Rugåciune

În disperarea mea, am cåutat ape,
munti unde så-mi pun piciorul
şi nu am våzut cå erai aproape,
atât de aproape, încât te atingeam!

Ma ţineai în braţe si mângâierile tale
erau aripi de porumbel cu miresme,
må purtai pe palme şi lacrima mea,
o ştergeai cu respiratia ta!

În nebunia mea, am ales lumea,
uitând de dminetile în care
îmi mângâiai sufletul trist şi ploapele
obosite de noapţile nedormite!

Iartå-må, întinde-ti mâna så ti-o sårut
şi lacrma så şteargå påmântul!
fi cu mine, asa cum ai fost si promit
så nu mai greşesc niciodatå!

Trimite binecuvântåri pe påmânt
şi locurile pe unde treci sà fie curate
şi apele så-ti poarte cuvintele frumoase
pentru cå te iubesc de la începuturi!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în gândul tåu?

Am colindat måri împreunå cu tine,
vise si iubiri printre gânduri,
dar ai nevoie de dragostea mea
atunci când te odihneşti!

Tmpul trece greu şi tu îl vrei înapoi,
eşti scoica unde råmâne pe nisip
şi te scufunzi în ape dulci,
eşti prinţ pe insula pustie!

Îti place så priveşti asfintitul la sfârsit
de zi pe vârf de munte şi stânci,
soarele coboarå şi se pierde în apå
o datå cu tine şi umbra mea!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia sufletului meu

Am privit florile cum plâng,
dar petalele s-au uscat.
Am privit florile cum râd
şi era viatå între ele...
M-am privit pe mine în suflet
şi nu må cunoşteam...
Eram o stråinå cu chip plumburiu
şi inima sfâşiatå...

Am privit lumea celor ce zboarå
cu ciripitul lor ce îmbatå...
Dar am gåsit cuiburile goale,
doar urme de pene şi paie,
şi iarå-şi am plâns...
Nu cunoşteam lumea în care tråiam,
era tristå şi pustie
şi eu locuiam în ea...

Când ploaia e rece şi multå,
påmântul e lacom si râde
Neputinta te face mic si sensibil
şi locul ţi-l gåseşti între ele,
Îar mintea tråieşte emotii
cu gândul la tine...
Nu stiu ce vreau de la mine
şi am plans...

Timpul trece odatå cu anii
ca florile şi påsårile iarna
Se duc dar nu se îmai întorc.
şi visele se spulberå printre ramuri,
De goale ce sunt am plans...
era inima mea şi durere!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt primăvăratic ...

Pomii cânt-a primåvarå
Şi påsåri tresaltå în râs,
Cu gându" sunt totuşi la varå
Şi ochiu" îmi lacrimă plâns.

Nici luna nu e prietenoasă,
Iar lupii se uită-n pustiu,
O bufniţă suflă sfioasă
Răspunsul ce nu îl mai ştiu.

Caleaşca mă poartă duios
Pe drumul cu gropi de campare.
Şi stele reflectă frumos
Mirosul de alge de mare.

Virtuţi se alintă cu-alean
Şi doruri mă strigă absent.
Mirarea se-nchide pe geam,
Când timpul mă face atent.

Culeg clipe pe caldarâm,
Cu mâna blocată intens,
Pe sânul ce nu e acum
Şi nici nu mai are vreun sens.

Atât se arată postum
Prin sticla cu aburi de vis,
Doar ochii mai spulberă scrum
Pe drumul deloc interzis...

... 30 mai 2015

poezie de Liviu Reti (30 mai 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulla: Goddag på dig!
Leo Bloom: Poftim?
Ulla: Goddag på dig!
Leo Bloom: Max, ai înnebunit? O recepţioneră care nu ştie engleză? Ce-o să zică lumea?
Max Bialystock: O să zică "A wuma wa wa wa wa!"

replici din filmul artistic Producătorii, scenariu de Mel Brooks (18 martie 1968)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, mamă...

Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Şi noaptea uitå de ninsori

Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!

Nu plânge, mamă, trece toamna
Şi frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!

Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Şi sufletul mi-e îngheţat
De dorul mare ce îl am!

Nu plânge, mamă, lasă aşa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ştergem lacrimile-n zori
Şi până-n seară se usucă!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă...

(eşti frumoaså... primăvara când înfloresc pomii, vara, toamna când se coc strugurii si iarna când frumuseţea ta rămâne neatinsă)...

Viaţă, viaţa cum mai treci
Printre flori şi tămâioasă,
Anii se duc nu îţi pasă
Te strecori de parca-i fi
Iederă ce creşti pe zid!

Când mă-ntorc să te privesc
Nici măcar nu te găsesc,
Să rămâi la locul tău,
Eşti fugară, vrei să pleci!

De-aş lupta cu munţi de piatră,
Tot îmi smulgi anii din viaţă
Şi mă faci să râd uşor
Doar de te-ai opri în loc!

Viaţa, viaţă să nu uiţi
Cât de preţioasă eşti
De eşti tânăr sau båtrân
Toţi te roagă să rămâi!

Chiar sărac, bogat de eşti,
Tot ai vrea să mai trăieşti
Şi te cert seara de seară
Să nu uiţi de-a ta povară!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de Dragobete -
din fånul şurii furat
întâiul sărut

haiku de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O barcä la mal
dimineaţa, devreme-
påndind în ceaţă.

haiku de Doina Marcela Gheorghe
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de nori (si nu numai)

Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...

Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...

Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...

Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...

Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...

Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angels & Demons

Distribuţie: Tom Hanks, Ewan McGregor, Ayelet Zurer, Stellan Skarsgård, Pierfrancesco Favino

trailer pentru Îngeri şi demoni, regia Ron Howard, scenariu, după Dan Brown (2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de noapte

Te iubesc în miez de noapte
Chiar de nu te-oi fi iubind,
Fericiri îmi curg pe faţă
Vântul nu le-or risipi!

Te iubesc în zbor spre stele
Ca şi demiurg ce eşti,
Zilele îmi bat cu mâna
Noptilor le dåruiesc!

Te iubesc şi-ţi simt iubirea
Printre flori şi printre dor,
Nopţilor le dau crezare,
Dorm cu tine până-n zori!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut printre stele,
Prin dimineti târzii
Prin florile pustii
Si gânduri efemere...

Mi-era atât de dor
S-ating în zborul meu
Lumina sā te vād
Si mâna sā-ti ating...

Am scormonit pāmântul
Sā îti croiesc chipul,
Sā-ti torn pe buze-aromā
De rozmarin si apā...

Si m-am certat cu vântul
Sā nu-ti atingā chipul
Si soarele sā-si poarte
Cāldura mai departe...

Te-am încālzit la umbrā,
Pe fruntea-ti obositā
Am presārat petale
De dragoste-nceputå...

Tācerea e o stâncā,
Ce o prefac în piatrā
Sā nu mā uiti vreodatā
Cā-s floare ce îmbatā!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti?

Eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
mă iartă dacă îţi greşesc,
când gândurile se opresc
în calea vietii, când nu eşti!

Nu te-nţeleg de ce îmi vrei,
iubirea când nu poţi s-o dai
eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
dar nu eşti singur pe påmânt!

Când îţi vorbes nu vrei s-asculţi,
cuvintele mi le opreşti
te ştii de domn, dar eşti şi sclav
iubirii ce o porti şi-o dai!

Când îmi săruţi privirea
văd bolta cerului de sus,
un amalgam de stele mari
ce-mi mângâie iubirea!

Eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
te vreau aşa în viaţa mea
deşi mi-e greu să înteleg
cât de serios mă porti în ea!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune adio...

Nu-mi spune acum adio,
În prag de iarnă plină,
Când florile îngheaţă
Şi fulgii se aşează!

Mai lasă-mă un timp
Să vină primăvara
Când ciocârlia zboară
Şi greierii valsează!

Când înălţimi de munte
Te caută printre stele,
Răspunde-le din aştri
Chiar dacå plâng şi ele!

Trezeşte-mă, din iarnă
Şi strânge-mă în braţe,
Cad frunze încă crude
Peste iubirea noastră!

Nu o lăsa pierdută
Chiar dacă vrea să plece,
Şopteşte-i la ureche
Că iarna asta-i rece!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cunoscut

M-ai aşteptat în parc, pe bancă
Era-ntr-o zi de sâmbătă,
Cu flori în braţe şi bomboane,
M-ai cucerit cu un oftat

Mi se părea că lumea râde,
Dansam si te prindeam de braţ,
Îngenuncheai în faţa noptii
Iar eu eram regina ta...

Aşa-mi doream så te păstrez,
Un prinţ frumos şi prieten drag,
Să-l simt în fiecare clipă
Cum m-atingeai si te iubeam!

Dar nori şi ploi te-ai dus departe,
Uitâd ce promisiuni făceai,
Un uliu ne-a furat iubirea,
Şi dor si lacrimi mi-ai furat!

Privesc şi astăzi banca goală,
Acoperită de noroi
Cu frunze galbene lipite
Ca un covor de pus pe jos..

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curg florile, ca amintirile...

(te-ai dus)

Te-am iubit, ca zorile ce vin
în dimineti de primăvară,
în picături de soare şi verdeată,
în inima târzie, cu miros de viată!..

Şi niciodatå n-am crezut că vântul
v-a rupe lanţul dragostei ce curge,
ca o licoare-n sufletul ce plânge...
în clipele uitării dintre vise!

M-am aşezat la margine de drum,
să văd cum liliacul înfloreşte,
culoarea mov mă zăpăceşte
si respiratia mi se şterge!

Te-am îmbrăcat în flori de trandafiri
ca hainele iubirii să îţi fie,
pecete de va fi să uiţi...
iubirea ce-ai lăsat-o vie!...

Dar ai uitat că zorii plâng
o dragoste de vise,
că primăvara a-ngropat-o
printre frunzişul seri!
Şi liliacul a-nflorit la marginea
pădurii,
privesc pierdută florile ce curg
Şi-mbracă drumul noptii!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de... noi!

Sunt clipe-nrobite ce se scurg greu
Prin mintea, prin gândul meu
Nevoia de tine, nevoia de noi
Se scurge prin vene şi-alunecă apoi
Supusá-n văzduh cautând
o cale spre tine, deloc zăbovind
te-aduce la mine... şi-o rog mai apoi
să tragă zăvorul, rămånem doar noi!

poezie de Gianina Folvari (21 august 2013)
Adăugat de Gianina Folvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea vieţii noastre

Zac în tăceri şi-n linişti de uitare
Copacii lumii, singuri prin păduri.
Pe creste-i-mângâie cu taine, norii
Şi câte un cóndor, deasupra.. pragu-i trece.

Parcă ne vedem iubire pe-amândoi
Doi falnici goi, copaci.. aplecaţi unul spre altul.
Pe brate primitoare al unui miez de noapte
Umbrind nestingheriţi... îmbrăţişând pământuri
Numărând frunzele ce-s pline de poveste
Şi de-amintiri nostalgice.

Ne mângâia iubite lin, ploile de vară
La poalele cărunte creşteau rozi mărăcini.
Adăpostind de frig boboci de trandafiri, sălbatici şi cuminţi.
Ce-şi scoteau galeşi capul, tânjind un colţ de cer.

Eram pădurea verde, tu... plop umbrit de vise
Trăiam printre dorinţi zburând prin paradise, purtaţi de vântul rece.
Nu acceptam că toamna în zbor ne v-a-lúa frunza
Şi v-a preface-o-n veşted.. şi-apoi în zbor v-a-duce,
Tăcerile de ieri ce-n suflet ne-au brăzdat.
Tânjind fi tineri veşnic.. şi primăveri, eterne.

Parcă mă văd iubite în dansul căprioarei
Săltând de fericire prin limpezi, dulci izvoare.
Parcă te văd iubite în zbor de fluturi tainici
Presărând miriştii.. flori înviorate.
Sărutând petale de ceruri în culori.
cu aripile moi, zburând prin mii şi mii de vise.

Parcă eram vråjiţi şi plini de-ntruchipări.
Ne deznudam de iad.. cu-chip de heruvimi.
Ce luminau făclii... cu focuri vi, stelare
Fără a zăbovi, cerşind desconsolare
Când au căzut din rai..

Venit-au tăietorii a taie infinitul
A dezbrăca pădurea de-arbuşti-mbåtrâniţi.
Ne rupeau braţele servind de dezgheţare...
Fragila-i existenţă ce trece efemeră... mai repede ca noi.
Eliberând un spaţiu pentru lăstarii noi.
Întinerind pădurea ce pleacă fårå noi,
Spre-etape milenare.

Înţelegând iubire că ne-om găsi prin scrum
Eu... plăpândă scânteie tu.. arbust descompus.
Vom retrăi-n cenuşă prin dor recompunând
O tânără, plăpândă iubire ce-a apus.
Acumulând cenuşă şi presărând-o-n vânt.

Ne-om aminti pădurea.. ne-om transforma în oameni
Privind ca muritori în vieţi.. ce transcendând
Aşteaptă uniunea cu spiritul pădurii
Ce s-o-ndura de noi.
Să fim din nou copaci cu crengile-n tăcere
Ce zac nestingheriţi în liniştea uitării.
În marea neclintire, valsând în Univers.

poezie de Cristina Tenea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vine toamna

Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...

Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...

În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..

Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...

Si trece vara, vine toamna
dar trec si anii printre noi,
rāmân si singuratici pomii
cu frunze galbene ce mor!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce doreşte cest apus?

Jefuită, se supune,
Contând pe cele promise,
Pe primirea-n Uniune,
C-au semnat cuvinte scrise,

România devastată
De lacomi fără onoare,
Siluită şi forţată
Cetăţenii să-şi omoare,

Să-i alunge, să-i despoaie,
Sau, să-i bage-n puşcărie,
Să-i lase făr' o lescaie,
De-o perfidă cârdăşie,

Iată că se dumireşte
Cå e cum Poetu-a spus:
"Ce-i mână pe ei aicea?
Ce doreşte cest apus?"

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!