Cât o sanda, umbra
straturi peste straturi crește umbra
ia forme tot mai ciudate
între pasăre și umbrelă aleg umbrela
om sunt și locul în care mă pot ascunde
mă atrage
sub paranteza uriașă încap
sau rămâne un călcâi vizitat sub piatra cenușă
de încercări
ridică piatra, prietene
și arunc-o departe
undeva, cândva, mă vei cunoaște
straturi peste straturi
prietenia râde cu roua cu oul și existența mea
de mine cu mine prin mine
cenușă devenind
cât o sanda, umbra
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre prietenie
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre existență
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre creștere
- poezii despre cenușă
Citate similare
Straturi de viață
Fiecare parte a vieților noastre o nouă peliculă de vopsea.
Straturile anterioare sunt astupate, însă nu dispărute.
Unele sunt crăpate și decolorate,
Altele sunt curate, dar uscate.
Pensula timpului nu-și poate niciodată controla toate atingerile.
Abraziunile pot revela straturi mai vechi,
Dar numai ocazional și numai pe mici porțiuni.
Portretistul continuu adaugă
Straturi de viață.
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre portrete sau poezii despre curățenie
Oamenii, tocmai am descoperit, sunt alcătuiți din straturi și straturi de secrete. Crezi că-i cunoști, că-i întelegi, dar motivele lor îți sunt întotdeauna ascunse, îngropate adânc în inimile lor. Nu-i vei cunoaște niciodată cu adevărat, însă, uneori, hotărăști să ai încredere în ei.
Veronica Roth în Insurgent (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre cunoaștere, citate despre încredere, citate despre secrete, citate despre inimă sau citate despre adevăr
Secăn'hend
și tot mergând așa
am găsit pe jos
viața asta
careva o aruncase
a purtat-o până aici
i-a ros și gulerul
o scutur și o iau
iată-mă ca nou
în buzunărașul din stânga
dădui peste o cartelă expirată
iubirea prin părțile astea de timp
este prepay
dacă prinzi oferta
capeți bonus surâsuri gumate pe care
dacă nu le consumi, totodată și buzele
scad
mi-ar fi plăcut să reîncarc
dar monedă aici este țărâna
și de unde să mai avem astăzi țărână
a ieșit la export
au rămas oasele albe ca laptele
un ocean adânc de oase
straturi, straturi
pe rever crește o pată
cândva se chema
suflet
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre ocean, poezii despre numismatică, poezii despre lactate, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Unui cerc
Probabil că lucrurile astea s-au întâmplat demult
nu mai știu în ce fel
am râcâit pe suprafața de rugină
încercând să aflăm câte ceva
în loc de asta am dat de straturi peste straturi
de priviri pofticioase
bucăți de pâine și ciori care se scăldau în zăpadă
la un moment dat
te țineam în brațe
intuiam că ești acolo
căutând să aduni în diametrul unui cerc
dimensiunile destrămate ale unor gânduri
este martie ți-am șoptit
și în curând se va face noapte.
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre pâine, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre ciori
ecoul înfundat din rădăcini! (de răstălmăcit)
mă-ntreb cât
mai suntem în noi daci
spiritul pământului acesta ține în miezul lui
mister azi mai mult vedeți
paradoxuri, firi îmbolnăvite
mixturi orientale, mofturi apusene, creme
noi, mă întreb
prin care vene
care parte de os
în ce înveliș al sufletului mai am
dacul strămoș?!
straturi, straturi de lut nou au adus
vânturile, vremurile însă înnobilare
este doar memoria ta și a mea
ecoul acelui mister pur carpatic
pur în seve adânci
nu de alta dar să fim și noi
«întregi»
în hora națiilor Europei pe care
tocmai am integrat-o
am readus-o-n albia aproape
completă
amintind pe alocuri
de imperiul roman
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre paradox, poezii despre mofturi, poezii despre lut, poezii despre boală, poezii despre Europa sau poezii despre Carpați
Toate se sting
Toate se sting, se decolorează, amestecate iau forme noi,
Vântul cără nisip, îl așază peste orașe, croiește
Estuare și dune. Straturi moarte, straturi vii,
Femelele nasc pui, turme; masculii
Se însângerează unii pe alții. Din sămânța mirositoare
Se înalță vietăți, împânzesc câmpul,
Oceanul și cerul. Carne și pene, oase și ochi,
Care devorează lumina, care pipăie prada,
O lume organică plutind pe apă, lipindu-se de pământ,
Înfigându-și gheara în stâncă. Clipa arde,
Își lasă cenușa ei orbitoare, se primenește,
Din putreziciune crește lotusul uriaș, forța lui
Se simte o mie de leghe. Cu coapsele ei
Lupoaica întâmpină dimineața, lingând puiul,
Pământul scoate aburi, gâlgâie de ape freatice,
De rădăcini, de metale. Inima bate abia auzită,
Împinge sângele, ține moartea la depărtare,
Apoi se oprește; cade în gol, în abisul
Negru și rece.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre lumină, poezii despre apă, poezii despre stânci, poezii despre prăpăstii, poezii despre oraș sau poezii despre nisip
Umbra punctului
din libertate,
aleg cătușa cuvântului.
risipa cere acum aer.
improvizația
crapă cercul în punct.
gestul curat
cere pietrei fisurile.
ascult tăcută sunetul pietrei.
între două puncte,
virgula amețește.
devine șarpe în piatră.
din cătușă în cătușă,
poezia ajunge pasăre.
aerul din fisuri,
devine umbra punctului
dintre cuvânt și libertate.
poezie de Anne Marie Bejliu (8 aprilie 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aer
- poezii despre șerpi
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre poezie
- poezii despre libertate
- poezii despre devenire
alfabetul înăuntrului
Dacă aștepți o mână
o voce să-ți vină în sprijin
este sfârșitul
doar vântul te știe înăuntrului tău
îi pot crește mâini și nu-i murmur acela
este glasul, învață vocalele abia
aaaa uuuu oooo iiii eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului
!
ar părea că mușcă din cenușă nervul
lacom căutând un atom măcar nears
astfel începutul, altul, te prinde de călcâi
unde fugi?!
crește în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere
Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
rotește
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse
învinge
vânt, nori fugaci, secundar înfricoșat acum țopăind
din doi în trei, doi în trei
gata
bcdfghjklmnpqrstv
și altele
labirint și straturi
să-ți încălzească nervul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alfabet, poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre voce, poezii despre vinovăție sau poezii despre victorie
* * *
mă îndoi în mine
ca o carte de povești pliant
din oase care
trosnesc
la fiecare adevăr nespus
ele mă adună
și mă risipesc
în căldura umedă care
sufocă minciuna
până la strigăt
mă pliază timpul
într-o singură filă
până reușesc să mă nasc
singură
în plin război
cu mine însămi
mă îndrept
într-o ultimă răsuflare
redevenind om
sau pasăre
sau copac
oricum
tot o cruce
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre naștere, poezii despre minciună, poezii despre cărți, poezii despre cruce, poezii despre copaci sau poezii despre adevăr și minciună
Timid și cumva despre singurătate
se aud din când în când
poate din carnea și sângele meu
poate din sufletele rătăcite
ori răstignite-n în pântecul meu
pașii târșiți ca pe nisip
ca pe plajele acelea pustii și reci
bântuite de îngerii negri
chinuiți de setea sângelui
cu aripile frânte
atârnând grele pe lângă trup
cu semnul copitei pe frunte
îngeri damnați
se mai aude cum bâjbâi eu
bezmetic
după un biet suflet
știți care
acela ce-ar trebui să fie
mereu lângă noi
și nu înțeleg neam de ce
nu pot să-l găsesc
îmi vine să ies în piața de piatră
și să strig crucificați-mă
crucificați acest trup neputincios
trup de albastru plăpând
spune poetul din mine
uf
în adâncul meu de flutur năuc
de mă cauți
vei vedea că sunt
încă mai sunt
vei vedea și cum
vântul netezește spațiile aspre
așternute între noi
e târziu
de cele mai multe ori e și frig
cu toate astea continuăm
cu sârg
să ne îndepărtăm unii de alții
stă în firea noastră
așa ne este de fapt scris
să fim singuri
și să ne sinucidem
de fiecare dată când
diminețile sunt însorite
ne aruncăm triști din viață
să ne zdrobim violent
de caldarâm
în fiecare dintre noi
se află în straturi straturi
meticulos aranjate
un om
apoi un flutur
și iar un om
de o renunțare și un copil
și peste toate ca un blestem
pustiul cel pustiu
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre crucificare, poezii despre trup și suflet, poezii despre violență sau poezii despre tristețe
Mă-ntreb și tac în mine
mă-ntreb adeseori
de ce e cruntă viața
din încruntări se naște
zâmbește la final
și mai întreb izvorul
cuvintelor ce naște
pământul printre stele
și cruci furtuni
și ploi
mă-ntreb adesea dacă
din trupul nostru crește
vreun pom cu roada dulce
când la final de vieți
rămânem ca o navă
ce și-a pierdut catargul
în încercări mai grele
sau mai ușoare-n doi
sau în singurătatea
neasumată-n piatră
și de ce umbra tace
și naște întrebări
când un răspuns se-așterne
tăcut în valea mare
sub dealul de uimire
plin ochi de rugi
prin noi
trecând alene/grabnic
cu pași greoi/ușori
mă-ntreb și tac în mine
cătând un sine aspru
apoi cătând spre cer
cu ochii goi prin lacrimi
tot înmulțind o rază
născând într-o privire
geometrii de frunze
stejarul îmi răspunde
c-un scârțâit anume
iar nucul își foșnește
palmele prin gânduri
în amintiri lumina
îmbrățișează chipuri
fotografii pe masă
și-un scaun plin de taine
leapădă-ntruparea
păstrează umbra-ntreagă
aud cum râde clipa
în suflet de copil
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre văi sau poezii despre stejari
Viața nu se vinde
Se-mpletesc în culori vii
Pașii toamnei pe alee
Pe când străzile-s pustii
Fără iz de orhidee
Pomii iarăși se dezbracă
Și copacii din păduri
Până iarna o să treacă
Uneori prin scurtături
Frunzele se colorează
În atâtea vii nunțe
La taifas apoi se așează
Și la uși în văz de clanțe
Căci un pictor iscusit
E la lucru în natură
Toamna iată a venit
Și viața parcă-o fură
În imense straturi frunze
Mereu azi se stivuiesc
Și-n piețe la peluze
Căci rost nu își mai găsesc
Moartea-n ele se strecoară
Viața li s-a terminat
Pe aripi de vânt coboară
Strat de ochi peste alt strat
Și în zboruri și-n picaje
Toate se răstălmăcesc
Umbra toarce pe pavaje
Frunze-n straturi ce tot cresc
Și ne ating cu nerăbdare
În roiuri mereu din zbor
Surâzând pe trotuare
Ca tot omul muritor
Și e frig și noaptea-i mare
Pe munți ninge și s-a stins
Parcă a iubirii zare
Și extazul s-a prelins
S-a sfârșit toamna ne prinde
Iarna este pe aproape
Căci viața nu se vinde
Nici a vieții sfinte ape
08-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre frunze, poezii despre culori sau poezii despre sfinți
Înțelesuri
Valuri de cuvinte
mi se lovesc zbuciumat de suflet
Straturi de sensuri,
Se vânzolesc răsucite printre alte straturi acoperitoare,
Spre marea disperare a cărturarilor.
În fața ochilor îmi stăruie placidă,
Printre pături de vorbe,
nefărâmițată, Kabbalah aceasta
Nedescifrat, acest vas sigilat
De parfumurile lui ieri.
Eteruri idilice, visuri temerare,
coarde de sărit peste gardul câmpiilor elizee,
toate toate
rămân busculate în minus infinit.
Toate toate,
strigând cu voci mici, de ajutor, de salvare
de portița unică,
Cu o flamură albă în cerdac
Să reînvie acum balerina în verde,
Degas,
din inima cerșetoarei la ușa vremii,
suprapune fotografic
fericirea.
poezie de Codruța Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre salvare, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre infinit
Copil cu peceți triple
îngheț lumina-n mine
ca pe-un monstru
pe care nimeni nu-l cunoaște-n
bunătatea lui
cresc prin inele litera albastră
și-n fiecare colț de stradă-mi
strig
și clovnul
- copil cu peceți triple
care prin cruce îmi vorbește simplu
drept
dezgheț lumina-n mine
să-mi asculte
glasul necopt în seva
din pământ
se-agită umbra
vrea să mă desprindă
și-n toate regăsesc același cod
sunt eu și clovnul
sau clovnul de iarbă
iarba din cer și cerul iarbă
spic
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre gheață, poezii despre dezgheț, poezii despre copilărie, poezii despre bunătate sau poezii despre albastru
Strofa risipita
Eu niciodata nu pot fi de vina
Cand ploua sau e cerul innorat
Si mor pe straturi florile-n gradina,
Sa stii ca numai tu esti vinovat.
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Otilia Cazimir despre poezie, poezii despre ploaie, citate de Otilia Cazimir despre ploaie, poezii despre moarte sau citate de Otilia Cazimir despre moarte
Alpinism în sine...
Doamne... te-am tot căutat prin intangibil,
ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi...
Doamne... și cât de îndepărtată îmi eram
celei de ieri sau de niciodată...
Doamne... m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,
mai singură decât mine, copila, cândva înlănțuită de cei care nu te căutau...
Doamne, oare mai am de spart piatra așteptării
cu lacrima împlinirii prin a te striga?
poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură sau poezii despre alpinism
Sunt o femeie care poartă în jurul său toate acele straturi de frică și de vulnerabilitate.
citat din Teri Hatcher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică sau citate despre femei
Umbra din cerc.Eu nu sunt
Mă văd înconjurată de umbre
Dispuse într-o simetrie corectă
Ca o placentă din care
Urmează să mă nasc
Din mine dincolo de mine
Pășind peste orizontul privirii.
În stânga, umbra mamă,
În dreapta, umbra tată,
În spate, umbra care mă ține pe loc
Și-n față umbra ta.
În mijlocul cercului, creându-mă
Mi-e frică de întunecimea
Proiecțiilor care mă limitează.
"Deschide ochii și privește în tine.
Umbrele-și întind lipsa de culoare
Împinse de lumina care-ți izvorăște
Din fiecare chemare la viață.
Cercul nu începe cu tine.
Cercul e închis.
Arcurile lui se termină undeva
În spatele pașilor tăi."
poezie de Oana Tonca
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre limite sau poezii despre frică
Se naște povestea mișcării
Dintre toate capetele ce se ridică semețe,
al tău privește departe-n față,
pentru privitori pare un lucru normal,
sunt aproape mândru de tot ce se întâmplă
și mă forțez să fiu atent,
cum se desfășoară întreaga ceremonie.
Se naște povestea mișcării,
încălzește inimile ce bat ritmic
în acea trepidație a siluetei în dans
cu imaginația care capătă conturul deschis
spre marginile de care te rupi
când lumina desface umbra în straturi.
Ceața nu se poate menține,
se ridică deasupra și încet dispare,
numai cântecele păsărilor străbat prin auz
până-n ținuturile calde,
dar tu gândești cu totul altceva
ca într-o dragoste cu ochii închiși
în care cazi în mirific
și nu te pierzi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre mândrie, poezii despre muzică sau poezii despre mișcare
Secunda cât o veșnicie
nu uita că în tine locuiește un înger așa mi-ai spus cândva
nu lăsa niciun gănd să aștearnă peste el
straturi de noroi
aripile lui îți poartă visele la înălțime
o lumină caldă te așază în genunchi
o primești cu sfințenie
pasul ți-e greu ca o vină nedescoperită
uneori imensitatea doare ca o mare de cioburi
dar o singură secundă ajunge
să ne împlinească visul
poezie de Nuța Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre înălțime, poezii despre sfințenie sau poezii despre aripi