinovate adorm cu şoapte-n abandon pe buze...
Anida-şi inventariază fluturi în insectarul viselor de ceară
Şi cu poemu-albastru-n aşternuturi se înveleşte cu un zvon de vară...
Îşi frunzăreşte toamna prada zilei în foşnet de suspine somnambule
Dar vara curge-n venele Anidăi şi irişii-nfloresc în molecule...
E linişte ca între sânii-Anidei, unde-aşteptarea tace vinovată
Întemniţată-n miezul hesperidei, din care-Adam doar a gustat o dată...
A fost de-ajuns pentr-o eternitate o-nghiţitură-n noaptea dintre veacuri, ca dragostea să n-aibă vreo măsură şi pentru ea să nu existe leacuri...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul

Mesteacănul de lângă pod
Nu făcea fructe, nu da rod,
Dar farmecul şi vârsta lui
Stârneau mândria satului.

Nu ducea lipsă de nimic,
Era voinicul pe colnic,
Avea prieteni credincioşi
Tineri destoinici, inimoşi.

La el veneau, se sfătuiau,
Decizii straşnice luau,
Era cu ei faptă şi gând,
Îi ajuta doar fremătând.

Dar uite că s-a întâmplat,
Voinicii au plecat din sat,
Muncesc acum tărâm străin,
Lăsând acasă vai şi chin.

Mesteacănul e-n freamăt iar,
Dar plânsul nu-i va fi-n zadar,
Îmbătrâniţi vin înapoi
Şi vor găsi mesteceni noi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!