Patria, din leagănele mici,
Pentru noi înseamnă-ntâia dată:
Un pridvor sunând de rândunici
Şi un nuc cu coama lui rotată.

Patria începe de la prag
Şi se-ntinde până la portiţă,
Unde-un măr ne-ntâmpină cu drag
Şi ne iese-n cale-o romaniţă.

Mama când pe-al nostru căpătâi
Se apleacă-n perne să ne culce,
Cerul românesc, întâi şi-ntâi,
E-n lumina ochiului ei dulce.

Patria o desluşim apoi
Pe întâia pagină din carte,
Unde-n albul câmp sunt negre oi
Şi sunt drumuri care duc departe.

Dar oricât de multe drumuri sunt
Către mări şi munţii de zăpadă,
Nu uităm c-al patriei pământ
De acolo-ncepe, din ogradă.

citat din Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o victimă. Nu vreau să îţi tai capul, dar vreau să aud mărturisirea că ai făcut rău. Şi atâta timp cât aud că ţi-ai apărat patria... care patrie? Patria ta a securiştilor şi a beliştilor. Care ne-au încălecat timp de 40 de ani. Asta a fost patria pe care ai apărat-o. Că ei nu au fost în stare să prindă un spion rus. Marea Securitate care avea o armată. Şi atunci, ce păzeau ei? Ei păzeau înăuntru, păzeau patria de noi ăştia care din când în când domnule, da mă doare, domnule dar n-am pâine, n-avem lumina, n-avem cutare. Pe noi ne pedepsea. Şi asta numeşte el patriotism? Neg legitimitatea apariţiei în public a unor criminali care nu au fost judecaţi!

Paul Goma în interviu, Evo TV
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria ţine în viaţă un popor, dar dacă poporul nu ţine patria în viaţă, el este sortit pieirii; Patria e mama tuturor mamelor.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria română

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Patrie

Patria ta e acolo unde vei găsi braţele deschise.
Neamul tău e acolo unde vei sta la masă.
Ţara ta e acolo unde vei simţi pământul sub picioare.
Casa ta e acolo unde vei avea căpătâi.

Nu ai ales cine să te aducă pe lume.
Nu vei alege unde vei sfârşi zilele tale.
Patria ţi-o porţi în suflet şi-n simţiri.
Patria e unde simţi că trăieşti şi iubeşti.

Ai ales să fii veşnic călător.
Visând la o viaţă mai bună.
Dar ce e bun si ce e drept în astă lume?
Drag poet ce simţi cum bate inima în piept.

Patria ta e un cântec de leagăn
În fiecare noapte când somnul nu te-alină
Şi zorii zilei te pândesc la geam cu luna plină
Poezia ţi-e întâiul căpătâi şi graiul acel suspin.

Patria ţi-e lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi patria

Şi patria noastră
Ar merita
Să i se facă curte
O curte de justiţie
Dreaptă şi imparţială
Care să slujească
Naţia şi dreptatea
Şi să stopeze
Cele multe abuzuri
Din politichia românească
Şi din multe alte domenii.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

revii iarăşi în minte,
în gând şi în simţiri.
eşti patria mea, nebănuită iubire.

iubire de deal, de munţi, de câmpie, de ape şi oameni,
eşti înăuntrul meu,
mereu dureroasă, dumnezeiesc de frumoasă.

ai cerul albastru şi ape smaralde,
vârtejuri de dans,
cuvinte venite din timpul arhaic.
eşti patria mea cu tot ce e vechi şi e mit,
un dor ce-l duc cu mine dincolo de timp.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e frumosă doar la noi acasă

Viaţa e frumoasă
Doar la tine-n casă.
Dar nevoiţi suntem
Cuiburi să avem,
Peste mări şi ţări,
Străine cărări.
Să începem viaţă nouă
Cu destinul rupt în două.

Patria de noi
Uită uneori,
Prin străini găsim
Ceea ce dorim.
Mult nu ne dorim -
Ceea ce iubim...
Mult nu ne dorim -
Ceea ce zidim...
Patria de noi
Uită uneori,
Noi nu o uităm
Şi la ea visăm.

Totul am lăsat:
Măicuţă şi sat.
Am lăsat morminte,
Plângem în cuvinte,
Am lăsat copii
Şi case pustii -
Să începem viaţă nouă
Cu destinul rupt în două.

Patria de noi
Uită uneori,
Prin străini găsim
Ceea ce dorim.
Mult nu ne dorim -
Ceea ce iubim...
Mult nu ne dorim -
Ceea ce zidim...
Patria de noi
Uită uneori.
Noi nu o uităm
Şi la ea visăm.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi patria

Eu sunt soldatul ce-i duce
raniţa în spate;
îi dă din pâinea lui neagră
şi din bidonul cu apă;
şi nu-i permite să cadă
nici când
viaţa e o grenadă
scormonind în noi ca-n pământ.

poezie de Arthur Porumboiu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri obosite

mi-am dezgolit gândurile într-o noapte
cuvântul rătăcea în neliniştea tunetului
departe, alte cuvinte izbeau malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat în tăcere
să nu tulbure zborul pescăruşilor
liniştea curgea oblic
printre obosite şoapte
drumuri mergeau agonic în tristeţea serii
erau încărcate de întrebări eşuate
azi păşesc printre orizonturi umede
sunt lacrima ploii pe zidurile lumii
sunt val ce se sparge de mal
sunt ţipătul cerului pe mări de opal
în zori, alte drumuri, fără cuvinte, fără întrebări
drumuri părăsite, drumuri irosite
în faţă, uşa timpului...
cioc-cioc-cioc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare de stele e patria mea

Patria mea-i o mare de stele
Pe care în palmă ţi-o pui
Ca să distingi lumina din ele
Şi orhideea prinsă în cui

Patria mea-i un infinit de priviri
Pe cumpăna timpului startul luând
Din împletirea zborului s-admiri
Atâţia ochi — doar stele căutând

Patria mea-i — o serie de izvoare
Din mii de stele — stropi gingaşi
Să-ţi prindă paşii pe răcoare
Nicicând să nu mai fii acelaşi

Doar o oglindă — e patria mea
Pe faţa vântului stelar
Să fii un glas cântând în ea
De ape plin — mărgăritar

Să-ţi pui cuvintele-n oglindă
De dragul ei uşor mimând
Căci ziua doar vine să-ţi prindă
Albastrul tainic — inserat în gând

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria

Patria nu-i suprafaţa
Închisă-ntre frontiere,
Patria este prestanţa
Celor aflaţi la putere.

Patria nu-i Tricolorul
Căruia îi dăm onorul,
Patria este simbolul
Căruia îi dăm obolul.

Patria e vorbă goală
A celor cu multă şcoală
Şi care una vorbesc,
Iar alta înfăptuiesc.

Patria e Mamă Mare
Şi e recunoscătoare
Fiilor săi de folos,
Dar numai... de sus în jos.

Patria, în mod arhaic,
Este orice şef ierarhic,
Investit cu o putere
Şi face rău din plăcere.

Patria e şeful care
Crede că dacă e mare,
Meritul îi aparţine
Şi-n funcţie îl menţine.

Patria e poliţaiul
Ce dirijează alaiul
Unui grangure băţos,
Parc-ar fi-nghiţit un os.

Patria-i anchetatorul
Ce-ţi ia interogatoriul
Şi fără vinovăţiei,
Te bagă la puşcărie.

Patria-i judecătorul
Ce face pe împărţitorul,
Dreptăţii imaginare
Şi-o dă... Celui ce n-o are.

Patria e magistratul
Ce umblă cu necuratul
Şi aplică ca toţi blegii
Litera... spiritul legii.

Patria e deputatul
Care face pe-ngâmfatul
Şi crede că e ales,
Pentru al său interes.

Patria-s parlamentarii,
Ce dau legi şi ordonanţe
Şi făcând pe proletarii,
Ne atacă la finanţe.

Patria e comandantul
Care a primit mandatul,
De subalterni să dispună,
La distincţii să-i propună.

Patria e gardianul
Care face pe tiranul,
Mai rău decât comandantul
Şi bruschează condamnatul.

Patria e controlorul
Care prinde călătorul,
Pe care nu-l amendează,
Însă în schimb... îl tapează.

Patria e controlorul
Ce nu vede vânzătorul
Tolerat cu-ngăduinţă
Să vândă cu preferinţă.

Patria e parvenitul
Ce face pe-nţepenitul
Într-un post nemeritat,
Privind pe toţi arogant.

Patria e orişicare
A ajuns mare şi tare,
Fără griji, fără nevoi,
Dar munceşte pentru noi.

Patria e teritoriul
Mărginit între hotare,
Trasat de-nvingătorul
Sau dreptul celui mai tare.

Patria e vorbă sfântă,
Se proslăveşte şi cântă,
De către cei mulţumiţi,
Nu şi de... DEZMOŞTENIŢI.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria sfântă România

Mi-e patria vioara lui Enescu
Şi poezia eminesciană,
E un tablou pictat de Grigorescu,
E lacrima măicuţii de sub geană.

E hora zugrăvită de Aman,
Domneasca rugăciune din naiul lui Zamfir,
Buchet de maci pictat de Luchian,
Biserică scăldată-n sfântul mir,

Balada ce- a creat-o Porumbescu,
Tril înălţat pe strune de vioară,
Glasul de tunet al lui Păunescu
Ce-a ars cu vâlvătaie pentru ţară.

E vinul tare, înmiresmat de dor
Al bunului vier de peste Prut
Ce a vibrat cu fraţii care vor
De mână să o ia de la-nceput.

Mi-e patria tăicuţa pe ogor
Care răstoarnă-n brazde grele glia,
Mi-e patria al cântului izvor
Ce-l poartă-n slăvi albastre ciocârlia.
Mi-e paria fecioară nepătată
Ce-şi ţese-n flori de câmp şi spice ia,
Grădina maicii binecuvântată,
Ce-o strig pe nume-n suflet: România!

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

patria mea
este universul meu
"dodoloaţă" ciuntită,
denigrată, furată,
defrişată, minţită
părăsită de fii şi fiice
rămâne pentru mine
mama
copilăriei mele
locul unde m-am născut
şi trăiesc
orinde aş pleca
în universul
sufletului meu
rămâne patria mea
mai presus
de orice sentiment

păsările călătoare
migrează toamna
spre ţările
unde clima e caldă
primăvara
se întorc la cuiburile lor
cum reuşesc?
au şi ele patrie?
- da.... patria mea!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile. A da cu piciorul în toate acestea, este a se lepăda cineva de patria sa. Precum un părinte nu are dreptul a-şi lăsa copilul fără instrucţie, cu mai mare cuvânt el nu are dreptul de a-i da o educaţie antinaţională, care face dintr-însul un element înstrăinat de ţară.

citat din Spiru Haret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia e sfântă, pe când patria.... cum să vă spun, patria e sacră.

perlă de Dumitru Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuri de muncă de ziua fetelor

Ca să poată să muncească,
Fetişcană sau matură,
Patria să construiască
Multe drumuri... de centură...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clubul visătorilor fără identitate din ţara nepricepuţilor universali

sunt din ţara de la apus de răsărit,
patria oximoronului, a manelelor stinse
şi a nepriceputului.
ţin să mă prezint pentru cei mulţi,
ca nimeni din cei care văd şi aud
să nu-mi piardă patria
din vedere
sunt aici, în faţa dumneavoastrâ, pentru
a vă aminti de noi, cei din rai,
fraţi şi inamicii mei neisprăviţi
v-am spus astea pentru calmul vostru,
bunăstarea voastră, durerile voastre,
cu care am fost crescut şi
amăgit de-o vreme
voi, ar fi bine să-mi spuneţi, cum
aţi reuşit să faceţi minuni, ce zei
sau demoni, energii, aveţi
în lumea asta
oricum eu n-am mai visat de o lună
sper să nu mai visez vreodată
mi-e teamă că acum n-o să mă opresc

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română

Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinţi
În limba română.
Fiecare celulă a fiinţei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.

Până am ieşit la lumină,
Am început a-l şopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viaţa şi limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.

Apoi... am gângurit primii paşi,
Laptele ce l-am supt
Şi braţele de gâtul mamei
Au fost în limba română.

Limba română nu se învaţă.
Ea există odată cu mine.
În şcoală am deprins doar
S-o şlefuiesc, s-o fac să strălucească
Şi, mai ales, s-o păstrez neîntinată.

Auzit-aţi grai mai frumos
Şi mai plin de expresivitate
Decât limba română?
Puteţi spune în alte graiuri
A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini?
Nici poveste! Vorbe asimilate!

Limba română sunt eu!
Eu sunt patria, izvoarele, munţii,
Cimitirele şi ceilalţi asemenea mie
Din cuprinsul României.

Patria e dăruită de Dumnezeu
Cu nenumărate şi felurite bogăţii.
Ni le pot fura, smulge, străinii.
Dar cea mai mare şi mai sfântă bogăţie,
Limba română,
Nimeni nu ne-o poate lua.
Smintiţii de noi, ne cam batem joc
De limba română
Şi o mânjim, netrebnic, cu
Halloween, locaţii, a aplica.
Marfă de import. Circumstanţială
De mod, de timp, de loc.

Eu sunt limba română!
Când nu voi mai fi
Şi preotul va rosti, ca la orice slujbă:
"Să se desfacă în limba din care a fost făcut!
Amin!"

poezie de Virgil Răzeşu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroica

Drumuri sfinte de la Putna,
Drumuri vultureşti,
Drum de griviţă şi Plevnă
Drumuri-Mărăşeşti,
Va mai bate din uitare,
Viscolind poteci,
Zborul Domnului Manole,
Apa lui de veci,,
Să le lege cu mistria,
Zidului de sânge,
Zările din care Ana,
Drumurile-şi strânge...
Să vă strângem, aspre drumuri,
Într-un brâu de dor,
Brâu de Dunăre-Lumină,
Cer de tricolor,
Drum de alba, drumuri grele,
Drumuri-Româneşti,
Drumuri arşiţă de stele,
Către Bucureşti;
Curgă veşnic ca lumina,
Visului ales,
Să ne scrie simfonia,
Pentru univers...

poezie satirică de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

patrie (vezi şi ţară)

Patria sunt munţii noştri.

definiţie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!