Revers

Dincolo de Zâmbete, dincolo de-a Regilor grimasă
Sunt interesat de Alinare, iar de Lucrurile Simple-mi pasă:
Mulţumită Proniei Cereşti, preţuiesc Dulceaţa unei Vieţi Obişnuite,
N-am Insomnii de numărat, nici zile umbrite de conflicte.

Mă odihnesc, mă trezesc, beau, iubesc câteodată,
Citesc, scriu, caut soluţii sau umblu hoinar noaptea toată;
Sunt mulţumit că trăiesc şi-o să dispar precum pe cer un nor,
Domn mie însumi, în faţa nimănui răspunzător.

poezie de Benjamin Franklin,1706-1790, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din somnul fix

Sunt ca un ceas de vreme plictisit
Am numărat la clipe cât un veac
Şi-am vrut să sun la timpul potrivit
Nu m-a lăsat o boală fără leac.

Dar voi suna şi dincolo de moarte
Din somnul fix iubirea s-o trezesc
La ceas de veci în care şi departe
Şi dincolo de vreme te iubesc.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea-i un pescar

Moartea-i un pescar şi lumea este iezerul în care
Pescuieşte, iar noi suntem peştii sub seninul apei clare;
Năvodul lui e-o molimă cumplită; oricum, el nu e galantom,
E mult mai nemilos decât sunt alţi pescari şi mult mai lacom;

Unii, dacă se-înâmplă să prindă-un peşte mic,
Îl aruncă-înapoi în baltă şi-i redau viaţa bietului chitic;
Dar moartea ucide tot ce-înhaţă pe-întinderea acestor ape,
În plasa ei nicăieri şi niciodată iertarea nu încape.

poezie de Benjamin Franklin, 1706-1790, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai departe de ziua de marţi!

nici în timpul acestei vieţi nu ne putem întâlni.
zilele de marţi sunt numeroase, mult prea numeroase.
după fiecare zi de marţi urmează o altă zi de marţi, apoi alta şi tot aşa la nesfârşit
oricât aş încerca,
timpul meu refuză să se împartă în alte zile.

dar tu poţi fi cu adevărat fericită şi în absenţa mea,
e suficient să înveţi cântecul de leagăn al Morgothiei
sau să te pierzi printre copacii sacri ai druizilor.

nu aştepta să fiu dezlegat de povară unei zile fără de sfârşit.
mai bine oglindeşte-ţi chipul
dincolo de iubire,
dincolo de durere,
dincolo...

poezie de Eduard Dorneanu (2 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de autoportret

Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt aşa, şi sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo şi nu sunt aşa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine ştie cum trebuie să fiu?
Şi cine vrea să fiu cum trebuie ;
Şi cine aşa şi pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mişcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău şi ce doare;
Ce naşte, ce duce
Pe dincolo şi dincoace de noi,
Din noi, şi pe dincolo şi pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, aşa şi pe dincolo!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neîntrerupt

Doar c-o vioară şi c-un flaut

mă-ndepărtez ca să te caut

Doar din haiku ca de pe tron

şI-n noaptea asta voi fi domn

Nu zic nimic şi nici nu scriu

te-aş mângâia şi din sicriu

Şi dincolo zău de mormânt

m-aş coborî doar să te cânt

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neîntrerupt

Doar c-o vioară şi c-un flaut
mă-ndepărtez ca să te caut
Doar din haiku ca de pe tron
şi-n noaptea asta voi fi domn
Nu zic nimic şi nici nu scriu
te-aş mângâia şi din sicriu
Şi dincolo zău de mormânt
m-aş coborî doar să te cânt

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de...

Sunt...!
Nici început;
Şi nici sfârşit!
Sunt un călător...
Desculţ... ce calcă;
În trecere pământul..;
Sfânt; dincolo de cuvânt!

Sunt!
Martorul;
Tăcut! o trecere;
Prin spaţiu; şi prin...
Timp! că timpu-i... nul;
Tot dincolo de... cuvânt!

Sunt!
Fărâmă...
Dintr-o gloată;
Dintr-o lume oarbă;
Pierdută-n cea mai neagră...
Ceaţă; negură şi fum! cuvânt!

Sunt!
Licărire...
Dintr-o... stea!
Rază-n calea... Ta!
Pulbere în orizonturi;
Fără nume; doar cuvânt!

Sunt!
Pierdere..
În căutare; în..
Pământ; în gând!
În golul dintre clipe...
În zborul unei aripe de..
Înger; dincolo de.. cuvânt!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de Paradis

Dincolo de Paradis
Cerul pare mai închis,
Pe o coajă de banană
Poţi ajunge pe-altă strană,
Dar odată, într-un râu
A fost agăţat de brâu
Un cadavru uriaş,
Venit dincolo de Blaj,
Nimeni nu-l putea cunoaşte,
Avea palme ca la broaşte,
Ochi holbaţi, frunte îngustă,
La culoare, o langustă,
Nalt de circa metri doi,
Nici dihor şi nici vulpoi,
Un artist? Era machiat?
Aşi, uriaşul s-a sculat,
A distrus uşi, mese, scări
şi s-a dus spre nicăieri.
Amintindu-l, am uitat
Să vă spun – eram eu beat.

În filmul acela cu Stan şi Bran,
Cu Brunhilda şi cu Bostan,
Personajele coborau de pe pânză,
Îmi aruncau un colţ de brânză,
Ni mic nu se naşte fără durere,
Dar nici durerea nu-i o părere,
Iată cum se nasc axiomele,
Gnomii-şi iubesc amantele, gnomele,
Naveta dintre Milano şi Nisa
Nu ne-a adus averea, promisa,
Toţi evadaţii caută o casă,
în filmul acela tu eşti frumoasă,
dar la-mbulzeală îţi fură poşeta,
bricheta, lanţeta şi gata-i vendeta.

Sunt un biet scrib, îmi pun cenuşă-n cap,
Umblu mereu cu jalba în proţap,
Nu o citeşte nimeni că nu e
Un interes pentru Cimabue,
Un ghiont acolo sau un sfat,
Eu le primesc, sunt Jean Marat,
Ucis de doamna de Corday,
Sunt Robespierre zvârlit pe chei,
Decapitat şi totuşi viu,
Respir şi scriu, trăiesc şi scriu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt: totuşi, nimănui nu-i pasă şi nu ştie ce sunt,
Prietenii m-au părăsit în nişte imagini uitate;
Consumat de propriile-angoase, n-am unde să mă-ascund,
Ele vin şi dispar fără-avertisment, pe neaşteptate,
Stoluri, ca umbrele care tot scad, în dragoste şi-n moarte;
Şi, totuşi, eu sunt! şi trăiesc toastând cu umbre, de-aproape şi departe:

În vidul dispreţului şi-n larma zilei, în mările cele vii
Fremătând de-ale valurilor neadormite vise,
Unde nu există conştiinţa vieţii, nici bucurii,
Ci doar vastitatea eşuarii mele-n faţa porţilor deschise –
Unde cei pe care i-am iubit ca pe ochii-mi, ferestrele luminii,
Îmi sunt străini – O, nu, nu! Mai străini decât străinii.

Mi-e dor de spaţii unde omul nu a ajuns nicicând;
De-un loc unde femeia niciodată nu a râs, nici n-a jelit,
Acolo mă-aş aciua lângă Creator – extras din vis, lipsit de gând –
Şi-aş adormi, precum copil dormeam, somn dulce, liniştit:
Fără-a şti ce-i grija, fără-a îngrijora pe altul;
Sub mine, iarba verde – deasupra, cerul înstelat, înaltul.

poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţioasele-mi amintiri

Scormonesc prin amintirea-mi avidă de trecut,
Caut în negura ascunsă, dincolo de orizontul clipei pe care-o văd,
Iluminându-mi calea, propăşindu-mi paşi drept,
Şi citesc printre rânduri, din cartea tinereţi-mi muguri.

Valori de neînvins îmi reapar în fapte,
Nu am nicio clipă laxă,
Doar ochii îmi sunt vioi, deşi...
Îi simt cum îşi împart tăcerea între ei.

Dincolo de zidul grav al naturii fiinţe mele,
Dincolo de visul singur ce mă mai poate apropia de tot ce vreau ca să resimt,
Trăieşte acel ceva ce m-atrage, ca al mării azur perfect,
Oglindit în al nopţii cer de porţelan.

Îmi sunt amintirile pline de atenţii delicate,
Aud doar râsete şi şoapte,
Iar atunci, văd doar zâmbete mai proaspete decât ale cireşilor podoabe,
Parfumate flori, ce se nasc în fiecare primăvară.

Ridic oriflamme-ul luptei, să se vadă,
Şi până dincolo de prăfuitul orizont, să se ştie,
Că nu cunosc şi nu accept aceiaşi grea pedeapsă,
Şi nu am să permit, să îmi aştern marasmul dureros.

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dincolo de toate temerile, avertizările
Dincolo de toate
Greşelile unei femei sunt diferite de cele ale unei fete
Sunt scrise cu foc si piatra
Sunt o trasătură, şi nu o eroare...

poezie de Janet Fitch din Leandrul Alb
Adăugat de Andreea A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimist (!?)

nu ştiu dacă v-am spus:
sunt un alchimist al cuvintelor
umblu noaptea sperând
să sărut stelele
cu patima unui îndrăgostit
cobor din castel noaptea
spre ora doisprezece
când vampirii muşcă din lună
şi iubitele îţi dau mesaje pe messenger
scriu cu cerneală albastră
pe trotuarul din faţa casei
e alchimie pură
e alchimie spirituală
scriu cu pasiune
scriu cu voluptate
gablonzul din mână s-a tocit
mâncat de noaptea transformată în lup
îmi sună telefonul
mă anunţă dealerul
că nu mai vinde cretă
pentru şotroane colorate
sunt un alchimist şi nu mai contează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Priveşte-mă de dincolo de nori
Când supărat eu calea nu-mi găsesc!
Îndrumă-mă prin bune trecători,
De drumul drept să nu mă rătăcesc!

Ajută-mă în zori să mă trezesc,
Să mă ridic sub ochii-ţi protectori!
Priveşte-mă de dincolo de nori
Când supărat eu calea nu-mi găsesc!

Iubeşte-mă atâta cât trăiesc,
Arată-te în soare şi-n ninsori,
Salvează-mă din relele vâltori
Şi lasă-mă mereu să te iubesc,

Privindu-mă de dincolo de nori!

poezie de Marian Malciu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus

Dincolo de noaptea la care sunt expus,
Neagră ca o groapă de la un pol la altul,
Îi mulţumesc, oricare-ar fi zeul acolo sus,
Pentru sufletul meu de neînvins, înaltul.

În încleştarea zilei n-am dat înapoi,
Nici n-am scâncit când mi-au smuls scalpul;
Sub cnutul crunt al sorţii, sub nevoi;
Deşi rănit, eu nu mi-am plecat capul.

Dincolo de-acest tărâm de lacrimi şi de ură
Se desluşesc umbrele ororii cerând vamă –
Şi, totuşi, anii care de mine nu se-îndură
Mă vor găsi aici, demn şi fără teamă.

Nu contează povara grea,
Nici cele scrise-n stele, an de an,
Eu sunt stăpân pe soarta mea
Şi-s, sufletului, căpitan.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt cei mai convinşi de lucrurile pe care le descoperă ei înşişi.

citat din Benjamin Franklin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Lear

Nu sunt cel mai deştept din ţară
Aşa cum cred românii mei,
Din contră, sunt o grea povară
Nu am dolari, dar n-am nici lei.

La ce mi-a folosit cultura
Şi am citit pân-am orbit?
Îmi râde-n faţă stârpitura
Ce stoarce, din orice, profit.

Nu sunt un geniu, dimpotrivă
Mai prost ca noaptea sunt, e clar,
N-am bani de cărţi, nici de colivă,

Eu sunt un Rege Lear hoinar
Pe o corabie-n derivă
Care oftează după far...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce îţi scriu acum?
Pentru că întunericul a devenit tăios
Şi fiecare clipă-i împărţită,
Între pragul de sus şi pragul de jos
Între viaţa prezentă şi cea irosită.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că dorul de tine e o lege nescrisă
Şi oricât aş vrea să nu-mi pese, îmi pasă,
E ceva între vis şi-o clepsidră aprinsă
Un surâs al durerii, sau poate-o grimasă.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că am inima prinsă,
Între cer şi pământ şi totuşi, îmi pasă!

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi aflu pace...

Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă;
Mai sus de cer vreau, zac în ţărna grea;
Nimic nu am şi-o lume strâng în braţă.

De Amor sunt întemniţat aşa;
Juvăţul nu-mi slăbeşte nici mă-nhaţă;
Nici nu-s ucis, nici lanţul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu şi nici în viaţă.

Văd fără ochi şi fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârşit şi caut milă;
Urât îmi sunt şi spre iubire năzui.

M-alin cu dorul meu şi râd în plânsu-mi.
De moarte şi de viaţă mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.

poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!