Romanța zeilor de ieri
Taci,
Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Să nu-mi deștepți în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâilor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-și pune mâinile-n cruciș pe piept,
Și să nu mă chemi pe nume
Să-mi deștepți din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deștept!...
Ocolește-mă cu groază ca pe-un stârv de om ucis
Nu de oameni,
Ci de mâna ne-ntrupatelor dorinți
Și pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cuminți!...
Ocolește-mă cu groază...
Dar oprește-te departe,
Să mă poți privi de-a-ntregul
Și să-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce cade prin paharele deșarte
Și romanța nesfârșită, căci arcușele s-au frânt!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre inteligență
- poezii despre zile
- poezii despre vin
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre tragedie
- poezii despre suflet
Citate similare
Pășește-ncet
Un singur lucru-ți cer: Să nu regreți...
Și-acum,
Pășește-ncet să nu-mi deștepți covorul
Și măștile-adormite pe pereți!...
Pășește-ncet ca și cum nici n-ai fi
Intrat aci!...
Odaia mea e o scenă-n care-actorul
E veșnic altu-n fiecare seară -
O scenă ce-și păstrează doar decorul
Și liniștea
Ca și-o modestă gară
Prin care trenurile trec mânate
De gestul unor mâini halucinante.
Pășește-ncet să nu-mi deștepți minciuna
Scrisorilor închise prin sertare
Și florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fără soare
Prin care nu mai intră azi
Nici una
Din cele ce pășiră la-ntâmplare...
Pășește-ncet să nu-mi deștepți bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Și nasturi descheiați de mâini rebele.
Odaia mea-i covorul fără poartă
Din care poți ieși afar' când vrei,
În el nu odihnește nici o moartă,
Ci numai visuri blonde de femei...
Pășește-ncet să nu-mi deștepți groparul
Și umbrele-adormite pe pereți,
Pășește-ncet și nu privi spre ele...
Și nu uita ce-ți cer: Să nu regreți!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trenuri
- poezii despre seară
- poezii despre scrisori
- poezii despre păr blond
- poezii despre prezent
- poezii despre odihnă
- poezii despre mâini
- poezii despre modestie
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre versuri, poezii despre verde sau poezii despre păr
A fi
Nu-mi fi iarnă,
Să-mi fii vara ce-ncălzește!
Nu-mi fi toamnă,
Să-mi fii primăvara ce-nflorește!
Nu-mi fi negru,
Să-mi fii albul ce sclipește!
Nu-mi fi armă,
Să-mi fii scutul ce păzește!
Nu-mi fi dor,
Fii-mi SPERANȚA ce trăiește!
Nu-mi fi altul,
Să-mi fii tu, cel ce iubește!
poezie de Denisa-Elena Marinescu din Șoapte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară, poezii despre negru, poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre dor, poezii despre alb sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să taci...
Rămâi tăcut, când marea se frământă
Și își revarsă gânduri spumegând,
Pe-un țărm pustiu, nisipul mai ascultă
Și poate pescăruși răspund, țipând!
Rămâi tăcut, când briza te-nfioară
Și te cuprinde blânda-i elegie,
De pretutindeni dorul te-nfioară,
Iar pe nisip tu scrii vreo poezie.
Rămâi tăcut, în brațe tremurânde,
Fierbinți, precum nisipul dogorind!
Taci! Nu vorbi când buzele flămânde
Se răcoresc în taină, sărutând...
Taci, doar! Nu scoate vreun cuvânt!
Ascultă numai valul ce se zbate
Ca inima iubitei tremurând
La țărmul mării calde, înspumate!
14.07.2018
poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre vorbire, poezii despre poezie, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre cuvinte
Aștept să-mi scrii
Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt așa cum știu c-au fost
Aștept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător
Aștept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aș vrea să-mi spui că incă n-am murit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre cruce sau poezii despre acasă
Proștii de deștepți
Cei strâmbi mereu sunt cei mai drepți,
În rol - central! de procuror,
Și doar nătângii de deștepți
Se îndoiesc de mintea lor.
epigramă de Ion Diviza din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre superlative, epigrame despre prostie, epigrame despre procurori sau epigrame despre inteligență
Anterograd
Mă caută să-mi dea
ceva într-un semn și mai vrea
să-mi convingă un sens
Dar eu duc mâna pe cer
(să feresc un nor)
mulțumit și clipesc:
-Ar fi plouat deja..
Și vine să-mi spună
că eu sunt THE ONE
sunt cel mai reușit an
și mi-i vrea pe toți
Dar eu îi fac mustăți
și-i pun ochelari
de soare, de oare?
și mă iubește cu ură
din aia, și-ar vrea
să mi se lipească de gură,
cu toată inima mea
Dar eu copilăresc și zic:
-În caru' mare-i unu' mic.
și i-l dedic..
Și ar mai vrea să îmi spună
că n-aș mai putea să trăiesc.
Dar eu râd, râd,
râd și nu-mi amintesc.
poezie de Florin Dinu (27 februarie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre râs, poezii despre ochelari, poezii despre mustață sau poezii despre mulțumire
* * *
să nu uiți,
să mai treci într-o zi să-mi aduci din iubire
și muguri, și sloi, și zăpezi înflorind
și-o lumină culeasă cu strigăt tăcând.
să mai vii să mă vezi, de-ți mai sunt amintire.
să mai vii poate o clipă, cu-n gând și zâmbind
să-mi aduci ce-a rămas neatins și nespus
dintr-o lampă pustie ce-a rămas tremurând.
îmbrăcată-n omăt, câte șoapte ne-am spus.
să mai vii că te-aștept în veranda de lemn
unde noi ne-am iubit prin ninsoarea căzând
să mai vii să-mi aduci mâna caldă de-atunci
și strânsoarea cu tine să-mi aduci neuitând.
să mai treci într-o zi să-mi ții tâmpla în palmă
și să-mi mângâi și ochii, și umerii reci
să nu uiți să-mi aduci din iubire fărâma
ce-ți șoptește "mi-e dor, să nu uiți să mai treci..."
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ninsoare, poezii despre muguri sau poezii despre lemn
Cum poți...
Cum poți să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morți la Tine
Și-o viața mi-ai adus ca dar.
Tu știi ca rătăceam întruna
Și știi că nu știam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.
Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...
Și dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poți să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Ce-ar fi
Ce-ar fi... să-mi spui că nu mă iubești
Să văd cât doresc să-mi devii
infinit
Ce-ar fi, dacă cuvântul meu ti-ar fi
surd
Să văd ce pot debita din absurd
Ce-ar fi să te orbesti de mine
Să nu mă vezi
Să privesc neclintit
Cât pot in cerșetor
Să te ador
Ce-ar fi... să nu mă poți iubi
Să simt că esti un cer
Să-mi cresc aripi din ce sper
Să-ti fiu cât timp
Mă vei iubi..
Ce-ar dori inima să-ți fi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre infinit, poezii despre devenire, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre creștere
La ușa mea
Cine ești tu
Să-mi hoinărești prin gânduri,
Să-mi alungi somnul,
Să-mi cerni zăpezi in suflet
Fără să-mi ceri voie?
Ți-am deschis eu ușa?
Nu-mi amintesc.
Dar ai dreptate....
Am fost cândva impreună
Când citeam la lumina lămpii
Si fluturi roiau in jur
Departe, undeva in munții
Ce aveau turbane sure
Si plete din păduri.
Nostalgic si melancolic
Ai păstrat seninul zării
Si gustul vinului....
Din care mare ai venit
Si care val te-a răsturnat
In toamna cea târzie,
La ușa mea?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre păduri sau poezii despre promisiuni
Anonim
Treci pe stradă, iar, pedestră.
Lasă-mi iris să te-atingă
Și din inima-mi ecvestră
Să-ți las pași, pe gând să-ți ningă!
Hai, te-așează, iar, în parc,
Să-ți mângâi, ce-i loc lăsat!
De pe bancă, să-mi simt arc
Suflet... Să-mi pierd respirat!
Spune, iar, din buze, șoapte,
Să le îngân în descifrare,
Ce nici de e-n zi, sau noapte,
Nu mă-nșel... De-i depărtare...
Lasă-ți adieri pe urme
'n iz, din florile ce atingi,
Să mă îmbeți... diurn, să-mi curme
Numai vise... nopți să-mi stingi!
Treci, spune, hai lasă-ți clipe
Ce ai din ani, ce-ți aparțin...
Și din micile-ți risipe,
De ai vreun dor, mă chemi... și vin!...
Neștiut... Un anonim!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre parcuri, poezii despre mersul pe jos sau poezii despre flori
Rugă
Adu-mi iar lumina
În clipele reci
Să simt că ești sânge arzând
Sărută-mi iar mâna
Prin vise când treci
Să-mi fii Luceafărul blând.
Adu-mi iar sărutul
Din nopțile pline
De dor și iubire păgână
Să fim începutul
Zilelor line
Să plângă trecutul de vină.
Adu-mi iar poemul
Să-mi curgă prin tâmple
În nopțile fără de tine
Împlinește blestemul
Și fă-l să se-ntâmple
Să știi că ești parte din mine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut sau poezii despre sânge
Bacantele
Să-mi spună cei ce-s înțelepți,
Savanții, oamenii deștepți:
Cum din cărbuni ies diamante,
Iar din prințese ies bacante?
pamflet de George Budoi din Bacantele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (4 iulie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre diamante sau poezii despre cărbune
NU VREAU!
Nu vreau să treci sub cerul plin de stele
Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere.
Nu-mi scoate din minte iluzia supremă
Că tu ești muritoare, când eu te cred eternă.
Nu mă lăsa să mă înec în vise
Sau în ale gândului inedite abise.
Nu încerca să-mi cânți o melodie
Căci voi aluneca iarăși în reverie.
Nu-mi trebuie nimic din univers
Căci mai am încă de mers.
25 noiembrie 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre stele, poezii despre reverie sau poezii despre plăcere
Cu iubirea Ta
Cu iubirea Ta mă înnoiești în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii ușor
Să-mi cântărești tăria inimii în suferință
Și smerenia sufletului cerută în zori.
Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum crește
În ochii celor invidioși pe haina bucuriei mele.
Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irișii blânzi.
Mă treci prin valuri de-ocări și durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăți
Să-mi vezi credința în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în fața tuturor.
Mă treci prin strălucirea aurului cu pupile
Și prin bratele pline cu coșuri de bani
Dorești să vezi de mă vând și Te uit
Pentru toate deșertăciunile Pământului.
Cu iubirea și dragostea Ta mă hrănești
Întărindu-mă ceas de ceas pentru toate
Și mă îndemni să trăiesc și să spun lumii;
M-am născut să nu mor niciodată în Hristos!
Mă treci, Doamne, prin fața tuturor, acum,
Cu crucea pe umeri și-un zâmbet pe gură
Și simt cum unii se țin după mine smeriți
Iar alții trecând pe-alăturea spun: Nu există
Dumnezeu!!!
Cu iubirea Ta... iartă Doamne nebunii, și-al meu
suflet... de poți!
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre gură, poezii despre ceas, poezii despre zâmbet sau poezii despre vestimentație
A XI-a poruncă
Ascultă, privește și taci!...
Ascultă, să-nveți să vorbești,
Privește, să-nveți să clădești.
Și taci, să-nțelegi ce să faci...
Ascultă, privește și taci!
Când simți că păcatul te paște
Și glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ți lacăt la gură
Și-mploră doar sfintele moaște -
Când simți că păcatul te paște!...
Când simți că dușmanul te-nvinge,
Smulgându-ți din suflet credința,
Așteaptă-ți tăcut biruința
Și candela minții nu-ți stinge -
Când simți că dușmanul te-nvinge!
Când brațele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrânești,
Rămâi tot cel care ești -
Aceeași piatră de moară -
Când brațele-ncep să te doară!...
Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, privește și taci!...
Din brațe fă-ți aripi de fier
Și zboară cu ele spre cer!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre frică sau poezii despre fier
Blestemul minciunii
Să-mi pocească moartea mutra
viermii să-mi picteze chipul
să se vadă numai umbra
și din sânge doar nisipul
Viermii să-mi picteze chipul
să fiu bun de arătare
să mă macine nimicul
morții să-i fiu lumânare
Să fiu bun de arătare
când se vede numai umbra
să am nervii sub picioare
moartea să-mi picteze mutra
Iar viermii să-mi roadă cerul
dacă n-am scris adevărul
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre pictură, poezii despre picioare, poezii despre minciună, poezii despre lumânări sau poezii despre arte plastice
Numai proștii fac pe deștepții. Oamenii deștepți nu au nevoie să facă asta, pentru că a fi deștepți e starea lor naturală.
aforism de George Budoi din Dicționarul prostiei (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre prostie sau aforisme despre inteligență
Copilărie
Și curge timpul școlii-ndelungate,
cu-atâtea spaime vagi, cu așteptare.
Singurătate, vreme-apăsătoare...
Și-apoi afară: străzi sclipesc și sună,
și-n piață zvârle apă o fântână,
și în grădină, ce lumi nemăsurate.
Și în hăinuța ta să treci prin toate,
cum nimeni altul n-a trecut și n-o să treacă
O, straniu timp, o, vreme ce se-neacă,
o, tu, singurătate.
Și să privești departe, afară, către ei:
bărbați, femei; bărbați, bărbați, femei,
copii în vii culori, și nu ca tine;
și-aici o casă, uneori un câine,
și-ncredere și groază ce mute, oscilează :
O, jale fără sens, o, vis, o, groază,
o, neagră adâncime.
Și să te joci așa, inel și cerc și mingi,
în parcul ce pălește blând în soare,
și pe cei mari din goană să-i atingi,
sălbăticit și orb de alergare,
dar cu pași țepeni, mici, tăcut, pe seară,
să mergi acasă, strâns de mână, tare :
O, înțeles ce tot mai mult dispare,
o, frică, o, povară.
Și ore-ntregi, la iazu-ntins și sur
să-ngenunchezi cu o corabie mică;
să uiți de ea, căci altele-mprejur
și pânze mai frumoase trec pe unde,
și să gândești la chipul mic, obscur,
lucind din iaz ca iar să se cufunde-:
Copilărie, o, imagini lunecânde,
unde? unde?
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre singurătate sau poezii despre marină