Nedumerire

La spital, o domnişoară,
Subţirică şi uşoară,
Fi'nd în sala de-aşteptare,
M-a luat la consultare,
Găsind pulsul ridicat,
După cum a constatat
Şi colesterolul mare
Cel aveam io în dotare,

Astfel, cu bunăvoinţă,
Pentru a mea suferinţă
Mi-a prescris un tratament,
La ea în apartament,
Că la noi, pe la spitale
Nu sunt, neam, camere goale;

Ce mi-a dat, ce mi-a făcut,
Pulsul era dedesubt,
Cu fiole, vitamine,
De colesterol ştiu bine,
L-a tinut la un nivel,
Fata se-ocupa de el;

Acum, pentru tratament,
I-am vopsit ‘n-apartament
Că uitai ca să vă spui,
Io-s zugrav, de clasa-ntâi:

I-am făcut sufrageria,
I-am făcut bucătăria,
Nu mai zi, în dormitor
Şi în pat şi pe covor,
Iar în baie, ce frecuş!
Sub chiuvetă şi sub duş,
I-am dat, fără de ruşine
Pe la colţuri foarte bine,
Şi sucita şi-nvârtită,
Numai s-o văd mulţumită...

După luni, cum dracu' ştie,
S-a-ntâmplat o tragedie:
Într-un hal fără de hal,
A intrat fata-n spital,
Prăpădită, amărâtă,
Plânsă frate, nebătută,
Şi precum se văicărea,
Vina, era doar a mea...
De la zugrăveală cică,
A rămas cu... burticică,
Mărişoară, c-am văzut,
Da' îmi e de necrezut(?!)

Fiin'că io, isteţ din fire,
Posed o nedumerire
(Şi profesionist, se ştie,
Vopsitor de meserie):

Cum pot io, aşa burtică,
Să i-o fac... cu-o pensulică?!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerpii

Copil fiind, de şerpi eu m-am temut
Şi de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creştet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toţi i-am cunoscut.

Cu ei, eu am crescut şi m-am jucat
La sân i-am pus şi i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândeţe şi prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.

Încolăciţi pe mine i-am ţinut
I-am respectat şi sângele le-am dat
Şi haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în aşternut!

Şi-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci şi-au arătat limbile-n furcă
Şi colţii cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...

Şi n-am murit... nici bine nu mi-a fost...
Şi-am delirat tot digerând veninul,
Când de cucută plin mi-a fost tot vinul
Dar chiar şi asta a avut un rost...

Să crezi în om... în şarpe... e totuna
Dezamăgirea e atât de mare
Pe cât e amăgirea, lungă, tare...
Lume cretină, nu mai face pe nebuna!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaş şi firav,
A colindat pădurea toată,
Şi s-a oprit la mine-n prag.
Încet şi dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a şoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Şi i-am zâmbit copilăreşte,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Şi mi-a şoptit că mă iubeşte.
Mi-a spus c-a aşteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Şi că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă şi senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înţeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o crâşmă din Ardeal

Lelea de la Orăştie
Multe face, multe ştie:
Mi-a dat gura, mi-a dat vinul,
I-am dat cardul, i-am spus PIN-ul...!

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rafe: Trebuia să fi murit. Când eram în apă, am făcut un pact cu Dumnezeu. I-am spus că îmi pare rău, i-am spus că ştiu că am fost un prost pentru că te-am părăsit în încercarea mea de a fi erou şi i-am promis că nu am să îi mai cer nimic altă dată dacă mai pot să te mai văd o dată... Şi ştii ce? A meritat. Tu m-ai tinut în viaţă, Evelyn, tu m-ai adus acasă. Aşa că o să îmi ţin promisiunea. O să plec şi nu o să îţi cer nimic.

replică din Pearl Harbor
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cacofonie

- I-am dat mândrei lucruri fine,
I-am dat vin, i-am dat măsline!
- Ea ţi-o dat ceva, vecine?
- Mi-a dat un ceas cu... rubine.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fiară desăvârşită

I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârşită,
Cu părul ei auriu şi picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în faţa ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăţi, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din ţeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit şi i-am adus jertfe
Părăsind credinţa strămoşească,
Am rânjit în faţa păsării Arheopterix
Şi în faţa crucifixului, şi mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roşu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală şi cenuşă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficşi,
N-a făcut niciun semn şi s-a pierdut în mulţime.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu suflet, Psyhee

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă!

Cad fulgii din cer, eu cu drag i-am primit,
Din ei am făcut un om de zăpadă.
Cu nas, pălărie şi fular l-am gătit
Şi în piept eu i-am pus, o inimă caldă.

A tresărit şi în ochi m-a privit
Nedumerit, neştiind ce să creadă...
Apoi cu caldură şi blând mi-a zâmbit
Şi-a rămas lângă mine... o iarnă întreagă!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pneumonie

am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine şi nu ştia daca să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să ştie dacă am sau nu
pneumonie.

am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulenţă mică
din plămânul stâng sau drept
sau poate de la inimă.

la chioşcul de ziare din capătul aleii,
de unde se vând ţigări la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară

am stat puţin, m-am uitat în jurul meu şi i-am spus vânzătoarei:
"o ţigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
căci cine ştie, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.

un tânăr cardiac, cum sunt şi eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să ne îngrijim pe noi,
să observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
şi în flori,

ce au sau nu

pneumonie.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-a sărutat

Eu m-am grăbit, ea s-a grăbit
şi în sfârşit, ne-am întâlnit,
la locul unde-am convenit.
Am privit-o, m-a privit,
i-am zâmbit, ea mi-a zâmbit.
I-am dat mâna, mi-a întins mâna
şi amândoi am deschis gura.
I-am vorbit, ea mi-a vorbit.
Am îmbrăţişat-o, m-a îmbrăţişat.
Am sărutat-o... NU M-A SĂRUTAT!!!
S-a supărat şi a plecat.
Oare... unde am greşit?

poezie de Dumitru Delcă (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata: E oribil acolo! Aici... e de-a dreptul elegant! Nu sunt făcută să rezist unei asemenea călduri! E prima mea vară în New York şi pur şi simplu mă omoară! Ştii ce-am încercat să fac ieri? Să dorm în cadă. Să stau acolo întinsă, cu apa până la gât... Dar era ceva în neregulă cu robinetul, tot picura şi mă ţinea trează. Aşa că ştii ce-am făcut? Mi-am băgat degetul mare de la picior în el. Doar că a rămas blocat acolo şi nu reuşeam să-l scot. Dar, slavă Domnului, era un telefon în baie şi i-am putut telefona instalatorului. A fost foarte drăguţ deşi era dumincă. I-am explicat ce s-a întâmplat şi a venit într-un suflet. Oricum... a fost cam jenant. Muream de ruşine. Un instalator complet străin şi eu cu unghiile nefăcute.

replică din filmul artistic Şapte ani de căsnicie, după George Axelrod (3 iunie 1955)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ei

Mă-ntreb nedumerit distinse doamne
Căsătorite sau recidiviste,
Indiferent sub farduri câte toamne
Ascundeţi pentru voi de egoiste,

Cum până astăzi nu aţi învăţat
Că n-are rost, făcând chiar şi exces,
Cu soţul a vorbi codificat
Sau pe-ocolite cu subînţeles (?!)

Căci un bărbat fiind dintr-o bucată,
Nu v-o mai spun eu care, de isteţ
Nu-i place când femeia-i complicată
Şi mai ales când vrea ceva de preţ,

Cum m-a luat Măria-n dimineaţă
Din aşternut, fiind iar ziua ei,
Că împlinea a treia oară-n viaţă
Ca şi acum opt ani tot patruştrei:

Avui as-noapte-un vis tare ciudat,
Mi-ai oferit în dar, de ziua mea,
Un colier de perle minunat
Şi nu-nţeleg, Ionele, ce-o-nsemna (?!)

La care eu, de fel intuitiv,
Zâmbind, c-am priceput unde bătea,
În şoapte i-am spus galeş, afectiv:
"... diseară, în mod sigur, vei afla!"

Când ea putea să-mi spună răspicat
Fără ruşine, oblu şi firesc,
Nu să mă plimbe-n zori neapărat
Ştiind c-aşa ceva nu prea servesc...

Oricum, sub lumânări, seara la cină,
După mesajul clar ce l-am primit,
Cum tocmai fu şi ziua de chenzină,
Măriei un cadou i-am oferit,

Găsind, foarte surprinsă, evident,
În pacheţel, aşa cum îşi dorise,
De la iubitu-i soţ, mereu atent,
Bine'nţeles că... o carte de vise.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palidul prunc, Abel, grăieşte:

Eu nu sunt. Fratele mi-a făcut ceva.

Ceva ce văzul nu vedea.
Lumina toată mi-a luat.
El chipul mi-a înlăturat
cu chipul său.
Acum e singur el fără să ştie.
Eu cred că el mai trebuie să fie.
Lui nimeni nu îi face ce mie îmi făcu.
Pe drumurile mele duse-acu,
vin toţi fugind de-a lui mânie,
şi toţi se pierd în el fără să ştie.

Eu cred că fratele pândeşte
ca judecata de apoi.
La mine noaptea se gândeşte;
la el îsă ea dă-napoi.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refuz să iau parte la acest sindrom al corpului perfect. Îmi place corpul meu. Arată bine pe ecran, dar nu pentru că este perfect. Îl accept şi-l port ca pe o rochie frumoasă... Un tip cu care am avut o întâlnire mi-a spus: "Eşti frumoasă, dar eşti fragilă. Nu poţi concura cu alte actriţe din Hollywood, pentru că toate sunt în formă şi-şi lucrează corpul." I-am răspuns: "Mi-a făcut plăcere să te cunosc. La revedere!"

citat din Salma Hayek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvi

Am ridicat spre cer împreunate mâini,
Şi Dumnezeu în noapte mi-a fost atât de aproape,
Că slava i-am cules-o în ulcioare, din fântâni,
Şi i-am sfârmat cu plâns luceferii-ntre pleoape

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, în spital mai sunt şi oameni de omenie

O soră, căreia i-am spus:
"Cumva, n-ai un halat în plus?"
Mi-a zis "Ba da!" şi tacticos
S-a descheiat şi l-a dat jos.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, N-aș sta în spital o oră, dacă n-aș avea o soră (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Moş Nicolae

Bocancii mi i-am lustruit
Şi-n prag i-am pus ca fiecare,
Dar am văzut când m-am trezit,
Că noaptea au făcut picioare.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replici

Când ea mi-a spus că mă iubeşte
I-am spus şi eu că o iubesc!
Ea mi-a răspuns că mai glumeşte
Şi eu i-am spus că mai glumesc!

epigramă de Aurel Cehan din Elixir de sănătate (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Barone: Să ştii că Robert moşteneşte gelozia de la mine.
Raymond Barone: Serios?
Frank Barone: Da, odată mi-am înfipt pumnul într-un Cadillac, din cauza mamei tale.
Raymond Barone: Pe bune?
Frank Barone: Da. Începuse să vorbească de căsătorie şi eu i-am spus să se ducă naibii. Mi-amintesc că mi-a spus cineva că mama ta urma să cineze cu Chuck Pacarello. Vezi tu, felul în care găteşte mama ta e un lucru... special. Şi eu mă gândeam că nu va găti aşa decât pentru mine. Aşa că m-am dus la Chuck Pacarello şi i-am făcut zob farurile de la maşină. Mi-am petrecut noaptea în spital, scoţându-mi cioburi din mână.
Raymond Barone: Uau, tată, nu mi-am închipuit că a existat aşa ceva între tine şi mama. E aproape romantic.
Frank Barone: Da, ştiu; cu toate că nu spun povestea asta prea des.
Raymond Barone: De ce?
Frank Barone: Pentru că nu are un final fericit.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio pagubă

Numai azi, că-i Dragobete,
M-am gândit să-mi scot şi eu
Dorul de la naftalină
(Ăsta-i sufleţelul meu).

Şi era, săracu', mare,
Că abia mai încăpea
Printr-un atriu, şi-ăla tare,
Obosit de cât muncea.

Şi l-am scos (ştiu, faceţi glume!),
Dar l-am scos, îmi amintesc,
Şi i-am zis: "Ia du-te-n lume,
După fete ce iubesc!"

Mi-a plecat în lume dorul
Şi vă-ntreb: nu l-aţi văzut?
Dau anunţul: "Găsitorul,
Să-şi păstreze... ce-am pierdut",

Că mă simt şi eu mai bine
Fără el, acum am loc
Şi în atriu, şi... la mine...
Numai azi... de am noroc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!