* * *
Floarea frumoasă a sufletului meu
Luată gingaș în mâna ta
Oriunde ar fi murit
Rămâne o amintire
Iubirea ce o simțeam
Nicicând nu va muri
Stau și aștept de-acum
Iubirea - alta să vină
Lumea toată e a ta
Acum și pururea
Ura și disprețul vor dispărea
Rămâne să mai zicem
Adio, suflet ce mi-ai fost drag...
acrostih de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu! Iubirea n-a murit!
Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
și-n țipătul pescărușului...
Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireș o cântă
și fluturele o descântă
în zborul ei albit.
Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, neliniște
aleargă-acum pe miriște.
Întinde-i mâna și-a venit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul florilor de mai
Știam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îți umplu sufletul de dor
Și cer iubirea să le-o dai,
Iar ție, floarea mea de mai,
Ți-am dat-o și-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Și mi-ai adus în suflet rai.
Îmi ești mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.
Și te-am cules, și mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veșnicia lunii mai.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicul meu
Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi ești și îmi vei fi,
Mi-ești infinit pe cer și-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai ști.
Iubirea mea de veșnicii,
Azi, pașii mi-i îngenunchez
Să-ți las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.
Iubirea mea, am doruri mii
Și-abia aștept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.
Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvășit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veșnicu-mi sfârșit.
Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viață mi-ai rămas,
Mi-ești veșnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.
Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aștept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.
Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi ești peste hotar.
Iubitul meu, eu cred acum
Că-ți este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-același drum
Și vino astăzi înapoi.
Am să te-aștept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aștepți, să fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o țesem printre veșnicii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cățeluș iubăreț, cu părul lins,
Inima tu mi-ai atins
Și mă dezgheț când în brațe te-am prins
Ai aprins in mine un sentiment de necuprins
Ai ceva special,
Pot spune asta oficial,
Iubirea ta e fără cuvinte,
Iubirea ta nu minte
De-am lua cu toții aminte
La aceste amănunte
Am putea urca pe cel mai mare munte,
Animăluțele ne oferă iubire fierbinte
Iubiți și oferiți în jur iubire,
A sufletului hrănire,
Întreaga omenire
E a noastră menire...
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puteai...
Din dragostea-mi, puteai clădi un Rai,
Din suferința-mi se va naște-un Purgatoriu;
Cu mine-ai vrut să fii, dar nu să stai,
Astfel, iubirea mi-ai trimis în derizoriu!
Din ce simțeam, puteai crea o lume,
Dar tu, parcă n-auzeai și nu vedeai cum plâng,
Iubirea noastră-a rămas fără nume,
Mult timp de-acum, în urma ta, cioburile-i strâng!
Noi am fi fost poveste-adevărată,
Despre o iubire mare, fără de sfârșit,
Nemaitrăită de nimeni vreodată,
O legendă frumoasă, cu tâlc, aproape mit!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ce barbară e iubirea
O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire,
Ucidem tot ce-avem mai drag!
Mai ieri în dragostea ta oarbă
Șopteai triumfător: "E a mea!"
Te uită azi și te întreabă
Ce s-a făcut sărmana ea?
De ce s-au stins tânjiți bujorii
Și ochii nu mai râd deloc?
Au ars în jariștea plânsorii,
S-au stins în lacrime de foc.
Mai ții tu minte oare ceasul
Întâi voastre întâlniri:
Surâsul ei senin și galasul
Și toată vraja din priviri?
Dar ce-a rămas în amintire
Și visul tău ținut-a cât?
S-a stins precum o amintire,
Cât vara nordică și-atât!
Iubirea ta a fost păcatul
Ce i-a adus osânda grea,
Pe viața ei și-a pus stigmatul
Ocară meșteră și rea.
Sărmana inima sihastră!
Nici amintiri nu-i vin în zbor,
Demult cu lumea lor măiastră
S-au risipit la rândul lor.
Lumina vieții e cernită,
Pământul pare trist și gol,
Iar floarea inimii strivită
De gloată zace în nămol.
Iar după suferința toată
Sub zgură ce i-a mai rămas?
Obida grea, nemeritată,
Fără de lacrimi, fără glas.
O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire
Ucidem tot ce ni-i mai drag.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merge dintr-o lume în alta
Acum ori niciodată
In lumea asta nouă.. dată!
Să trăim iubirea adevărată
In lumea cealaltă
Plecăm cu ce inima e invățată
Și așa va merge dintr-o lume in alta
De aici nu simte o iubire adevărată..
Rămâne intunecată
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, iubirea n-a murit!
Nu, iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
și țipătul pescărușului,
crinul suind pe raza lui,
parfumul veșniciei teiului,
și ruga-aprinsă-a schitului.
Nu, iubirea n-a murit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu mâna mi-ai întins
Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărțire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Și dacă vrei mergem pe creste,
pe munții înalți și dealuri multe,
un gând curat și o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coșmarul vieții,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeții.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mi-ai simțit tăria în negații? Nu te-a cutremurat încordarea din încheieturile ființei? Nu te-au ars rănile mele de mi-ai prevestit sfârșitul? Oare n-ai știut că prin tine am fost tare, că tu mi-ai fost piedica în avântul spre nimic? De ce-mi șoptești de despărțiri, când m-am legat prin tăriile tale de aparențele firii? Nu ți-am cerut îndurare, ci forță în blestem și fulgere în deznădejde. Și nu m-ai învățat tu ca disprețul meu să aibă întinderea iubirii? Dispreț din depărtări este legea ta, singurătate, disprețul culmilor, al culmilor ridicate de iubirea ta. Căci o lume trebuie să fi clădit cu iubirea, ca să poți privi de sus spre ea.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Fericirea absolută
Ce frumoasă e iubirea
Inima ea ți-o încinge
Și chiar dacă se va stinge
Îți rămâne amintirea.
Ce frumoasă-i amintirea
Peste tot cu tine merge
Și chiar dacă se va șterge
Îți rămâne fericirea.
Fericirea este sfântă
Nu depinde de iubire
Sau de-o biată amintire,
Ci de tot ce te încântă.
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun-rămas
Mi-ai spus, aproape fără glas
Că-ți voi rămâne amintire,
Dar ceasul cel de bun-rămas
Mi-a stat în urmă c-o iubire.
Iubita mea, tu nu mai știi
Că nu-i o glumă între glume
Să spui că suntem doar copii
Ce nu știu viața să-și asume?
Te-ai frânt la în ceput de drum
Când năzuiam către lumină ;
Mai fericit decât acum
N-a fost Cerul să mă mai țină.
Ce fel de înger interzis
Te-a aciuat pe lângă mine
Să-mi dai mireasma ta de vis
Ce vrea acum să se termine?
Tu spune-mi cum și în ce fel
Iubirea este pururi vie
Căci dorul e copil rebel
Ce face-ades câte-o prostie?
Nu vreau să știu de bun-rămas
Când toate porțile-s deschise
Iubirea ta nu pot s-o las
Unde dorințele-s ucise!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acea stare...
O pisică fermecătoare e in stare
Să mă ducă peste a sufletului hotare
Nu înțeleg... Cum oare???
Ce-i de vină oare???
Stau cu ea la soare în brațe
Are priviri hoațe. si mi fură relele toate
Când ea în brațe îmi toarce, simt în al sufletului mațe
Că s sătul de relele toate, atunci când și bine se poate
Să arunci din suflet gândurile întunecate
Și să cauți in suflet în locurile îndepărtate
Cărora unii nu le dau dreptate
Simțurile colorate ce sunt însemnate
Simțiri însângerate azvârle le in valurile înspumate
Gânduri mate ce nu ți dau pace
Colorează le cu simțiri dibace
Și din rău fă bine... că se poate...
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stați...
Români... prieteni buni și frați
Ce departe sunteți plecați
Vă rog să mă ascultați
Dacă ne iubiți, să ne protejați
Ne iubiți și vă iubim
Dorim să mai trăim
Acasă să nu veniți
Nu suntem pregătiți
Pentru voi, noi ne rugăm
Să fiți feriți de rău
Sănătate la copii și părinți iubiți să dăm
Servim ce găsim la noi, cumpărat din banul tău
Să ne rugăm, să ne protejăm
Iubita mea... Iubitul meu
Să depășim acest moment greu
Române, rămâne să ne întâlnim, când ajută Dumnezeu...
(Mesaj de la Florin Găman)
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mister
Am sa descifrez acest mister???
Eu ce sunt un banal mister
Iar tu o preafrumoasa Doamna
Frumoasa ca o toamna, Ce simtirea mi-o adoarma
Ai fost o toamna plina de culori
Ce mi-ai dat fiori, care te fac sa te cobori
Te-as fi vrut doar de zeci de mii de ori
Dar tu nu ai aripi sa poti sa zbori
Sa zicem doar ca a fost o intamplare
A ta faptura ademenitoare, sa ma farmece atat de tare
Aveai o clipire vindecatoare
Aveai grai de privighetoare
A sufletului infatisare mi-ai schimbat
Dar nu mi s-a aratat
Sa primesc al tau dar binecuvantat
Pacat ca am stat in pat si nu m-am schimbat
Creierul mi l-ai spalat
Adevarat barbat eu am fost
Anost este sa platesc acest cost
Ce a fost???
A fost doar o poveste
Iti dau de veste tie doamna hotomana
Ce mi-ai furat culoarea verde
Cum tu ai stiut sufletu-mi sa dezmierde
In mintea mea se pierde
Existenta ta si a ta infatisare
Te sterg cu un burete imbibat de lacrimi amare
Si am sa plec sa stau pe un sezlong la soare
Am nevoie de schimbare
Ochii ce nu se vad se uita
Dar inima nu mi este uituca
Tot sper ca undeva in eter
Cat suntem sub acelasi cer
Macar suntem impreuna
De vei avea nevoie candva
La greu de un sprijin
Macar ca amic, Tie ma dedic
Doar atat iti zic....
poezie de Florin Găman (7 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce văd
Văd așa de complicat omul.
Din tenebra sufletului e în
stare să lovească,
să-njunghie
și să muște din suflet,
până nu mai rămâne nimic,
despre cruzime e astăzi,
unii scriu cu pumnul
eu cu pixul,
ca să iubească iubirea,
să vorbească pacea
și ca cei răi să guste binele,
căci nimeni nu e mai presus,
de iubire și cuvânt,
în lumină să ajungă copilul,
până nu mai rămâne nimic...
poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,
Am să-ți spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre și policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram și spirit și trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieți cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,
Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheață ca o pasăre-n piept.
Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?
Alexandra, tu nu ești femeie, nici sâmbur,
Se dilată și munții, ca sigiliul domnesc,
Alexandra, mai știu doar că te mai doresc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iubirea ta...
Nu pot sa-ti multumesc
Pentru tristetea sufletului meu
Da pot sa iti daruiesc
Amintirea mea mereu
Te las sa te hranesti din ea
Cand iti va fi mai greu
Sa plangi in noaptea grea
Asa cum am plans si eu
Nu pot si nici nu vreau
Sa iert greseala ta
Plec si nu iau....
Decat viata mea....
Iti las amintirea mea
Te vei agata mereu de ea
In fiecare clipa si secunda
In noapta rece si lunga.
Adio iti zic acum...
A fost frumos candva
Acum totu-i scrum
Voi uita, voi uita... iubirea ta
poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Adio tu, adio soare,
Adio, dulce îmbrățișare,
Adio dorul meu cel sfânt,
Adio, crudule Pământ,
Adio, suflet necurmat,
Adio, plâns nemângâiat ;
Adio, viață cum te știu,
Adio, suflul cel mai viu,
Astăzi te las, nefericit,
Rămân să stau unde-am venit
Ca să răspund la ce-ai cerut
Când n-ai știut ce ai avut
Și ai întors ce-i cuvenit
Să-ți stea în suflet, fericit,
Doar pentru că în calea ta
Așteptai flori spre Golgota.
Adio, sărutare grea,
Adio, alinarea mea,
Adio, vânt de neîntors,
Adio, sentiment nestors,
Adio, bucurie dulce,
Adio, gând ce nu se smulge ;
Adio, timp ce stai pe loc,
Adio tu, adio foc.
Ce fericit te-am căutat
Și cum pe răni mi-ai apăsat
Să vindeci locul unde-ai vrut
Să-ți lași veninul ce-a durut,
Ca mai apoi, aici, pe loc
S-așezi cuțitul nu în toc,
Ci în torace să-l înfingi
Cercând ca inima s-atingi.
Adio, suflul cel mai viu,
Adio, viață cum te știu,
Adio, plâns nemângâiat,
Adio, suflet necurmat,
Adio, crudule Pământ,
Adio, dorul meu cel sfânt,
Adio, dulce îmbrățișare,
Adio tu, adio soare...
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
în câte chipuri încerc să mi te amintesc
nici unul nu rămâne
pentru că zborul lor, e doar
o închipuire
în cate vise încerc să te găsesc
nici unul nu-i, o amintire
căci totul în mine este șters
de timpul care a trecut, și nu mai ești
în nimeni
dar ai lăsat cuvinte scrise
cuvinte din suflet amintire
pentru mulți care încă, vor să știe
că nu ai fost trecut, ci iar prezent
un suflet cald pentru vecie
acum eu mă uit la ele, citesc și nu pot
nici măcar să-ți spun, că-i fost
doar... amintire
poezie de Viorel Muha (august 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!