Poem azuriu

m-am încheiat la un nasture
toamna se naşte
într-o veioză
alo, eşti acasă?
hai să mai sărim odată coarda
în amurg
până la capătul puterilor

am căzut în letargia frunzelor
între două staţii ţi-am scris
un poem azuriu
pe catifeaua gândurilor

mai târziu mă opresc pe o bancă
să beau o cafea cu stâlpul din colţul
străzii
să-ţi prezic amintirile
alo, eşti acasă?
sunt statuia din parc,
hai să mai alergi odată
cu un nebun de asfinţit
până la capătul lumii

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriaşe,
Păduri de plopi cu creştetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.

Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimaşa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine până la capătul lumii...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alo alo

Alo zi-i din prima
Strigă răspicat Gheorghe
La celularul vechi
Cumpărat cu zero euro
De la oferta zilei
Hotărârea lui din glas
Se transmise concludent
În coordonate sferice
La grupul de colegi aflaţi
Aşijderea în staţia de autobuz
Gata să plece la uzină
Hotărâţi să înceapă munca
Schimbară tactica pe moment
Îşi scoaseră telefoanele
Şi sunară care încotro
Întrebând cu voci desluşite
Alo alo când se dă prima?
Alo alo zi-i din prima.

poezie de David Boia (29 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prevestire

Spui că am înnebunit.
Eu doar îţi prevestesc toamna,
Văd vârtejul de frunze de castan
Care ne împresoară,
Pe care tu te prefaci că nu-l vezi,
Să ştii că nu eşti scutită de vreme,
De clipă,
Ieri ţi-am adunat nisip alb din plete,
Mă doare,
Te văd mereu la fel,
O vioară într-o clepsidră,
Doar prevestesc toamna.
Tu spui că-s nebun,
Ştii că eşti încă frumoasă
Că mă joci pe degete,
Dar totuşi vine toamna,
Iubeşte-mă dacă mai vrei,
Te joci cu mine,
Îţi stă bine,
Eu îţi prevestesc toamna.
Te uiţi la castani prin oglinzi,
Cuprinde-mă aşa cum ştii numai tu,
Ai braţele de marmură.
Mă încearcă anotimpul,
Timpul,
Cărarea asta rece,
Vârtejul de frunze care ne împresoară
Şi pe care tu te prefaci că nu-l vezi.
Să ştii că nu eşti scutită de vreme,
De clipă,
Tu spui că sunt nebun,
Că prevestesc toamna,
Doamne,
Cât de frumoasă eşti!

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să facem noaptea albă

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puţin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.

Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranţe să-mpletim,
Hai să-ţi fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărţim.

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ţi cobor.

Hai să inventăm... percuţii,
Hai în braţele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluţii,
Hai... în suflet să-ţi pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile nedesluşite

azi a fost la fel ca ieri,
poate mai cenuşiu a fost cerul,
ne-am aruncat vorbe mai grele decât altădată
când felinarele păreau că aleargă pe lângă nori
mai repere decât noi,
paralel cu destinul.

azi a fost la fel de frig ca ieri,
crengile prea ude
sfârâie pe un foc făcut în pripă.
o jumătate de pădure a luat-o la goană dintr-un
peisaj prea liniar,
suntem doar nişte copaci cu ramuri
înlănţuite
care se mai gândesc
la o iarnă lungă de împăcare
înainte de balul bobocilor,

în definitiv ne raportăm la trecut,
punem într-o balanţă iubirile de ieri
cu greşelile de azi,
facem ceva ce ne doream doar pentru noi
de prea mult timp,

îmi plăcea să merg cu tine de mână
de la colţul străzii până la
capătul lumii.

mi-e dor de zilele nedesluşite
şi porţile albastre ale oraşului,
când nu mai ştiam de unde începe
Paradisul
şi până unde se termină
Pământul.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de toamnă

marginile tale erau din ceaţă
spre toamnă
umbra ceva mai udă
şi fluturii verzi se prefăceau în brumă
pe la colţuri

te cuprindeai singură de frig
sau de singurătate

aleea se termina întotdeauna
la capătul gândurilor tale
unde te mai aştepta câteodată
amurgul
să te aştearnă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă-mă cu ziua de ieri

caută prin dulapuri iubito,
azi m-aş îmbrăca cu ziua de ieri,
zilei de azi nu-i mai găsesc toţi
nasturii,
să mă închei până sus,
să pot zâmbi lumii cu toţi dinţii
din faţă,
când oasele de plumb
abia le mai târâi prin
societate,

oamenii se pândesc între ei
cu ochi galbeni de lup,

eu mă simt lejer în hainele ponosite
din anii trecuţi,
cu apucăturile mele de schimnic,

caută-mi hainele acelea
iernatice, iubito,
să mă mai îmbrac odată
în veacul trecut,
să umblu
cu nasturii descheiaţi
până la gât.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie între două trenuri

Între zi şi noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,

Nu mai sunt acelaşi, nu mai eşti nici tu,
Ne striveşte trenul între da şi nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,

Nu mai eşti aceeaşi, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,

Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aş mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărţim doar ploaia care mai rămâne.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări de abis

ne vedeam la capătul zilei
într-o absidă,
uneori
te aşteptam la capătul puterilor
într-o trecere a vieţii
prin faţa ochilor.

te credeam centrul absolut al
Pământului,
tu mă luai drept
punctul de sprijin
al singurătăţilor tale.

erai ca trecerea unui inel
prin degetul destinului,
eu eram doar fulgerarea unei păsări
de abis
prin inima ta
într-o secundă,
tu te lăsai săgetată
de trecerea anilor într-un zbor,
eu te ţineam pe braţe
să nu te ascundă norii de fluturi.

tu aveai obsesia puterii cuvintelor,
eu aveam impresia unei iubiri
suspendate în aer.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătorile cu tine

De sărbători întoarce-te acasă,
hai în braţele mele
şi vino să te aşezi în sufletul meu -
să ne iubim până la capătul lumii.
În tăcere să-mi colinzi dorul de tine,
prin fiecare sărut
să tremuri toată!
Revino-mi în inimă
cu toată înverşunarea şi
amândoi să redefinim
iubirea şi păcatul...
şi nemurirea.

poezie de Antonio Ciprian Corneanu (17 decembrie 2019)
Adăugat de antonio.corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefon întâmplător

Alo, iubita mea, te deranjez,
Aş vrea să-ţi spun ceva, dar nu se poate,
Decât dacă e vreme să te văd.
Te-aştept la ceas la Universitate.

Doresc să-ţi spun ceva neapărat.
Alo, m-auzi? Te-aştept la ora 6,
Acolo unde toţi suntem frumoşi,
Iar voi cu toatele sunteţi frumoase.

Eu am să port o floare la rever,
Te rog să porţi şi tu o floare-n mână,
Te-aştept la 6, nu cumva să uiţi,
În niciun caz, nimic nu se amână.

Alo, iubirea mea, iubirea mea,
Te-aştept în gară şi te-aştept acasă,
Te-aştept în Univers, pe-o canapea,
Te-aştept la Marea Neagră, pe-o terasă.

Alo, m-auzi? Nu-nchide, dă-mi răspuns,
Nu mă cunoşti, precum nici eu pe tine,
Dar eu te-aştept la 6 şi la 8,
La 5, la 1, când îţi va fi bine.

Voiam să-ţi spun că nu te mai aştept
Şi telefonul zace-n furca-nchisă.
Am fost sinucigaşul ce-a-ncercat
Norocul lui cu cea din urmă fisă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai acasă, iubire

Hai acasă-mi strigă
Inima ascunsă
Intr- un colţ de piept,

Hai acasă-mi urlă
Ochii jilavi şi orbi,
Legaţi cu o pleoapă,

Hai acasă-mi aleargă
Nebune şi obosite
Picioarele intr-o sferă..

In care mă invârt cu dor
Ca un hamster visator,
Hai acasă ţipă
Vântul şi in mine,

Uşa ce mă asteaptă
Nu are nici o broască,
Are pe dinăntru
Un zăvor ce se deschide

Atunci când tu.. iubire..
Vei deschide uşa din mine,
Şi vei striga de la ferestră
Hai acasă iubire..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culai Darie: Omule, toate drumurile pe care puteai să le apuci în viaţă duc până la capătul lumii. Cum naiba de l-ai ales tocmai pe ăsta, de te-ai înfundat tocmai aici?
Andrei Pietraru: Ei, Culai, şi într-o iubire poţi să ajungi până la capătul lumii!

replici celebre din piesa de teatru Suflete tari, scenariu de Camil Petrescu (1921)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi proaspete

Vine o vreme când de
la capătul livezii
sau
de la colţul străzii
nu
mai începe nimic...
Alergi înfrânt
prin apele oglinzii
ca şi cum
n-ai vedea nimic;
şi-i singura zi
în care te vei lăsa prădat,
călcat în picioare –
ucis (poate) –

pentru că e
singura zi în care
(crezi că) eşti fericit...

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criterii

Tu eşti ecoul gândurilor mele
Al nebuniei dulce înţeles...
Hai, spune, după ce criterii
Stăpânul umbrei mele te-am ales?..

Hai, spune, din tăcerea ta enormă,
În care toţi chinezii nu încap
Şi vântul îşi ia propria ta formă
De jos până la cap...

Tu eşti ecoul gândurilor mele:
A celora pe care nu le-am spus...
Am gândit cât frunză şi stele -
Surâde-acum în faţa mea Iisus...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capătul puterilor

la 7,40 am ajuns
la capătul puterilor
dincolo
de ele se află alte puteri (?!)
le încerc
sigur şi mâine
e o zi e o seară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taină

m-aş întoarce acasă
târâş
pe sub talpa copacilor
pe sub prispă
să nu mă simtă iasomia
şi salcâmii schimonosiţi
de tristeţe

m-aş întoarce acasă
tiptil
pe dedesubtul pietrelor
să nu mă latre câinii
să nu mă vadă infinitul bătrânilor
cu faţa la rădăcini
cu gâtul sugrumat
de jale

m-aş întoarce acasă
în taină
să mă recunosc într-o apă
într-o fântână de ulm
în căpiţele de fân
în căpestrele cailor

m-aş întoarce acasă în genunchi
tânjind după mine
toată copilăria

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!