Absurdităţi

pe afara copiii se jucau fericiţi
capul tău era mingea lor
se rostogolea pe nişte scări
fără vreo logică anume
durerea mea era sclipitoare
cerul era o aeroambulanţă
îngerii cu demersul lor isagogic
ieşeau dintr-o biblie cu
micromotor şi creau o lume

forma mea de viaţă te striga
tot mai tare mai tare
o căprioară îmi tresălta
sub cămaşă căci fugeam după
tine fugeam după capul tău
pe nişte scări ca pe nişte pagini
de carte copii plîngeau
după mingea lor măi copii
veţi creşte mari şi voi veţi creşte
şi nu veţi avea scăpare

mingea aia nu era un cap
era o anarhie aveţi grijă
de capurile voastre
nu le împrăştiaţi nu le lăsaţi
să vă sară să vă doară
să se rostogolească pe scări

pe-afară zidarii unei toamne violet
ieşiţi din capul acela
ca dintr-o ladă cu arme
mă reconstruiesc migălos indolent
şi încet îmi scot unghii din carne

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul eroic

Fugeam amândoi pe poduri de fier,
cu pieptul rotit către soare,
loveam cu piatra-n metalul fierbinte,
ascultându-l ca pe-o scoică de mare.

Fugeam amândoi pe poduri de fier,
înspre câmpuri şi bălţi şi nisipuri,
sub noi, trenuri, domol, lunecau pe catran,
purtam măşti de copii strâns pe chipuri.

Ne iubeam undeva la sfârşit de oraş,
într-un nord cu mult praf şi triaje,
printre şine şi pompe, scări smolite, de lemn,
în cartier proletar, cu etaje.

Şi cumva se făcea că în larg, după pod,
începea o câmpie săracă ‒
un pustiu de nisip şi, în zare, porumb,
şi deasupra, cocori care pleacă...

De la muncă ieşeau muncitori salutând
doi copii ce-alergau mână-n mână,
neştiind că în ei se-ascund oameni maturi,
ce iubind vor copii să rămână.

Fugeam amândoi pe poduri de fier,
cu pieptul rotit către soare,
şi metalul acela fierbinte ne-ardea
tinereţea zvâcnind în picioare.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de literă

Şi dumneavoastră veţi ajunge din iubit –
un bărbat din hârtie de scris şi citit. Astfel că
după moarte veţi avea mult timp. De trăit.
Veţi fi răscolit.
Veţi simţi o anume plăcere la răsfoit

poezie de Floarea Tutuianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când aţi obţinut ceea ce aţi dorit, desigur că veţi fi fericiţi pe moment; dar imediat după aceea veţi simţi un gol, mai aveţi nevoie încă de ceva... Niciodată nu sunteţi satisfăcuţi. Ce este atunci de făcut? Să căutaţi lucrul cel mai îndepărtat şi de nerealizat: perfecţiunea, imensitatea, veşnicia, iar pe drum le veţi găsi pe toate celelalte: cunoaşterea, bogăţia, puterea, iubirea... Da, le veţi dobândi chiar fără să le cereţi.

Omraam Mikhael Aivanhov în Grăuntele fericirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe, de vorbe; judecaţi după fapte şi veţi fi siguri că, de veţi căuta un sculptor, nu veţi da peste un tăietor de lemne.

citat clasic din Hacob Paronian
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoase mâni

Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeţi astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
aşa îmi veţi ţinea odată
şi urna cu cenuşa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenuşa,
ce-o s-o ţineţi în pălmi ca-ntr-un potir,
veţi fi ca nişte flori,
din care boarea-mprăştie -- polenul.

Şi plâng:
veţi fi încă aşa de tinere atunci, frumoase mâni.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om pe nişte scări

In lumea plina de urmări
Eu sunt un om pe nişte scări,
In sus ce e, în jos nimic,
In jos ce e, în sus nimic.

Vorbesc cu ceilalţi care-au fost
Si-n sus şi-n jos, şi nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.

Vecinul meu praseşte ciori,
Vecina mea praseşte farduri,
Eu sunt un om pe nişte scări
Si-un câine bulucind prin garduri.

Daca de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât câzute foste garduri.

Vecine... Domnule... Straine...

Nu înţeleg ce-aveţi cu mine,
Stiu... scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însusi poate spune
Că am ambiţii foarte mici.

Din când în când mai vin pe-acasă
De ce vă supăraţi cănd vin,
Agale talpa mea apasă
Pe dalele cu pas străin.

Vecinul meu praseşte ciori
Vecina mea praseşte farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe nişte scări.

Si dacă vreţi să fiu baladă
Si fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc nervos la moartea mea.

Si-acuma, vă implor, zâmbiţi
In lumea plină de urmări
In care fard şi ciori praşiti
Intunecaţi şi spălăciţi
Lăsaţi-mă să fiu pe scari.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă veţi folosi pasta noastră, veţi avea nişte dinţi albi, cum n-aţi avut nici în ziua când v-aţi născut!

aforism de Cristinel Mortici (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare la copii

Daţi la copii o pâine
Şi-i îngrijiţi un pic...
Nu or creşte din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălţaţii pe copii
Căci îşi tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Şi-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcaţi, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Şi iarna frig îi strânge;
Nu-i faceţi din om... sfânt.

Daţi pe copii la şcoală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriţi-i de-osteneală.

Daţi la copii... vis,
Întindeţi pat să doarmă...
Faceţi vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luaţi pe copii de mână,
Pe umeri îi purtaţi,
Faceţi-i învăţaţi...
Daţi zbor, din ce-i ţărână.

Purtaţi copii... părinţi,
Căci toţi, copii aţi fost
Şi când veţi fi compost
Gând să le fiţi, în minţi.

Muriţi pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânţa lumii...
Lăsaţi-i pe ei vii.

Iubiţi-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpaţi-i de nevoi...
Daţi-vă nemuririi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu drag vă dau o povaţă

Dacă vreţi s-aveţi în viaţă
Avere multă şi bani,
Cu drag vă dau o povaţă:
Munciţi! Şi nu veţi fi sărmani.

"Munca-i brăţară de aur".
Dacă munciţi veţi avea
Pe cap, cunună de laur,
La gât, salbă gălbenea.

Munca vă sfinţeşte locul.
Veţi avea de toate-n casă.
Nu veţi implora norocul
Ca s-aveţi viaţă frumoasă.

De sunteţi harnici şi munciţi,
Nu veţi mai răbda de foame.
Puteţi copiii să-i hrăniţi
Cu mai bun, nu doar cu poame.

Munca vă dă sănătatea.
Vă prelungeşte mult viaţa.
Uşor veţi învinge moartea,
Dacă-mi ascultaţi povaţa.

poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul se înălţase tare deasupra satului, şi din hoarnele ce ieşeau prin acoperişurile albe se înălţau suluri drepte de fum. Nu mişca nimic în văzduh. Vânturile, după ce spulberaseră câteva zile zăpada, ridicând troiene lungi şi înalte, ca nişte întărituri ale iernii, semistuiră undeva după orizont.

Ion Agârbiceanu în La săniuş
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii handbalişti aruncă bine mingea cu mâna, alţii cu capul.

aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura este o carte deschisă zilnic în faţa voastră, şi puteţi învăţa din această carte minunile înţelepciunii veşnice pe care Creatorul le-a înscris pe fiecare piatră, pe fiecare floare, pe fiecare stea. Dacă ochii voştri nu văd şi urechile voastre nu aud, înseamnă că sunteţi încă ocupaţi cu nişte activităţi inutile şi chiar nocive. Veţi spune că aceste activităţi vă plac. Din nefericire, ceea ce vă place nu este mereu benefic pentru evoluţia voastră. Când vă veţi decide să sacrificaţi anumite plăceri obişnuite, veţi degaja nişte forţe formidabile: ochii şi urechile voastre se vor deschide şi cartea naturii vi se va revela. În faţa anumitor probleme ale vieţii, voi spuneţi: "Eu sunt incapabil să le rezolv, de ce?... Alţii reuşesc!" Pur şi simplu, fiindcă plăcerile ce le căutaţi vă întunecă privirea şi vă lasă fără forţe: nu vă mai rămâne nimic pentru urechile şi ochii voştri interiori. Eliberaţi aceste forţe şi ele vă vor trezi centrii spirituali, în înalt.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de casa părintească
Şi de căpiţele de fân
De mine, puiul de român,
De tot ce poa' să-mi amintească,

De-acea copilărie sfântă
Când umblam cu pantalonii scurţi,
De droaia de copii din alte curţi
Cu care mă luam la trântă;

Prispa de lut a casei noastre
Luminată-n nopţile cu lună
Şi astăzi nostalgiile-mi adună
De pe întinderile sihastre

Îmi cereau părinţii să-i ajut
Legam joiana cu un lanţ
Să pască iarba de pe şanţ
Alături, cei mai mari, jucau barbut

Fugeam după amiaza să mă scald
Adeseori mă înţepam pe grund
Şi prelungeam distracţia c-un rund
Şi cât puteam să fur din timpul cald

Dereticam prin casă şi ogradă
Cu aerul de om adult
Dar dintre toate, cel mai mult
Îmi plăcea să ţopăi prin livadă

Băteam mingea, încingeam o ţurcă
Alergam cu zmeele de sfori,
De-a v-aţi ascunselea... De câte ori,
Nu dădeam părinţilor de furcă!

Un cicirâde sau şotronul,
Nevinovată joacă de-a părinţi
Ce au copii şi nu-s cuminţi
Şi-şi încasează paraponul;

Când ne prindea o burniţă târzie
Umblam ca nişte paparude
La furat de struguri sau de dude
Nepăzită când găseam vreo vie;

Cădea seara ca un chilipir:
Frânţi, peste saltelele de paie
Ne cosea mama ce putea din straie
C-am fi dormit aşa trei zile-n şir!

Dar ne scula cu-o vorbă blândă
Tata: - Hai copii la treabă
Că vine foamea şi ne-ntreabă
Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă?

Şi foamea asta ca un dinozaur
O minţeam cu câte-o zeamă lungă
Mai mult cu mămăligă, să ne-ajungă
Dar visele erau de aur!

M-aş întoarce azi să cer azil
În propria-mi copilărie
Şi nimenea să nu mă ştie
Când intru sau când ies, tiptil

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiţi-vă, dacă aveţi nevoie de o mână de ajutor, veţi găsi întotdeauna una la capătul braţelor voastre. Pe măsură ce creşteţi, veţi descoperi că aveţi două mâini, una ca să vă ajute şi una ca să ajutaţi pe ceilalţi.

citat din Audrey Hepburn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scări de vis

Mi-am făcut o scară nouă
Din oase de fluturaş,
M-am urcat în cer, la stele
Ca să le scutur de praf.
Pământul acum se miră
Cât de harnic am ajuns,
Cred că Domnului îi place
Că tânjesc atât de sus.
Am clătit şi curcubeul
Ce se-ntinde peste zare,
Am stors norii pe câmpie
S-aibă îngerii mâncare.
Nu-i aşa copii că scopul
De-a te-nălţa este demn?
Şi din oasele de fluturi
S-avem scări de vis etern?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos (ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi): Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.

replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:20-23 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry se ridică încetişor din pat şi începu să-şi caute nişte şosete. Găsi o pereche sub pat şi după ce dădu un păianjen, şi le puse în picioare. Harry era obişnuit cu păianjenii, deoarece cămăruţa de sub scări era plină de păianjeni, iar el acolo dormea.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu şi nu

Nu vă lăsaţi conduşi
De nişte trepăduşi
Că veţi deveni intruşi.

tristih de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai înalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată, se vor aşeza sub voi şi vă vor ridica deasupra celorlalţi. Veţi domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta.

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un om şi o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineaţa până seara târziu, alături cu muierea, de-i treceau năduşelele, şi ca să dea şi ei în spor, ba. Se ţinea, vezi, norocul după dânşii ca pulberea după câini, cum se zice. Umblau cu tărăbuţele de colo până colo, şi ca să se statornicească şi ei la un loc, nu găseau. Căci cine era să-i priimească pe ei, doi calici, cu leaota de copii după dânşii?! Adică uitasem să vă spui. Aveau aceşti oameni o spuză de copii. Din aceşti copii, cei mai mari erau numai fete, iară băieţii erau mărunţei şi stau lângă dânşii ca ulceluşele. Să nu vă fi dus Dumnezeu vrodată să fiţi faţă când venea omul de la muncă, că v-aţi fi luat câmpii. Ieşeau toţi afară înaintea lui, jigăriţi şi hărtăniţi, ca nişte netoţi, subţiratici şi piţigăiaţi, mă rog, leşinaţi de foame, şi tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame. Tatăl lor se zăpăcea şi nu ştia către care să se întoarcă mai întâi şi le da toată agoniseala lui dintr-o zi. Dară de unde să le ajungă ce brumă le aducea el? Abia puneau p-o măsea.

citat clasic din povestea Fata săracului cea isteaţă de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!