Aroganță
Plâng și firele de praf la moartea mea,
Dar ele nu știu ce e durerea,
O lume se sfârșește peste ea
O lume ce nu cunoaște revederea.
Cad plopi înalți cad și imperii
Un om moare altul se ridică
În timp ce hedoniști ne predăm plăcerii,
Nu ne uităm când ghilotina pică.
Furnici în vânt noi suntem, veșnicie
Ce ne clădim universuri infinite
Și toți jinduind la scaunul de domnie
Uităm să trăim pentru a fi iubite.
În versuri plâng acele vremuri depărtate
Când visam că navighez pe sub tării înstelate
Dar încet-încet corabia lua apă
Și nu mă mai uitam la bolta înstelată.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre plăcere
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Meditație
Ne năștem, pe-o carte, cu paginile albe,
Crezånd, că e ușor s-atingi piscurile dalbe,
Începem a urca, sperând, în orice clipă,
Chiar, și, când destinul, ne frânge o aripă.
Plini de speranță umplem fiecare filă,
Cu vise aprobate de-a cerurilor milă.
Credem, doar, în viața ce-i plină de soare,
Nemuritori ne vrem, uităm că se și moare.
Credem, că-i ușor a urca "urcușul",
Nu-nțelegem greul când atingi arcușul,
Simfonia vieți-i de vânt zbuciumată,
Lacrima din noi, de soartă-i ancorată.
Soarta și destinul susțin câte-o aripă,
Lumina se prelinge din ceruri peste clipă,
Glasul, gând ne pare strigăt peste culme,
Toți visam o viață, dar, e-n altă lume.
Credem într-o viața, dintr-o altă lume!
Dar avem o carte (a vieții), ce poartă un nume,
Viața pământeană-i de vânturi deformată,
Veșnici, nu suntem, tot se moare odată.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre alb, poezii despre visare, poezii despre gânduri, poezii despre cărți sau poezii despre aripi
Regăsire
Plouă urgia lumii cenușii
Blestemându-și pe-ai ei copii
Se cutremură pământul rănit,
Doar el știe cât te-am iubit.
Universuri cad și mor țipând
Prăbușind în trupul meu plângând
Întuneric viu și tremurător,
Simt acum clipa când mor.
Viața e dulce și mișcătoare
Moartea-i amară și stătătoare,
De mine nu mai vreau să vorbesc,
Ci aștept clipa când am să te întâlnesc.
Te-am pierdut odată demult
La sfârșit de lume cu-al ei tumult
Dimineața însă vine strălucind
Izgonind noaptea, cu lumină nimicind.
Dar la sfârșit rămânem doar doi,
Mare noroc că suntem doar noi,
O lume în moarte s-a despărțit
Doi oameni-n iubire s-au întâlnit.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie, poezii despre noroc sau poezii despre noapte
Cine suntem?
Uităm cine ne sunt strămoșii
Uităm de Mircea și Ștefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance și dușman.
Uităm ce este Miorița,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conștiința,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele și Plaiul,
Uităm părinții, prea cărunți.
Uităm să zămislim copii,
Și pe sărman, și pe flămând,
Și pe cei morți, și pe cei vii,
Îi tot uităm pânla mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?
poezie de Ștefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păr cărunt, poezii despre oi, poezii despre dușmănie, poezii despre conștiință sau poezii despre adevăr
Cerc vicios
Nu va temeți de iad.
Iadul e pe pământ!
În el sufletele noastre cad
Ciuruite de vânt.
Aici ne ardem trupul
În pălălaie amară
Și vânturăm nisipul,
Și dragostea de Țară.
Păcate vechi utilizăm,
Cu alte grele ne-nfrățim,
Pe Dumnezeu mizăm
Când ne uităm sau ne iubim.
Aici clădim și cercuri, vai!
Din bucurii, speranțe,
Crezând c-am nimerit în rai -
Sfidăm niște balanțe.
La ce bun ne trebuiesc
Cântărite faptele toate,
Când vacarmul pământesc
E net superior față de moarte!
Că nu se știe dincolo
Ce-s patimi grele și aride.
Durerea cântă solo
Aici, la noi, și, râde.
Nu va temeți de iad.
Iadul e pe pământ!
În el sufletele noastre cad
Ciuruite de vânt.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre râs, poezii despre iad, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre rai sau poezii despre patriotism
* * *
În lumea aceasta
îmbibată de
droguri și violență extremă,
amenințată de
tehnologia modernă,
în goana absurdă
după avere
uităm să mai fim oameni
cu sufletul pur,
iar inocența de altădată
din privirile noastre
se transformă
treptat, involuntar,
în ură, invidie și nepăsare...
astfel uităm să vedem
frumusețea naturală
ce ne înconjoară,
uităm să admirăm
răsărit și apus,
uităm să privim
fluturii cum zboară
și un curcubeu de speranță
de ploaie adus...
uităm să admirăm
cum cad frunzele din copaci,
dezvelind crengi încâlcite
peste care cad jucăuși
fluturi de gheață
într-un dans necontenit
al vremurilor trecute și viitoare...
și astfel uităm
chiar și uitarea
ce cade grea
peste sufletele noastre
demult uitate...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre zbor, poezii despre violență, poezii despre tehnologie, poezii despre invidie, poezii despre inocență sau poezii despre gheață
Corabie în deșert
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereții fără sfârșit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mișcă din brațele tale,
și zeii plâng însingurați numărând mângâierile,
mereu numărând.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
mințindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiți.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiți să trăiești...
poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre fericire, poezii despre deșert, poezii despre tinerețe sau poezii despre sânge
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre stele, poezii despre inimă, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Vorbe
de ce mereu mergând pe drum
vorbesc tăcând și plâng în gând
de ce lacrimi curg dar nu ajung
să stingă durerea unui om
de ce nu tac când pot să plâng
de ce-aș vorbi când atunci când zac
de ce doar zac pe cripta vieții
aici nimeni nu trece
e frig și e atât de rece
doar moartea petrece
nu știu cine sunt
de ce sunt
dacă mai sunt
doar merg și plâng
și uneori întreb în gând
dar oare până când...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere
Timp de uitare
Uităm să fim buni,
Uităm să fim veșnici,
Uităm să fim fericiți,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, citate de Traian Vasilcău despre tăcere, citate de Traian Vasilcău despre timp sau poezii despre libertate
Nu mai am timp
Nu mai am timp, iubite,
Să mai plâng pe umărul tău,
Căci a secat de mult
Lacrima din ochiul meu.
Nu mai am timp, iubite,
Să mai alerg după iluzii bizare
Și după o dragoste care încet dispare,
Nu mai am timp, iubite,
Să-ți mai spun că te iubesc,
Căci eu în altă lume trăiesc,
Te-am așteptat și adorat
Ca pe un zeu!
Dar de acum nu mai am timp
Pentru tine, iubitul meu.
poezie de Vladimir Potlog (2 august 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vladimir Potlog despre iubire, citate de Vladimir Potlog despre viață, citate de Vladimir Potlog despre timp, citate de Vladimir Potlog despre plâns, poezii despre ochi sau citate de Vladimir Potlog despre ochi
Singuri
Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Nu mai are răbdare.
Cu ochii sluțiți
Urmărind doar înaltul,
Noi trecem grăbiți;
Niște umbre de altul!
Nimic nu ne-atinge
Și-ntoarcem privirea
Când o floare se stinge
Noi visând nemurirea
Prea multe orgolii
Pentr-o viață de om!
Uităm că-n fotolii
Sărit-am din pom...
Și nu-i astă lume
A ta, ori a mea
Călcând pe un nume
Ucidem o stea!
Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Omenia dispare.
poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Viața Liberă" Galați (23 septembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Stefan Băiatu despre viață, poezii despre flori sau poezii despre copaci
Veac de tăcere
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea și uitarea eu și tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiții pentru iad și pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi și săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuși", să uităm ce-nseamnă "dacă".
Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veverițe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înțelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.
Și de unde până unde să uităm ce mai înseamnă,
Să rămânem ai naturii, botezați în necuprins,
La sfârșitul toamnei lumii să ne apucăm de nins,
De Crăciun ne fie iarăși dor de vară și de toamnă.
Vai, sunt râuri pe aicea care merg spre noi cuminte,
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un târziu și munții să învețe de la noi
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.
Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte și să învățăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorități pustii,
Să spălăm întreaga fire, să trăim cu-ndurerare.
Să uităm ce-nseamnă "lume", și "avere", și "putere",
Să uităm cuvântul "dacă", să uităm cuvântul "da",
Și-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de șa
Să trăim tăcând iubirea, fiindcă totul e tăcere.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre toamnă, poezii despre ninsoare sau poezii despre munți
Eminesciană
Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad și doliurile-n coasă
și ziua nu se mai crapă
Floarea-i din satin albastru
umezește lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte
Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad și nopțile șiroaie
dintr-o veche semilună
Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soț
numai frunza se ridică
și arbustul cade mort
Teii încă mai așteaptă
mierea ei din cale-abruptă
dar ea fluturii și-i-ndreaptă
în petale fără umbră.
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre soț, poezii despre miere sau poezii despre frunze
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.
Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.
Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre stejari, poezii despre război sau poezii despre pace
Leul, neavând dușmani naturali, nu-l mănâncă nimeni și moare numai de bătrânețe. Și cum moare? Îi cad dinții și nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Și moare ca un bicisnic, mâncat de furnici și de muște.
citat din Bartolomeu Anania (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre mâncare
- citate despre vânătoare
- citate despre muște
- citate despre moarte
- citate despre lei
- citate despre furnici
- citate despre dușmănie
- citate despre dinți
- citate despre bătrânețe
Când privesc la televizor și îi văd pe toți acei sărmani copii înfometați de peste tot din lume, nu mă pot abține să plâng. Adică mi-ar plăcea să fiu așa slabă, dar fără toate acele muște și moarte și alte chestii.
perlă de Mariah Carey
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre televiziune sau citate despre plâns
O fată capricioasă
S-a schimbat, a devenit capricioasă,
nu-i mai încap ifosele în mișcări
încearcă totul sau nimic,
clipele i se năpustesc peste gânduri,
și se încruntă când ne ia peste picior.
Proprietară a ochilor verzi
se simte obligată să-i plimbe necontenit
pe fețele noastre trase de căldură
cu remarci pline de sarcasm.
Are un decolteu îndrăzneț pentru aspiranți,
dar nu dă posibilități de apropiere
doar bretelele rochiei
mai cad din când în când
în semn de nepăsare
și sunt ridicate nervos
cu priviri șirete.
Lumina curge
pe formele-i voluptoase.
Noi ne uităm unul la altul cu subânțeles,
dar ne observă fiecare mișcare
se ridica în vârful picioarelor
face o piruetă,
își ia rămas bun și pleacă leneș și provocator.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre mișcare, poezii despre senzualitate, poezii despre schimbare, poezii despre sarcasm, poezii despre rochii sau poezii despre posibilitate
Pierzanie
Eu râd și plâng... și plâng... și râd,
Alerg și mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăți.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Și sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg și râd... și râd... și plâng,
Ajung la apusul din amurg
Și aștept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopții mă cuprinde
Și mă afund,
Dar tac... nu plâng...
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre nisip sau poezii despre apă
Glossă timpului uitării
Uităm c-avem părinți, c-avem copii,
Și viața ne acoperă-n uitare...
Uităm mereu, în fiecare zi,
Uităm că se trăiește, că se moare...
Uităm de-un timp, cu fiecare ceas,
Și sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Că prea puțin din viață ne-a rămas,
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă.
Uităm c-avem părinți, c-avem copii,
Ca un ecou ne pierdem în uitare
Și nelăsând în urmă mărturii,
Pierim tăcut, ai nimănui, în zare.
Ne întrebăm de ce, călătorind,
Am coborât pe trepte de uitare,
Dar sentimente rând pe rând ne mint,
Iar noi vedem zadarnic cum se moare.
Și viața ne acoperă-n uitare,
În vălătuci de fum și teorii,
Oglinzi de ape și oglinzi de soare,
Tăcere, axiome, reverii.
E universul un ocean de stele
Și omenirea-ntrânsul se revarsă,
Ne cheamă și ne plânge și ne cere,
Ne-așteaptă la întoarcerea acasă.
Uităm mereu, în fiecare zi,
De timp și de visare, de tristețe,
La tâmple albi cândva ne vom trezi,
Târziu, în ninsa noastră bătrânețe.
Uităm de-o bucurie trecătoare,
Uităm să fim mai oameni, să zâmbim,
Alunecăm haotic în uitare
Cu sufletul prin noapte hoinărim.
Uităm că se trăiește, că se moare,
Uităm a fi cu fiecare ceas,
Ne soarbe-n timpuri val de întristare,
Nimic în lume nu ne-a mai rămas.
Unde-i beția visului în care
Ne înălțăm cu fiecare zi
Un fluture căutăto de soare?!
Oh, niciodată nimeni nu va știi!
Uităm de-un timp cu fiecare ceas,
Trăim în deșteptare și-n iubire...
Spre a uita, nimic n-a mai rămas,
Căci am uitat chiar și de fericire.
Biet reumatic, tâmple de ninsori
Ți-acoperă potecile spre soare
Și uiți cum se trăiește deseori,
Dar vezi în jur, adesea, cum se moare.
Și sufletul ni-i o clepsidră spartă...
Din cioburi de clepsidră ne-ntrupăm.
Uităm a fi... nefericită soartă!
Uităm să plângem și să existăm...
De ce uităm?! Un semn de întrebare
Scrtcircuit de neuroni... De ce?!
De ce se uită și de ce se moare?
De ce mai luminează stelele?!
Că prea puțin din viață ne-a rămas,
Incontestabil, știe fiecare
Și bate în perete-același ceas
Același imn uitat de deșteptare.
Bate un clopot undeva-n înalt,
Ori e un tunet străbătând pământul...
În călimară curge repetat,
Uitând de câte-n lume sunt, cuvântul.
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă
Și din iertare-adesea învățăm
Că a uita e omenesc... Vreodată
N-ar fi de-ajuns durerea s-o uităm.
Că ochiul plânge, n-ar mai fi uitare,
Că doliul trece-n valuri de tristeți...
E secetă în suflet... De ce oare
Mereu, Mărite Doamne, Tu ne cerți?!
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă,
Că prea puțin din viață ne-a rămas
Și sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Uităm de-un timp cu fiecare ceas.
Uităm că se trăiește, că se moare,
Uităm mereu, în fiecare zi
Și viața ne acoperă-n uitare...
Uităm c-avem părinți, c-avem copii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe
Încurcă lume
vă rog să mă ajutați să învăț
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă știu am fost un încurcă - lume
și n-aș vrea ca în momente solemne
să - ncurc lumea asta cu lumea de dincolo
lumea de dincolo e un fel de șaitroc prin care
Dumnezeu spală lumea asta
se-agață de-o rugăciune ca un prospector falit
De ultima gâlmă de aur
așadar vă rog să îmi spuneți
Ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă știu am furat vreo șapte mirese
fugeam cu ele în brațe în timp ce alții
se tocmeau pentru ele cereau băuturi fine
n-aș vrea să vă pomeniți că fug cu mortul în brațe
în timp ce mă tocmesc pentru el cer băuturi fine
apă vie sau crismă
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
să plâng să chem preotul ori medicul de familie
cum să aleg locul unde să sape
printre străini la oraș ori printre rude la țară
nu vreau să supăr pe nimeni
dacă plâng mai întâi
preotul vine și spune nu-i timp de pierdut
acum e-n locul acela cu pășuni verzi și ape line
mă năpădește invidia ca sorgul bucata de pământ îngrădită
cu îngeri de silicon și poze fixate cu cea mai bună amorsă
de chem preotul mai întâi
medicul de familie începe să bombăne că nu-l plătește nimeni
pentru ore suplimentare
că programul informatic nu recunoaște codul numeric
de chem medicul de familie groparii se - mbată
și lasă pământul căscat ca o gură de care
apropii oglinda să vezi dacă se aburește
veți spune că sunt egoist că și cei cei trăiesc au nevoie
de cineva care să se gândească la ei
dar dacă aici m-aș ruga pentru un viu
dincolo un mort rămâne fără - ndurare
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre supărare sau poezii despre superlative