Candidaţi la prezidenţiale

" Începe circul în ogradă,
Începe marea porcărie!"
Strigă cocoşul pus pe sfadă,
Văzând că, la preşedinţie,
Visau doar patrupede, care
Voiau aşa,-ntr-o veselie,
Să fie ele, la votare,
Alese pentru veşnicie,
Pe postul astăzi ocupat,
De un catâr, şi mut, şi prost.
Cocoşul, deci, îngrijorat,
De al ogrăzii veşnic rost,
Gândea, desigur, cu dreptate,
Că printre candidaţi erau
Şi porci rataţi ce dau din coate
Şi javre care-abia lătrau,
Şi boi, veniţi din altă curte
Şi-o vacă chiar analfabetă,
Şi papagali cu vorbe scurte
Şi şobolani ce-aveau caschetă,
Mă rog, îngrămădeală mare,
La caşcavalul gras din ţară,
Râvnit de candidaţi, pe care
Îi susţineau cei din afară.
S-au dus, chiar, unii la bizon
Să-i pupe în avans copita,
Iar alţii au pupat, pardon,
În fund chiar şi nemţeasca vita,
Să le dea varză de Bruxelles
Pentru puterea-n veci dorita,
Jurând s-o pupe-n veci la fel!
Scârbit de toată-adunătura
De patrupede... târâtoare,
Cocoşul şi-a-nălţat statura
Şi a cucurigat spre Soare:

"Măi, patrupezi fără MORALĂ,
Voi vreţi mereu să fiţi votaţi,
Dar azi noi vrem doar candidaţi
Bipezi, să stea... la verticală!"

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula vânzătorilor vizionari

Primar fiind el într-un burg,
Catârul cu nevasta sa,
Neajutat de Demiurg
Ca fii sau fiice a avea,
Fura ieduţe, mânji şi miei,
Vânzându-i lupilor de-afară,
Pe euro, dolari sau lei...
Dar cârtiţele, cum aflară,
(Fiind serviciile secrete),
Voind conducerea-n ogradă,
Dar într-un mod aşa, mascat,
Adică, ce vor ei, să facă
Acest catâr handicapat...
De-aceea-n curtea lor săracă
Săpară zilnic, pe-ndelete,
Ca toate vitele cu coadă -
Boi, vaci, berbeci cu turma lor -,
Să îl voteze, şef de stat,
Pe-acest catâr care uşor
Putea fi-n curte şantajat.
Astfel, aflându-se pe glob
De şantajabilul cel mut,
Că nu-i decât catâr neghiob,
De cârtiţe mereu... pierdut,
Şi că semna cedări de case
De gaze din subsol, păduri,
Tot astfel precum procedase
El, ca Primar, străine guri
De fiare,-aici s-au repezit
Să fure tot cu trădătorii,
Din curte, ba s-au şi gândit
A le fi lor lăudătorii.
Astfel vulturu-ambasador
Al marelui bizon sus-pus,
Despre catâr şi un beat chior
Cocoş, ca prim ministru pus,
A spus că sunt vizionari
Pentru-aliaţi, atât catârul
Cât şi cocoşul, cei doi mari
Ce le fac numai lor hatârul
De a le da din curte totul
Cu sprijin tot de la servicii,
Care-i constrâng să-şi ţină botul
Doar prin şantaj, că-s plini de vicii

MORALA:
Aşa se-ntâmplă-ntotdeauna,
Când vânzători perfizi de ţară,
Chiar din servicii, îşi dau mâna
Cu prădătorii dinafară!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La alegerile prezidenţiale din 2014 avem nu mai puţin de 14 candidaţi

Nu-i la nimeni ca la noi,
Candidaţi în veselie,
Vor ajunge-n turul doi
De-or scăpa... de puşcărie.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (3 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea Vieţii-Eu sunt

Ioan 6: 31-40
Din cer — nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveţi un duh curat
Şi fiinţa voastră — în slujba Lui ca să rămâie

Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer şi lumii — viaţă-i dăruieşte
Făcându-i calea mai uşoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubeşte

Şi atunci evreii — Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer — şi luna

Eu sunt Pâinea Vieţii — Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Şi cine crede în Mine veşnic părăsit
El nu poate ca să fie — căci viaţa-i este dată

Dar iată voi nu credeţi deşi azi m-aţi văzut
Şi cu urechile voastre Cuvântu-aţi ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă — eu îi voi fi scut
Şi cel ce vine la Mine — afară nu va fi dat

Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis — pentru cei ce pier
Prin credinţa în Mine — ei să primească mântuirea

Şi voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toţi în ziua da apoi
Veniţi de aceea azi la Mine — Eu vă zic
Ca să trăiţi o viaţă nouă să fiţi cu toţii — oameni noi

Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede şi din inimă se-ncrede
În a Lui Fiinţă chiar — să primească-n veşnicie
Ca un dar viaţa-n sine care pururi nu se pierde

O veniţi dar la izvoare — apă vie voi să beţi
Să mâncaţi din Pâinea Vieţii — Tatăl Sfânt ca să vă fie
Şi sprijin şi adăpost — pururi fii să-i rămâneţi
El Însuşi ca să vă dea — pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am păşit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
Pe faţa ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenuşă.

Glasul cocoşului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârşit.
Cocoşul murise din zori.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul victorios

Preşedintele-animal,
Ales, înc-un cincinal,
Peste sat, e vorba, clar,
De-un plăvan prost, ordinar,
Anunţă de-a doua zi
Măsuri care-i îngrozi
Pe alegători, ce-n stat
Cu speranţă l-au votat,
Aceeaşi ce protestau
Că doar caii conduceau
Şi-au adus chiar, într-un fel,
Traiu-n sat, mai bunicel:
Pensiile-au fost mai mari,
Iar iezii protestatari
Puteau gratis circula
Cu trenul sau altceva...
- Muuu... iezi proşti, credeaţi că-n sat
Vă dau liber la plimbat,
Cum v-a dat un cal închis
Ce-a vrut în sat paradis?
Gata cu gratuităţi,
Marş, la şcoală nulităţi!
Apoi, spre pensionari,
Mugi, făcand nări mai mari:
- Ascultaţi, hoaşte şi voi,
Cei mai proşti bătrâni ca boi,
Ce-aţi pus botul la ce-am spus,
Marş, acum, către apus;
Pensiile voastre sunt
Ca şi voi, tot la pământ,
Că bugetu-i pentru noi,
Marii însă tineri boi!
Apoi, către luptători:
Cocoşi, curcani, lătrători:
- Măi, voi ăştia, ca suprem
Comandant, acum vă chem
Să-mi pupaţi copita iar,
Că vă înzestrez precar
Cu-armamentul de doi bani
De la boi americani,
Mă rog, ei îşi spun bizoni,
Însă voi, slugoi cazoni,
N-aveţi voie să cârtiţi,
Deci, rămâneţi prost plătiţi,
Iar poporu-ntreg din sat,
Să asculte acest sfat:

Când, prin vot, ţi-alegi "eroul",
Nu eşti altfel decât boul!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă scrisoare către Adrian Păunescu

Noi ne cunoaştem din copilărie,
De la-nălţimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeaşi apă vie
Şi am râvnit acelaşi orizont.

Acum, m-am hotărât să-ţi scriu aceste
Cuvinte, ca unui duşman de rând,
Să te condamn şi să-ţi mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.

Mi-ar fi plăcut să fii poet şi-atâta,
Să nu te văd prin ţară fără rost
Cum faci dreptăţi, cu lacrima şi bâta,
Şi-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.

Cu haina ta de lucru, la recepţii,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc şi bunii, şi inepţii,
Te judecă şi medici, şi satrapi.

Nişte tembeli ţi-au zis poet de curte,
Doar pentru că intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider şi-i spuneai "Vă rog!".

De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Şi-ai scos nevinovaţi din puşcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?

Rezervă-ţi altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrâneţe fă ce-ţi spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Şi trage-n cer cu marele tău tun.

Nu vezi că te-au uitat aceia care
Te convingeau să rişti şi chiar să mori,
Ca să-i ajuţi cumva pe fiecare,
Şi nu-ţi mai sunt nici c-un cuvânt datori?

Nu-mi face teorii inteligente,
Cum că substanţa operei întregi
De speculaţii şi de sentimente
E chiar aceea că îi înţelegi.

(...)

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletiţi doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată şi azi ne învaţă
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineaţă

curaţi sfinţi şi în lumină
viaţa nouă s-o trăim
cu toţi să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim

asta-i noua-nvăţătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciună — ci-Adevăr
străpunşi toţi azi de iubire
Hristos să ne fie ţel

în lumina mântuirii
toţi să fim astăzi zidiţi
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toţii sfinţi

harul Tău Isus îl vrem
şi lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire şi dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veşnicie
ce-i curat şi e frumos
pururi ţintă să ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaţă — pace
Domnul vieţii — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfinţenie — lumină
şi nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne ţină

cum viaţa ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire şi păcat
ci Isus şi-al Lui Cuvânt

împletiţi doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viaţa fără vină
ca noi toţi să ne sfinţim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viaţa
ca zăpada azi încât
să ne lumineze faţa

pe Hristos îl vrem drept lege
şi aici să-mpărăţească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuşi
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduşi
chiar şi în această lume

în Hristos şi pentru El
vrem viaţa s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veşnicia
şi viaţa cu folos

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moţiunea animalelor

Animalele-n ogradă
Într-o zi s-au tulburat,
Ajungând la mare sfadă,
Că-ntre-aleşi, s-a întâmplat,
Să apară ceartă mare
Despre legile din sat:
Opoziţia, se pare,
Voia alt guvern în stat
Şi-atunci, renumiţi măgari
Şi viţei, şi oi, şi boi,
Care, ca parlamentari,
Voiau legi cretine, noi,
Împungând caii deştepţi
Din guvern, cu idei bune
Opozanţii, toţi inepţi,
Au depus o moţiune
De cenzură-n parlament,
Făcând însă şi chemare,
Ca să îi susţină-ardent,
Rezistenţii-n piaţa mare.
Deşi-n for majoritari
Caii, totuşi, s-au speriat
De viţei, boi şi măgari
Şi-atunci şi ei au chemat,
În piaţă, protestatari.
Ce-a urmat, e de prisos
Despre lupte-acum a spune,
Câţi în piaţă-au fost pe jos,
După vot, la moţiune.

Ca MORALĂ, deci, firesc,
Îndoieli aici nu-ncap:
Şi supuşii înnebunesc
Dacă liderii n-au cap!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula negocierilor

Pentru putere, în ogradă,
Se dă din bot, din cioc, din coadă...
Dar azi, parcă loviţi de streche,
Porci, boi, măgari fără pereche,
Pisoi, toţi căutau scăpare
Dintr-o încurcătură mare
În care singuri s-au băgat
În clipa-n care-au dărâmat,
Prin moţiune-n Parlament
Guvernu-ogrăzii competent
Al cailor majoritari
În alianţă cu măgari.
Măgarii însă au trădat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Preşedinte-a vrut
Şi el acel guvern căzut,
(Că tot dorind guvernul său,
De la-nceput i-a pus gând rău).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,
Să încropească alt guvern.
Dar boul şi beţiv şi tern,
Din start ajunse de ocară,
Negociind cu-o javră chioară,
Să-i fie, cu al ei partid,
Un sprijin, însă alt perfid,
Măgarul un conducător
De la partidul trădător,
L-a refuzat pe boul trist,
Spunând că javra-i securist,
Iar el nu vrea, cu turnătorul
Să stea-n guvern şi nici poporul
Nu l-ar privi cu ochi mai buni.
Nici şerpii rezistenţi, nebuni,
N-au vrut vreun post să li se dea
Că-al lor partid deja avea
Prestigiul şifonat vădit,
De şeful lor, hoţ dovedit,
Al banilor ce au fost daţi
De sat, pentru handicapaţi.
Pisoiul şef peste-alt partid
Era mai tare ca un zid
El, ca un mare pişicher,
Se cam văzuse premier
Peste-un guvern de armăsari
În alianţă cu măgari,
Având afinităţi mai vechi,
C-au guvernat, cândva-n perechi
Şi refuza-ncăpăţânat
Să intre-ntr-un guvern ratat,
Condus de-un bou beţiv şi prost...
Astfel că boul fără rost
S-a străduit guvern a face
Ca, susţinut de dobitoace
În Parlamentul lor din sat,
Să fie, în final, votat,
Cum îşi dorea nespus catârul...
Iar eu, aici, dau cu satârul,
Ca fabulist, printr-o MORALĂ:

Cu-n alt guvern, nicio scofală
Nu ar fi fost pentru popor
Cât un catâr e domnitor!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULA TRĂDĂRII

Pentru c-au vrut, la votare,
S-aibă scorul cel mai mare,
Papagalul şi un bou,
Fiecare un erou
Al partidului în care
Era lider din născare,
Au decis, nu prin instanţă,
Să formeze-o alianţă,
Pentru a conduce-n sat.
Şi aşa s-a întâmplat.
Animalele prostite,
Au votat ca orice vite,
În speranţa că-aliaţii
Vor fi-n Parlament ca fraţii
Şi vor da legi bune-n stat,
Pentr-un trai îmbelşugat.
Iată, însă, din savană,
Leul, jinduind la slană
De oi şi berbeci din sat,
Pe bou l-a şi contactat
(Că-avea minte-napoiată),
Să-i dea raţia visată.
I-a promis că-l va susţine
Să ajungă el mai bine
Şi-n sat, să fie, normal
Mare, fără papagal.
Papagalul însă-a dus
Tratative cu un urs,
Ce poftea şi el la oi.
Astfel că, trădând, cei doi
Au rupt alianţa lor,
Vânzând un întreg popor!

Iar MORALA, prin urmare,
Ne arată ce oroare
E s-alegi, cum facem noi,
Între papagali şi boi!

fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă scrisoare către Adrian Păunescu

Noi ne cunoaştem din copilărie,
De la-nălţimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeaşi apă vie
Şi am râvnit acelaşi orizont.

Acum, m-am hotărât să-ţi scriu aceste
Cuvinte, ca unui duşman de rând,
Să te condamn şi să-ţi mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.

Mi-ar fi plăcut să fii poet şi-atâta,
Să nu te văd prin ţară fără rost
Cum faci dreptăţi, cu lacrima şi bâta,
Şi-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.

Cu haina ta de lucru, la recepţii,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc şi bunii, şi inepţii,
Te judecă şi medici, şi satrapi.

Nişte tembeli ţi-au zis poet de curte,
Doar pentru că intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider şi-i spuneai "Vă rog!".

De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Şi-ai scos nevinovaţi din puşcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?

Rezervă-ţi altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrâneţe fă ce-ţi spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Şi trage-n cer cu marele tău tun.

Nu vezi că te-au uitat aceia care
Te convingeau să rişti şi chiar să mori,
Ca să-i ajuţi cumva pe fiecare,
Şi nu-ţi mai sunt nici c-un cuvânt datori?

Nu-mi face teorii inteligente,
Cum că substanţa operei întregi
De speculaţii şi de sentimente
E chiar aceea că îi înţelegi.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi găina

Merge nevasta cu bărbatul
La doctor:
- Nu ştiu ce să-i fac!
De-un timp îmi spune că-i găină,
Doar că nu face cotcodac.
- De asta vi-i nelămurirea
E o psihoză... Îl tratez.
Deci îi voi da nişte pastile...
Deşi nu pot să garantez.
- Ştiţi, mare-mi este tensiunea,
Nu că e sub "papucul" meu.
M-aş mulţumi de-ar face ouă,
Dar nu doar două tot mereu.
- E un mister mărită doamnă,
Minunea de s-ar repeta.
Dar tot nu înţeleg adică,
Ce oare v-ar mai deranja.
Şi cum?! Cocoşul face ouă?!
Pardon, găina vreau să spun.
- Da, spuse doamna-ngândurată,
Dar numai două de acum...
- Şi ce vrei dumneata femeie?!
Ce faci cu ouăle 'nealui?!
Ştii, eşti cocoş cu mari pretenţii!
Deci ia mai pune-ţi pofta-n cui!
Mata, găină oropsită
(Se-ntoarse dânsul spre bărbat)
Ori eşti pe post de clocitoare,
Ori eu sunt prea dezinformat?!
Cu un cocoş aşa ciudat,
Fugi din ogradă, că altminteni
Îţi spun doar una, are pinteni!
Şi calcă tare... Cotcodac!!!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia mafiotă, singura în care cântă cocoşul

Eu nu fac aici pe bosul,
Nici nu dau apă de duşcă,
Da-n casa mea cântă cocoşul,
Cocoşul de la puşcă.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula boului sacru

După ce o vreme, de mulţi boi votat,
Ajuns preşedinte mare peste sat,
Boul Apis care era bou străin,
Şi doar după nume părea bou divin,
Se-nscrisese-n cursă pentr-un nou mandat...
Însă candidata vacă l-a-ncurcat,
Adunând şi ea mai multe procente,
Impunând în sat confruntări decente
Între două vite cu speranţe mari,
Să conducă satul de pe cai mai mari.
Aştepta, deci, satul la televizor
Confruntarea care să le dea şi lor
O idee mică, să aleagă-apoi,
Vaca, sau pe boul cel ales de boi...
Doar că ştiind staff-ul boului din post
Că-n limba română el mugeşte prost
Şi că ar putea el lesne-a fi învins
Cu idei, de-o vacă, staff-ul dinadins
Refuza-ntâlnirea pentru dialog,
Motivând că boul, ba este olog,
Ba este timid, ba că se-ntâlneşte
Cu boi de ai lui şi timp nu găseşte,
Până când dulăul, ziarist titrat,
Al democraţiei paznic a lătrat:
-Ce înseamnă asta, boilor din staff,
De-ndrăzniţi să duceţi dezbaterea-n praf?
De ce boul ăsta, după un mandat
Nu vrea cu o vacă a fi confruntat?

Staff-ul, ca MORALĂ, i-a spus cu ecou:
-Pentru că e sacru... chiar dacă e bou!

poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele mele

ca şi Pavel cel din Tars
n-a fost nimeni pe pământ
să ghideze al nostru pas
înspre cerul Celui Sfânt

n-a fost nimeni să ne-nveţe
să călcăm pe a lui urmă
pe cărările răzleţe
să facem parte din turmă

ca apostolul cel mare
al neamurilor ales
n-a fost nimeni pe cărare
viaţa aşa — s-o fi-nţeles

Pavel — cel întors la Domnul
pe drumul înspre Damasc
a ales să-ndrepte omul
pe-al iubirii sfinte teasc

călcaţi pe urmele mele
căci şi eu calc pe-a Lui Hristos
de vreţi şi voi să fiţi stele
pentru Domnul — aici jos

înspre Isus dar privirea
de aici să v-o-ndreptaţi
să trăiţi mai viu iubirea
de surori şi-ai voştri fraţi

Evanghelia iubirii
fraţilor — voi s-o trăiţi
pe cărarea mântuirii
să fiţi cu toţii azi sfinţi

luaţi dar învăţătură
şi trăiţi Cuvântul Sfânt
viaţa doar după Scriptură
s-o aveţi aici oricând

căci sunt mort faţă de Lege
dar sunt viu pentru Hristos
El de Sine să mă lege
să-i slujesc aici frumos

Legea doar pân" la Ioan
şi prorocii au ţinut
dar noi vrem ca şi Avraam
al credinţei veşnic scut

căci viaţa prin credinţă
o primim şi nu prin Lege
de-n a Domnului Fiinţă
ne-ncredem — să ne dezlege

chiar de firea pământească
de pământ — de astă lume
ca-nspre patria cerească
să umblăm prin rugăciune

cea mai amplă-nvăţătură
iată Pavel ne-a lăsat
ca a noastră azi făptură
să aleagă ce-i curat

Legea el doar ne-o descrie
ca fiind îndrumător
înspre patria cea vie
şi-al nostru Mântuitor

spre Isus Hristos Mesia
Martorul cel credincios
ce zidise veşnicia
şi din lume El ne-a scos

profunzimile Scripturii
prin Pavel azi ne sunt date
pe cărarea mântuirii
s-avem hainele curate

nu prin Lge ci prin har
mântuirea ni se oferă
prin credinţa asta dar
şi-a vieţii sfinte eră

altă Evanghelie nu vrem
ci vrem cea propovăduită
de Pavel prin sfânt îndemn
s-avem viaţa-n noi sfinţită

doar prin mila Lui Isus
şi prin sfânta-i îndurare
să vedem al nost" apus
prin al Domnului sfânt soare

linia desăvârşirii
să ne fie ca o ţintă
prin Isus Domnul iubirii
dar trăind viaţa sfântă

glorie azi Lui Hristos
fie-i slavă şi onoare
căci din lume El ne-a scos
să ne fie-n veci salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula poporului de boi

Cum îşi dorise-o corcitură
De lup german,
Şef mare-n sat
Ce se voia încă o tură
Ca Preşedinte instalat,
A reuşit, cum a visat
Să aibă un guvern al lui,
Condus de un cocoş,
Cam beat
Dar care-n Parlament, tehui,
Dând de băut,
A dărâmat,
Guvernul vacii care-a vrut
Şi care chiar a ridicat
Nivelul traiului, scăzut,
Pentru toţi boii-acelui sat.
Cocoşul însă le-a cântat
Că el le va schimba destinul
Şi corcitura de-or vota,
El le va face la toţi plinul,
Încât toţi boii au votat
Cu ochi de boi spre viitor,
Uitând, normal,
Tot ce le-a dat
Guvernul, vacii-n satul lor.
Astfel că boulenii-n sat
Foarte curând
Au constatat
Că-acest guvern şi corcitura
Au dat numai aşa, cu gura
Înfometând întregul stat.
Fără speranţă, înşelaţi,
Au mers toţi boii la prelaţi
Că numai Ceru-ar fi putut
Să le dea iarăşi ce-au avut
Şi-L întrebau:
-De ce doar noi
Suntem atât de oropsiţi,
De-ai noştri-aleşi mereu loviţi?
Iar Cerul le-a răspuns corect
Prin glas de tunete şi ploi:

-Pentru că voi, v-o spun direct,
Sunteţi doar un popor de boi!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentul boilor

Se ştie, la parlamentare
Se dă mereu o luptă mare
Şi candidaţi sunt o grămadă
De la partide din ogradă.
De-această dată-alegătorii,
Minţiţi prea mult de oratorii
Campaniilor precedente,
Au vrut să lase repetente
Partidele mai vechi şi pline
De prefăcutele jivine,
Care, furând, au prosperat
În timp ce-ograda a stagnat.
Voiau, de-aceea, chipuri noi
Şi cum veniseră mulţi boi
Şi vaci aduse din afară,
Alegătorii jubilară,
Cu-atât mai mult, cu cât s-a spus,
C-aceştia urmăresc nespus
Cu-al lor partid, ce-i finanţat
De-un bou străin însă bogat,
Să le salveze negreşit
Ograda-n care au trăit.
Astfel c-având acum eroii,
Votanţii au ales doar boii.
Şi... printr-un simplu accident
Se născu noul parlament,
Cu legi şi-orientări neclare.

Ograda-ntreagă, prin urmare,
A dat tot timpul înapoi,
Având un parlament de boi!

fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Serios?! Chiar eşti aşa? Tu, Luci?!
Lucian: Da; ce-ţi închipui?! Că aş fi un tip insensibil? Te rog, Mihai, nu începe şi tu cu astfel de suspiciuni, în ceea ce mă priveşte... Despre tine ştiu foarte bine că eşti emotiv din fire, dar, uite... Îţi mărturisesc că şi mie mi-a fost foarte greu la început, până m-am obişnuit cu ideea. Primii ani mi s-au părut un chin greu de suportat, un adevărat calvar, chiar dacă nu dădeam de înţeles acest lucru. N-aş vrea să trec din nou prin toate astea; sincer, n-aş putea suporta, m-ar afecta prea mult. Presupun că la fel ar păţi şi ceilalţi. Ce fel de echipaj am mai fi în acest caz?! Vezi, astea ar fi motivele mele, doar unele dintre ele, pentru care nu sunt de acord cu această acţiune.
Mihai: Te înţeleg... Şi-ţi dau dreptate. Nici eu nu eram foarte convins că ar fi bine să iau totuşi legătura cu cei de acasă, dar simţeam nevoia să fac acest lucru. Poate că a fost mai bine că nu erau acasă şi astfel n-am vorbit cu ei. Nu ştiu ce-aş fi simţit dacă i-aş fi văzut sau aş fi stat de vorbă cu ei. Dar aşa, m-am liniştit. Văzând totul în ordine acasă, mi-am dat seama că sunt teferi, că viaţa şi-a urmat cursul şi pentru ei, a mers înainte chiar şi în lipsa noastră; s-au obişnuit cu ideea. În plus, n-ar fi corect nici faţă de ei, să apărem aşa, deodată, în viaţa lor, după ce, în toţi aceşti ani s-au străduit să se descurce fără noi, iar apoi, când vom părăsi Proxima, să dispărem din nou, la fel de brusc, pentru o altă perioadă de timp, destul de lungă. Ar suferi şi ei prea mult. De asta nu trebuie să-i învăţăm din nou cu prezenţa noastră. Ar fi prea greu de suportat, atât pentru ei, cât şi pentru noi.
Lucian: Mda... Iată, ai găsit un alt motiv bun pentru a nu lua legătura cu ei. Nu mă gândisem la asta! Ca să vezi, cât de egoist am putut fi... Mă gândeam doar la suferinţa noastră, nu şi la a lor, de parcă ei nu ar putea trece prin aceleaşi stări sufleteşti ca şi noi...
Mihai: Asta nu înseamnă că ai fost egoist. Ai omis doar, dar nu intenţionat.
Lucian: Da, nu intenţionat, sper... Poate doar din cauză că mă concentrez prea mult asupra problemelor noastre. Uit că şi alţii le-ar putea avea, la fel ca noi.
Mihai: E normal, doar tu eşti comandantul, deci, e normal să te preocupe mai mult problemele noastre.
Lucian: Mda, poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina

O găină cam nurlie
A intrat în Parlament,
Trimiţând mereu solie,
Pentru un soţ, competent...

Avea soţul conturi grase
Ce-adunase din buget,
Din afaceri oneroase,
Spăgi în sume fără cuget!

De, era cocoş de rasă,
Ce-aduna fără de veste
Şi punea pe a sa masă,
Bogăţii ca în poveste...

Găina cotcodăcea
Să îşi facă mare nume,
Că nu ştia ce-i prezicea,
Pătând des al ei renume...

Când simţi, că el minţea
Şi-o afunda în groapă,
L-a scos urgent din reţea
Să se-adape-n altă apă...

Găina noastră s-a trezit
Cam tărzior la realitate,
In loc să se fi păzit,
S-a înfruptat din bucate...

Cocoşul hoţ şi versat
A învaţat-o la boabe alese,
Ea naivă s-a lasat
Si uite cu ce se-alese...

În zeghe azi ca să explice
De ce si cum sa-nbogatit,
Bine ei, nu o să-i pice,
Că-i tare greu de socotit...

Grâu şi orz de calitate
A mâncat pe îndelete,
Asta-i trista realitate,
O să-i fie mult timp sete...

Fudulă, proasta găină
Cotcodăceşte fără rost,
Chiar de guşa îi e plină,
Locul e ales cam prost...

Morala, e cum se spune,
Cu mătasea cea mai fină
Dacă n-ai înţelepciune,
Eşti proastă ca o găină!

fabulă de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!