Bibliotecarul

la anticariat sunt şi acum
şiruri de litere ordonate
puse-n cuvinte negre înşirate
pe foi galbene vechi adunate
rafturi multe el gârbovit
scârţâit de lemn obosit
scara nu are odihnă
şi-n balustradă se sprijină
miros de trecut în mucegai
din timpuri ce astăzi sunt fără grai
hârtie din timpuri trecute
atâtea necunoscute
clopoţel de o sută de ani
trecuţi peste el oare în van?
uşa se deschide şi un clinchet răsună
pe un client vechi se răzbună
ochii lui mari în jur pipăie
pereţi de rafturi...
Kafka... Castelul, Procesul?
Hegel cu a lui filosofie?
oare ce poate să nu fie...
pentru acest client cu faţa străvezie?
apoi el gârbovit ochii în sus ţinteşte
cu băţul lung loveşte
carte galbenă învechită
şi printre dinţi indică...
Frankenstein.

poezie de Viorel Muha (decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

apusuri ce cresc în ochii mei
în cerneluri de roşu
acolo unde se deschid
zăvoare de lumină?
sunt eu acolo sus…
unde pana vulturului fulgeră zări
sau în mine şoptind
tainice colinde?
sunt trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut
prin mine?
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii
oare sunt eu...
ploaie de curcubee în furtuni
când scriu în seri târzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
sunt eu....
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse
aburii treceri de după furtună
eu…
clipe ce trec tăcute ce nu ştiu răspunsul?
oare sunt eu?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pot fi eu...

oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roşu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?

Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice şoapte?

oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?

oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?

oare pot fi...
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?

oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu ştiu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o masardă
acoperişu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din carţi şi caite, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbuşească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puşti stă ghemuit într-un colţ, cu o tabletă
se întreţine cu iubita lui, pe net
în faţa geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă şi trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i şi fesele-i sunt apetisante şi stârnesc, multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă şi strigă la bărbaţii din faţa blocului
să vină repede sus
poştaşul de pe bicicletă, era să cadă, capul nu mai era cu el
corpul dezbrăcat din ochi, duce fiori şi dor
un popă şi-un dascăl, cu cădelniţa, târşesc haine negre
după ei
ochii le strălucesc, sunt tineri şi au şi ei pofte
sapa s-a oprit şi nu mai taie nimic, a ramas cu gura căscată
sus soarele luminează, astăzi, o altă zi
una dintre şoselele vieţii se uita şi ea după fată
cu poftă şi cu o sete, de arsiţă-n priviri

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o mansardă
acoperişu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din cărţi şi caiete, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbuşească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puşti stă ghemuit într-un colţ, cu o tabletă
se întreţine cu iubita lui, pe net
în faţa geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă şi trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i şi fesele-i sunt apetisante şi stârnesc multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă şi strigă la bărbaţii din faţa blocului
să vină repede sus
poştaşul de pe bicicletă era să cadă, capul nu mai era cu el
corpul dezbrăcat din ochi, duce fiori şi dor
un popă şi-un dascăl, cu cădelniţa, târşesc haine negre
după ei
ochii le strălucesc, sunt tineri şi au şi ei pofte
sapa s-a oprit şi nu mai taie nimic, a ramas cu gura căscată
sus soarele luminează, astăzi, o altă zi
una dintre şoselele vieţii se uita şi ea după fată
cu poftă şi cu o sete, de arsiţă-n priviri

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să încercăm să nu călcăm cu papuci din clipe vechi peste timpuri de clipe noi, putem risca să păşim spre nicăieri şi tot timpul să rămânem în urmă.

Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

păşeşti printre ascuţite stânci
uitate de vremuri, de lume
unde astăzi te duci...
nu'i timp de zăbavă şi clipa se scurge
amurguri în sânge
şi viaţa e val rătăcit pe câte un mal
mal al uitării, mal al iertării
păcate şi lacrimi din timpuri străvechi adunate
pe stânca gravată
eşti picătura din gândul rătăcit între stele
din pietre răsar flori
se desfac încet-încet
trăiesc aroma unui vis
astăzi proscris
apoi pier în nisipul stelar
n'am cale, n'am habar
timpuri trec, se mai petrec, în zadar
frunzele se dăruie zorilor
în dimineţi, printre stropii cruzi de rouă
pe cer, sălbatice păsări
ţipăt în vânt
sub degetele timpului
ating noaptea cu ochii gândului
în norul cenuşiu al privirii
căutam surâsul dintâi al iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toc

ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii

ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii

ochii din sticlă
ochii din roşu
ochii din pahar
ochii

mă dezbrac şi alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate

poezia nu mai e
doar apă
linişte
tu

pe suprafaţa apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine

faţa mea
un desen cu ochii albi

cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roşu, din pahar, ochii
mă privesc şi... nu dau doi bani pe singurătate

viaţă strânsă în cămaşa de forţă a pielii

orbitor e doar soarele
ce ne încălzeşte nebunia în ibricul lui dumnezeu

o
c
h
i
i

m e i

e
ş
tu
i

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înţelegea ce dorea să spună cu aceste cuvinte. "Dao... Deo..." Ce însemnau, oare?! Habar n-avea! Şi nici nu exista vreun interpret, să-i traducă. Tăcu. Femeia se opri drept în faţa lui, privindu-l, nu cu teamă, nici cu ură, nici cu agresivitate; doar plină de curiozitate, ca un copil ce descoperă pentru prima oară ceva nou, inedit; o jucărie pe care n-o mai văzuse până atunci. Dădea însă dovadă de un curaj ieşit din comun, sau poate doar curiozitatea excesivă îi alimenta acest sentiment de curaj. Părea chiar mai îndrăzneaţă decât el. Însă Lucian nu se intimidă; o privi şi el fix în ochii galbeni, ca de felină; iar el, privirea lui de vultur, de pasăre de pradă... Oare acum avea acelaşi efect, de intimidare, asupra celei din faţa lui?! Sau nu?! Oare cum se simţea ea, în prezenţa lui?!

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei cărţi şi-o floare lângă...

Cărţi înşirate pe masă,
Pe jos, pe pereţi, peste tot...
Şi cui acum îi pasă
Că eu nu mai am loc?

Coperţi şterse de timp,
Cu nume anonime,
Născute dintr-un rând,
Pierdute-n mii de rime...

Şi foi ca vânturi albe
De buchii se-nnegresc...
Dar cine e în carte?
Pe cine eu iubesc?

...Pe masă...o lădiţă:
Lemn dulce de mister,
O cale prea deschisă
Spre suflet şi-adevăr...

Tăcut e frunzăritul...
Se-aude surd lăcata:
Ce vrea să spună timpul?
Ce-ascunde oare lada?

Foi albe şi cerneală...
Jurnalul vieţii mele...
O poză ideală...
Şi-o carte de poeme...

O lacrimă şi-n vis...
O stea şi-o carte sfântă...
Un dar şi un destin...
Trei cărţi şi-o floare lângă...

În jurul ei...pe masă,
Stau cărţi fără de nume...
Şi cui acum îi pasă
Că am un loc în lume?

poezie de Daniela Dermengi
Adăugat de Daniela Dermengi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

pereţi întunecaţi
în patru colţuri, mă împart
cu palme ating ce nu pot vedea
caut în ei sunete trecute
cobor, căci au fost dărâmaţi
de privirile mele
caut orizonturi în praful rămas
degeaba mă zbat
a fost încăperea mea, numai a mea
în mine sunt pereţii mei
şi vreau să mă ating, pe mine
mâinile se întind în van
prin zbatere zadarnică, căutând
păiajenul din colţ uitat
uscat de vremea trecută
îmi amintesc ce nu sunt astăzi
ţesătura lui este peste ochii mei
o plasă veche, îmbătrânită
de pleoape strivită
lovesc pereţii mei
dar ei nu mai există
a rămas doar întunericul din mine
ce palidă lumină întinde
spre tunelul luminii albe

poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

păşeşti printre ascuţite stânci
uitate de vremuri, de lume, de cuci
unde astăzi tu pleci, te mai duci
nu'i timp de zăbavă şi clipa nu plânge, se scurge
amurgul se frange în sânge
viaţa, un val rătăcit pe câte un mal
mal al uitării, mal al iertării
păcate şi lacrimi din timpuri străvechi adunate
pe o stâncă gravate
eşti picătura din gândul rătăcit între stele
esti vis, esti durere
apoi pieri în nisipul stelar
n'am cale, n'am habar
timpuri trec, se petrec
totul e ireal, totul e în zadar
frunzele se dăruie zorilor
în dimineţi, printre stropii de rouă
pe cer, sălbatice păsări se adună
să ţipe, să spună
sub degetele timpului ating noaptea cu ochii
în norul cenuşiu al privirii
căutând surâsul dintâi al iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni atât de răi şi de murdari pe dinăuntru, încât Dumnezeu nu doreşte să le lumineaze niciodată faţa şi expresia chipului. Aceştia nu au niciun Dumnezeu, ei sunt dovada faptului că răul este prezent, încă permanent în lume! Unii însă şi mai periculoşi, au diavoleşte zâmbetul pe buze. Nu deschide uşa sufletului, minţii şi a inimii, celui cu chip întunecat, celui cu limba şi faţa prefăcută. Încearcă să te uiţi dincolo de ochii lui.

Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut o sută

de ani de când oamenii
nu mai scriu pe hârtie
o secundă apare pe ecran
cartea ca decor într-un film
vechi (!?) - o sută de ani
au trecut de când oamenii
nu au mai văzut cu
vânt scris pe hârtie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ţăranului

Au trecut vremuri încinse
Ce-au curs fără a lui vrere,
Palme de sudori aprinse
Ard, veghează în tăcere.

Peste ţarine întinse
Se trag brazde în durere,
Au trecut vremuri încinse
Ce-au curs fără a lui vrere.

I-au stors ultima avere,
Speranţe-n ţărână-s stinse,
Gârbovit, fără putere,
Peste tâmplele lui ninse
Au trecut vremuri încinse.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Sunt vinovat de acest cer
Cu văi adânci şi negre hăuri:
Cu ochii mei eu i-am dat găuri,
Iertare tuturor vă cer.

E-n prabuşire-acum şi-n van e
Efortul de a-l opri în loc.
Sub ochii stelelor, burlane
Pui pentru lacrima de foc.

Se scurge cerul în pământ,
Pamântu-ntreg devine-o boltă,
Priviţi din alte ceruri sunt
Azi ochii nostri, ce revoltă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumn de vorbe galbene

şirul clipelor se-nşiruie nopţii
dureau falangele de-atâta scâncet
doar clape de pian înţeleg atâtea
de ce frunzele cad
ca şi un pumn de vorbe galbene?
pentru că vântul se-mbracă-n petale
veştede de-atâta ploaie de-ar plânge norii
destul că-n gri veşminte
s-ascund atâtea idealuri
restul muntelui l-am sfărâmat
şi-n pumni am doar ţărâna
pentru că rănile mă dor şi-n sânge
nu mai sunt de mult nici măcar leucocite
de vreau să rup trecutul ca pe-un vreasc
este pentru că s-au uscat pe ceas atâtea
trecute fapte şi-n joc încă sunt zaruri
le ţin strâns în palme şi-mi chem destinul
să vină-n puncte înşirate unul câte unul

şi pentru că am din nou lumină-n viaţa mea
ei, bine pentru asta mai beau o cupă din vinul
roşu, hărăzit doar celor fără vină!

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte lângă carte, în rafturi şi vrafurile de rafturi constituiesc în casă o comoară şi o frumuseţe.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sută

Cum tinereţea mi-e pierdută,
Îmi amintesc mai vechi idile:
Pe alte timpuri, cu O SUTĂ,
Stăteai la mare două zile.

Dar astea-au devenit poveşti
Şi vremurile sunt trecute,
Acuma stai la Costineşti
O zi, cu douăzeci de SUTE.

Când eşti un mare demnitar
Şi ai în buzunar valută,
Fetiţele de la solar,
Vor năvăli pe tine,-o SUTĂ.

Dar şi când eşti sărac lipit
Şi schimbi total a vieţii rută,
Nici popii nu te mai admit,
De laşi "deasupra"... doar O SUTĂ.
...............................................
Eu am să plec acum, de-aici,
Pe veci la ceruri, Doamnea-ajută!
Şi vreau, la crăşmă, pe amici,
Să îi trataţi cu câte-o "SUTĂ".

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!