Zumba

să-mi folosesc toată viaţa să trag ca o puşcă
dum dum dum
dum dum dum
atunci când te naşti toate lucrurile sunt mici
şi rămân mici
nimeni nu ţi-a spus mai mult
chiar şi mai târziu când înveţi dragostea
dum dum dum
dum dum dum să trag
viaţa toată s-o folosesc
inima cu cap
cap cu inimă
inimă cu inimă
inimă-cap
gânduri proaste găurite
să-mi folosesc toată viaţa
şi noi.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dum­nezeu există, atunci şi noi, oa­menii, trebuie să avem un sens.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-i adevărat că sunt poet datorită lui Dum­nezeu - sau diavolului - sunt şi datorită tehnicii şi muncii.

Federico Garcia Lorca în Darmangeat
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui creator tenace

Ca debutant, era un zero
Tăiat în patru, pot să spun,
Dar insistând - dum spiro, spero -
E azi de patru ori mai bun!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dum­nezeu.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul este în noi, în biologia fiecăruia din noi, în fiecare părticică din noi... celulele astea nu reprezin­tă, într-un fel, o dum­nezeire? Orice celulă este con­struită de un Creator.

Alexandru Pesamosca în revista Lumea Credinţei, anul I, nr. 1 (august 2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris întâi "Inteligenţa materiei", pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coordo­nează totul şi că această Raţiune e Dum­nezeu.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce am îna­intat în vârstă, L-am simţit pe Dum­nezeu într-un mod şi mai profund, iar rugă­ciunea de mulţumire către El, chiar şi în momentele de cumpănă, mi-a fost pe buze şi în inimă. Rostită din suflet, fie că a fost doar din trei cuvinte, fie în întreg şi­rul lor, pentru di­ferite ceasuri ori în­tâm­pinări, dar me­reu pe muzica a­ceas­ta, în­ge­rească, ce răsună fă­ră înce­tare în mine, în sufletul meu.

citat din Gheorghe Iovu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dum­nezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinţei umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice suferinţa. Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui.

citat din Paul Claudel
Adăugat de Floriploiesteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un corp uzat nu trebuie reparat pe ici, pe colo, ci "refăcut" în totalitate prin hrănirea cu energie naturală, aceea pe care o primeşte şi copilul la naştere. Această forţă de refacere a sănătăţii au intuit-o şi popoarele primitive care au folosit însă şi puterea poveştilor şi a miturilor, a artei, în general, pentru întoarcerea la lucrurile an­ces­trale şi, mai ales, la Lumina dintâi sub care Dum­ne­zeu i-a dăruit omului din energia Lui vie şi vinde­cătoare.

citat din Dorel Vişan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjeala asta, obsesia asta cu tinereţea veşnică - îmi pare rău că trebuie să o spun - poate să fie foarte periculoasă, poate ajunge un blestem. Gândiţi-vă că, încet-încet, rând pe rând, ţi s-ar duce toţi cei dragi şi ai rămâne tu singur - ferească Dum­nezeu! - ca un prost, într-o lu­me de oameni obişnuiţi, care niciodată n-ar înţelege tinereţea asta a ta fără sfârşit. Cum ar fi? Cum te-ai simţi atunci? La ce ţi-ar mai folosi tine­reţea?

citat din Florin Piersic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dum vivimus vivamus (De vreme ce trăim, să trăim)

Am avut tot felul de prieteni, şi bătrâni, şi tineri,
Şi-am băut vin cu ei, şi-am cântat de vineri până vineri;
Dar ascultaţi ce spun, asta nu le-a fost de nici un ajutor,
Căci toţi, dar toţi, au murit pe negândite-n patul lor –
În pat, da, au murit în pat, iar eu refuz o soartă asemănătoare,
Nu vreau s-o sfârşesc unde-au pierit amicii mei. Eu plec pe mare.

poezie de Charles Henry Webb, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă femeii mele

Raţiunea merge desculţă pe drumul de ţară

În căutarea sensului pierdut bunul simţ era

şi el la locul

accidentului Viaţa pe o planetă uitată de Dum

nezeu Marşul trumfător al omului este între

rupt de războaie şi surâsul copiilor Ca orice

animal sălbatic omul vânează pe om Unde să

mă ascund frica mă urmează peste tot Am şi-o

ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul

Rusia cu puşca la ochi mă urmăreşte peste tot

Nevinovat ca şi ceilalţi mă îndepărtez de casă

Lătrăturile câinelui mă urmăresc şi-n gaură de

şarpe În coaste simt răceala unui pistol Mergi

înainte dobitocule Merg Înainte e raţiunea În

spatele meu poezia târăşte frumuseţea

la groapa comună

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel

Curg lacrimi de noroi acum,
Strapuns de-un fulger, stau nebun,
Astept plecat spre infinit,
Renasterea ce-nca n-a venit...

Intind un brat precum o pata.
Privesc apusul si ma-nclin,
Si stau, astept cu inima-npacata,
E tot ce mai pot sa devin.

Un nimeni, adus la nepasare,
O simpla pata de culoare,
Un rebel, zdrobit de neputinta,
E tot ce mai tin in fiinta.

Pe fata lacrimile-mi cada,
Siroaie, curg far'nepasare,
Dar ce iti pasa, resemnare,
Daca voi devenii o prada?

Pamantul tot cuprinse-ma,
Sa-ngroape in nestire,
O flacare ce se aprindea,
De-un licar de iubire...

Cat despre fiinta cea iubita,
Tablou pictat cu trandafiri,
Pastra-va mie inrobita,
Un glas duios de serafimi.

Rebelului ce ma purcede,
La orice pas far'de ragaz,
Sa ii crestati pe-o lespede,
Un simplu nume sau necaz.

Gandindu-te la viata noua,
Vei spune far'sa mai pasesti,
Ca"fericirea v-o las voua,
poti far de ea ca sa zambesti."

Cat despre bogatia sufletului,
Ce te contempla-n meditare,
Poti sa schimbi cursul fluviului,
Sa-ti lasi totu-n uitare...

Si-atunci rapus de cutezare,
In simpla-ti jena de regret,
Rebelului ce-ti da crezare,
Ii vei ura"Dum ferrum candet".

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima oară când am fost la Teatrul Italienilor să vă aud lu­crările, eram destul de nereceptiv şi chiar, o mărturisesc, plin de prejudecăţi, dar am o scuză, m-am păcălit de-atâtea ori; am auzit atâta muzică de şarlatani anunţată prin atâtea repetiţii. Dum­neavoastră m-aţi învins imediat. Ceea ce am simţit este de nedescris şi dacă veţi binevoi să nu râdeţi, voi încerca să v-o împăr­tăşesc. Mai întâi, această muzică mi s-a părut cunoscută, iar mai târziu, reflectând, am înţeles de unde venea mirajul; mi se părea că acea muzică este a mea şi o recunoşteam aşa cum recunoaşte orice om lucrurile pe care e sortit să le iubească. Pentru oricine altul decât pentru un om de spirit, această frază ar fi de un ridicol uriaş, mai cu seamă scrisă de cineva care, ca mine, nu ştie muzica, şi a cărui educaţie se mărgineşte la a fi auzit (cu mare plăcere, e drept) câteva bucăţi frumoase de Weber şi de Beethoven. Apoi trăsătura care m-a izbit între toate a fost măreţia. Această muzică înfăţişează ceea ce e mare şi te duce către ceea ce e mare. Am regăsit pretutindeni în operele dumneavoastră so­lemnitatea marilor vuiete, marilor aspecte ale Naturii şi solem­nitatea marilor patimi ale omului. Te simţi îndată cucerit şi sub­jugat. Una din bucăţile cele mai stranii şi care mi-a dat o senzaţie muzicală nouă e cea destinată să zugrăvească un extaz religios. Efectul produs de Intrarea oaspeţilor (Tannhäuser) şi de Serbarea nupţială (Lohengrin) e imens.

Charles Baudelaire în Critică literară şi muzicală. Jurnale intime, scrisoare adresată lui Wagner (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni iubesc toată viaţa acelaşi om. Alţii fac toată viaţa trotuarul de la o inimă la alta până când devin morţi pe dinăuntru.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îţi vorbeşte neîncetat. Fă din inima ta un receptor prin care să primeşti mesajele vieţii. Conectează-te cu Viaţa de la inimă la Inimă. Conectează-te cu Tine, de la inimă la Inimă. Cum? Prin inimă.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la inimă înspre cap gândesc tot mai mult, dar dinspre cap spre inimă mă iluminez.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă, noi o să-l uităm

Inimă, noi o să-l uităm
În seara asta cristalină
Să uiţi căldura ce ţi-a dat
Iar eu să uit a lui lumină.

Când l-ai uitat te rog să-mi spui
Ca gândul să mi-l domolesc
Grăbeşte-te, nu zăbovi
Ca nu cumva să-mi amintesc!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!