Atâta frământat
Ți-au intrat crăpăturile mâinilor
în pâine,
mamă,
de-atâta frământat
cu lacrimă și miere
inima ți s-a adâncit în alb
genele ți s-au odihnit pe rumeneala ei,
chiar dacă troienele se ridicau
mereu tot mai amenințătoare pe la tâmple
nici măcar ploile
ce-ți murdăreau cerul sufletului
nu-ți făceau pâinile mai amare,
cu toate că încet încet
deveniseși rana unui tăceri
atât de mică
printre înțelepciunea altor tăceri
încât știam că
nu vei mai avea niciodată dorințe!
poezie de Camelia Buzatu din Spinii secundelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pâine
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre odihnă
- poezii despre mâini
- poezii despre miere
- poezii despre mamă
Citate similare
Dacă...
Doamne,
dacă aș mai trăi o viață,
n-aș pierde nici o zi în care
să nu mă bucur de copilărie.
N-aș adormi
fără îmbrărțișarea îngerului
cu chip de mamă și a poveștii
de seară.
Aș crește și aș înflori
doar pentru cine merită
să înfloresc.
Aș implora inima
să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,
vorbe sau chiar tăceri;
și atunci rănită,
nu va mai avea putere
să iubească.
Ochilor le-aș porunci
să-și zidească lacrimile
de suferință;
iar eu îi voi spăla
cu bucuria de pe chipurile
oamenilor buni.
Mâinilor,
să dăruie mângâierea
și să ridice pe cel căzut.
Iar sufletului i-aș cere
căci de aici vin toate;
dragostea,
bunătatea și
începutul înțelepciunii.
poezie de Angelina Nădejde (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre flori, poezii despre bucurie, poezii despre îngeri, poezii despre început sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pur și simplu știam
și fugeam de mine însumi, ajungându-mă întotdeauna
Bach, cine îl mai ascultă? a ajuns echivalentul injuriei și al depresiei
berea. acum e panaceu. a scos din ring majoritatea adversarilor
și cerul. cerul e altul când ai timp de el. altminteri, e la fel
da. lumea se schimbă. și prioritățile
chiar și cuvintele ies slăbite
din această schimbare
înghite și taci!
sau dacă nu accepți
poți să te ascunzi în pădure.
încet, încet, nu mai avem nimic. ne destrămăm
și ne topim în uitare
și nici măcar cuvintele nu-și mai aduc aminte ce vor
sau ce putere au
dintr-un afund de ecou mă strig
și pornesc în căutarea mea
aș vrea să mă regăsesc
mi-e dor de trecut.
de mine.
așa cum eram cândva
știam că mă voi pierde. pur și simplu știam.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre schimbare
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre priorități
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
Despre tata, niciodată
Cât de greu îi era să nu imite,
uneori nu-ți permiți nici măcar luxul de a fi cel mai grozav nimeni dintr-o rază de la becul unui gang!
Să reușești să stai într-un picior
cu ochii închiși, fără să te clatini.
durerea resemnării să atârne pe taler tot atât cât un kilogram de aur!
La un asemenea preț scăzut al vieții nu-i mai rămăsese decât lațul îngrădirii,
adorația oarbă pentru câmpurile cu maci pe care le înrăma în fiecare vară pentru mama,
l-a alungat pe tata sub capacul orașului.
Voia să depună o coroană la mormântul singurei lui iubiri
așa că i-a îmmpletit una din străzile cele mai frumoase.
Spre bătrânețe și-a îndreptat atenția spre singura lui vocație,
se așeza la fereastră și picta nebunia,
n-a reușit niciodată să combine două nuanțe
nici să se strecoare în labirintul vieții cu adevărat.
Mama l-a așteptat până și la intrarea în veșnicie,
ar fi trebuit s-o ajute să-și ridice speranțele colbuite,
cum se ridicau și făceau câțiva pași,
se împleticeau și cădeau într-un scâncet de nou născut.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre superlative, poezii despre tată, poezii despre pictură, poezii despre picioare, poezii despre oraș, poezii despre ochi, poezii despre nebunie sau poezii despre naștere
* * *
podeaua nu-ți mai adăpostește pașii
nu mai e nimeni
care să deschidă aeru-n mine
cine să trântească ușile
sau cine să dea muzica mai încet
nu știu dacă mai poți
vedea sau simți
mă conformez
gnossienelor lui Satie
nu le cânt
ce sens ar avea?
nici măcar paharul gol
de pe masă
nu mai știe să asculte
atâta liniște
pe o pernă plânsă
nici măcar
heruvimii
nu au cunoscut-o
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre muzică
Glossă fecioarei de cristal
Glossă fecioarei de cristal
Născută din tăceri și plâns,
Te pierzi în fiecare val...
Alchimic gândul ți-am pătrus.
Copilărind printre poeți,
Ai strâns lumină-n călimară
Și printre verbe de nămeți
Te-ntorci în fiecare seară.
Glossă fecioarei de cristal...
E alb în jur și alb e-n tine,
Vin pescărușii plâns la mal
Și-o lacrimă ți se cuvine.
Mă dor nămeții de priviri
Și scârțâie de puritate,
Mă-nțeapă țurțurii străini,
Tu iar mă chemi în val de șoapte.
Născută din tăceri și plâns,
Fragilă și atât de pură...
Tu tinerețea mi-ai ucis,
Înfometatul colț de lună.
S-a prăbușit sub talpa ta
Vulcan din sferele cerești,
Mister din albă catifea,
Dar tu, în alte lumi trăiești.
Te pierzi în fiecare val...
Secundă ce ni se arată
Furtună-n cupa de cristal
Șerpuitoare și perlată.
În râuri de mărgăritar
Treci, o fantasmă, peste cer,
O pasăre cu-aripi de jar,
Mister, mister, mister, mister.
Alchimic gândul ți-am pătruns,
Te-am dus mireasă, la altar,
În ierni de vis, de nepătruns.
Tu nici nu m-ai privit măcar.
Copaci de nea s-au aplecat
Și puritatea ți-au robit,
Mireasă, eu te-am așteptat,
Ninsoare-n mine-am adormit.
Copilărind printre poeți,
Pe sânii albi, au nins cuvinte.
Zadarnic astăzi tu mă cerți,
Zadarnic plângi. Sa iei aminte
Că-mi este brațul de ninsoare
Și fluturi cresc pe brațul meu,
Cărări cu troienite flori
Eu îți voi oferi mereu.
Ai strâns lumină-n călimară
Și printre verbele de nea
Te-ai rătăcit, iubită doamnă,
În aspre ierni de catifea.
Ghețari sub pleoapa de cristal
\Deodată parc-au răsărit.
O arcă și un marinar
În largul mării s-au ivit.
Și printre verbe de nămeți
S-au irosit la tâmple albi...
Fecioară de cristal, mă ierți?
Soldați, mereu atât de albi,
Trudind cu brațele de jar,
Au vrut în brațe să te strângă,
Dar în oceanul de cristal
S-au stins... și-au început să plângă.
Te-ntorci în fiecare seară
Ninsoare-n mine, infinit,
Te-ntorci, dar viața e amară
Iar timpul meu s-a irosit.
Alungă vuietul furtunii!
Sărută-mă! Am să te-aștept.
Eu sunt plus infinitul lumii,
Vreau să te strâng din nou la piept.
Te-ntorci în fiecare seară
Și printre verbe de nămeți
Ai strâns lumină-n călimară,
Copilărind printre poeți.
Alchimic gândul ți-am pătruns...
Te pierzi în fiecare val,
Născută din tăceri și plâns,
Glossă fecioarei de cristal.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre virginitate, poezii despre verb, poezii despre ninsoare sau poezii despre infinit
Un alt eu
dacă m-aș întoarce
n-ai să știi de unde să mă începi
cum să-ți amesteci cuvintele
pe ce să mă țintuiești cu privirea
îți va fi teamă să mă atingi
să mă săruți
vei vorbi și nu vei auzi nimic
crede-mă pe cuvânt
nu-ți va fi niciodată bine cu mine
nu vei mai avea nici măcar
certitudinea răsăritului
și apoi nici n-ai să știi
dacă eu sunt
acela întors
care ți-a răvășit cândva viața
singurătatea îți e o prietenă bună
cel puțin până atunci
când Chirurgul
mă va scoate din inima ta
cu bisturiul
lasă-mă să te regret
prin antiiubire
prin antisărut
pe valurile acestea imense
care cresc invers
în antimateria sufletului
să te regret
tot atât de mult
precum te iubesc
până când mă vei reinventa
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre chirurgie, poezii despre vorbire, poezii despre sărut, poezii despre singurătate sau poezii despre prietenie
Corabia
Corabia se scufunda încet noi ziceam
și ce dacă se scufundă corabia și mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi și ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
rușinați și ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era rușine
nouă celor care ne-am dat mâinile și
în fiecare dimineață ieșeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur
dar corabia se scufunda atât de încet
încât dupăî o viață de om încă
mai ieșeam unul câte unul și priveam
cerul și măsuram apa și scrâșneam din dinți
și spuneam asta nu e o corabie
asta e o...
asta e o...
poezie de Matei Vișniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre marină, poezii despre zile, poezii despre dinți, poezii despre dimineață sau poezii despre apă
Glossă gustului de pâine
S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul și clipa,
De îngeri, aripa.
S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceața din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Și pâine și zi,
Lumină, altar,
Iubire și val.
Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs și plăceri...
Veniți, treierați,
Ai grânelor frați!
Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naște deodată
Pâine dulce și coaptă.
Veniți, îngenunchiați,
Ai grânelor frați,
Gustați dulcea pâine,
Soră, frate române!
Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Și miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ștergare de piatră.
O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalță în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie și coaptă
E pâinea din țăst...
Dintotdeauna a fost...
Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Și care grăiește
În veci, românește.
Seninul și clipa,
Tăicuțul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Și-aici vor rămâne.
De îngeri, aripa
Se-nalță... Și clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Își cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.
De îngeri, aripa,
Seninul și clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre stele, poezii despre plăcere, poezii despre România, poezii despre zâmbet sau poezii despre visare
Între a sta pe loc și a merge încet, alege întotdeauna să mergi încet, chiar dacă vei ajunge mai târziu la destinație, iar drumul ți se va părea mai greu și întortocheat, cel puțin nu vei stagna. Într-un final, vei ajunge și te vei bucura de faptul că ai ales să depui mai mult efort atunci când ar fi fost mai simplu să stai pe loc și să nu faci nimic.
citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit sau citate despre bucurie
Gelozie și blestem
Ce greu mi-a fost când am visat
Dar și mai greu când am aflat
Cu cât dispreț m-ai înșelat
Deși din suflet te-am rugat
Să n-o faci, "blestemato".
În timpul scurt ce-ți dăruiam
Un sfat, îndemn sau ce aveam,
Mi-ai spus minciuni, de le știam
Nici bună ziua, nu-ți dădeam
Mândrețe-ntruchipată.
Dar rana se va vindeca,
Poate curând, când voi uita
Și când din suflet vei pleca
Cum ai venit în calea mea
Otravă muribundă.
Pământul nu-mi este dator
Și nici eu lui, chiar dacă mor,
Mai sunt un om, nu impostor
Cu două fețe, nici topor
De-aceea vei plăti-o.
Viața nu-ți dă și nici nu-ți ia,
Iși scrie drumul, cum vrea ea,
Dar și tu faci parte din ea
Deci, vei plăti durerea mea
De cinci ori îndoită.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre plată, poezii despre moarte, poezii despre minciună sau poezii despre gelozie
Ce poate fi mai trist...
ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui
faceți liniște
o liniște atât de mare
încât
doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe, poezii despre jocuri, poezii despre devenire, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
Tăceri
Viscolesc tăceri absurde
Într-o noapte a iubirii,
Iar emoțiile surde
Zac parcă în ciuda firii.
În privirea strălucindă
Irișii au înghețat,
Iar culoarea verde, blândă,
Prin zăpezi au înghețat.
Sună zgomote banale
Care se asemuiesc
Sunetelor de țimbale
Ce țipând, ne asurzesc.
Când deschizi gura, alene,
Într-un rictus îți atârnă
Vorbe-mbătrânite-n vreme
Ca o oală-n gard de sârmă.
Pe sub lespezi de cuvinte
Zac tăceri putrede-n criptă,
Printre cruci, printre morminte,
Numai liniștea mai țipă.
Amorțite și-n tăcere
Toate par că s-au sfârșit,
Umbrele noastre, stinghere,
Printre cruci s-au rătăcit.
Ăst amestec de tăceri
Și de zgomote ciudate,
Lacrimi verzi și primăveri
S-or mai naște-n altă parte.
Liniștea din necuvinte
Ard precum o penitență,
Un stigmat purtat cuminte
Într-o falsă existență.
poezie de Florentina Mitrică (21 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre viscol, poezii despre sunet, poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară sau poezii despre noapte
Norii cu scai
s-au prins de cer și chipul ei
trebuia să i se pară rozaliu
cum nu avea ochelarii la el
umblau în apa râului care-i lovea
atât de necruțător încât simțeau
cum le ies vânătăi pe coapse
și râul sclipea printre norii
aruncați alandala pe cerul bleu
apa era caldă și tot mai adâncă
ceva se mișca în spatele lui
nu se îndoia că n-ar fi un crocodil
chipul ei se apropia încet
nu-i era frică. s-a scufundat
putea să devină o legendă
pentru tribul pe care-l studia
mintea era liniștită și zâmbea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre ochelari, poezii despre nori, poezii despre frică sau poezii despre crocodili
Tu nu ești un altul și atât
dar faci la fel ca un altul și atât
mă înveți să îți fiu umbră
trăiești diminețile cu o bucurie nebună
mă cauți
apoi fugi
în urmă rămân câmpuri năpădite de buruieni
și tăceri cât tot universul
mâinile tale subțiri se pierd
printre atâtea altele
drumurile se încurcă
mă întorc
îți las un semn
cerurile se deschid
plouă
simți și tu
tremurăm
fiecare zidire are prețul ei
o luăm de la capăt
te vei bucura
vei mesteca încet adevărul acesta
tu nu ești un altul și atât
tu ești piatră peste piatră
până vei ajunge
casa cuvintelor mele
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre adevăr
Fii un om minunat...
Vrei o casă grozavă?
Nu te aștepta să te ajute cineva.
Sunt atâțea oameni în jur,
Dar nu vei avea de la nimeni,
Ajutor, sau o mângâiere,
Toată lumea e pentru ea,
Apoi apare și invidia.
Ce-ți trebuie ajutor,
Tu nu ești în stare?
Ai diplome, ai înțelepciune,
Dar ai nevoie și de bani,
Banii vin încet cu muncă multă,
Cu sănătate, fericire și frumusețe.
Există frumusețea sufletului,
A sufletului bun și milostiv.
Dacă simți durere, ești în viață,
Dar poți să simți și durerea altora,
Ești om, nu fi nepăsător,
Ajută și vei avea de toate în viață.
poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre frumusețe, poezii despre durere, poezii despre bani, poezii despre sănătate sau poezii despre promisiuni
Cel mai norocos dintre pământeni
Azi simt că dacă pierd, câștig
Nemăsurat mai multe
Încet, încet, treptat instig
Inima să-mi asculte.
Chiar de ar fi ca eu să pierd,
Aș câștiga pesemne
Tot cu ce-n vreme mă dezmierd
Și lasă-adânci însemne.
Dar și dacă castig, ce fac?
Am pierdere mai gravă,
Nu pot recupera în veac
Iar, starea-mi de ispravă.
Câștig, dar pierd mai mult decât
Mi-aș putea eu permite,
În tine e tot ce ascult
Cu inimă și minte.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre prezent sau poezii despre noroc
Dacă nu te îndrepți spre ceea ce-ți dorești, nu vei avea acel lucru niciodată. Dacă nu ceri, răspunsul va fi întotdeauna nu. Dacă nu faci nici un pas înainte, vei rămâne mereu în același loc.
citat din Nora Roberts
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe
Femeile
Burlac fiind chiar făr' să vreau
Urgent mai toate mă lăsau.
Căsătorit și în etate
Încet, încet mă lasă toate!
epigramă de Gheorghe Suciu din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre femei sau epigrame despre căsătorie
Și dacă...
Și dacă dintre azi și mâine
Alegi să stai mereu în ieri,
Visele tale vor rămâne,
În cufărul plin de tăceri...
Și dacă nu țeși din speranță,
Covor de flori strălucitor,
Doar ziduri arse de restanță,
Te vor zdrobi în talpa lor.
Și dacă te ascunzi de soare,
În umbră veșnic o să stai,
De-a curcubeului culoare,
Cât vei trăi n-ai cum să dai.
Si dacă vei purta cu tine,
Doar spinii amintirilor,
Și azi, și mâine și poimâine,
Însângerat vei fi de dor!
Și dacă rana disperării
Nicicum nu o poți vindeca,
E pentru ca n-ai dat uitării
O dragoste ce te seca.
Dar dacă le dai deoparte,
Și-n gând doar soare vei avea,
Inima ta va sta departe,
De steiul care o strivea.
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre sânge
Vine încet amurgul
Vine încet amurgul ca o ceață deasă
Și un văl tot mai rece peste ani îți lasă
Tainele tăcerii spun ciudate șoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?
Vine încet sfârșitul ca o despărțire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viața care veșnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, citate de Traian Dorz despre viață, citate de Traian Dorz despre tăcere, citate de Traian Dorz despre timp, poezii despre somn, citate de Traian Dorz despre sfârșit sau citate de Traian Dorz despre noapte