Ană, mamă, unde-mi ești?
Calc pe urma umbrei tale, pe aleea cu tăceri
Înspre locul de odihnă, unde nu mai simți dureri.
Ana mea zidită-n lacrimi, poate că acum nu plângi-
Azi jelesc eu pentru tine, că în brațe nu-mi ajungi.
Dac-aș ști că stai cu îngeri, la taifas, m-aș așeza
Pe mormânt, să-ți aud glasul. Ți-aș aduce și-o cafea,
Că mi-e dor să stau cu tine și mă doare că nu ești,
Să mai stăm, ca altădată-n nopți cu lună la povești.
Ți-am aprins o lumânare și c-un fir de busuioc
Ți-am înmiresmat pământul ce te-apasă pe mijloc.
Nu dai niciun semn de-acolo, doar în vise-mi mai apari,
Îmi zâmbești cu ochii-n lacrimi și apoi, din vis, dispari.
N-a rămas nimic din tine, parcă nici n-ai fost vreodat'-
Niște poze în alb-negru și un dor nealinat.
Tot ce-ai strâns cu drag în casă, cu amprenta ta de ploi
Putrezește pe neunde într-o groapă de gunoi.
Și îngenunchez, măicuță și cu fruntea îți ating
Bolovanii și scaieții, buruieni ce tac și ning.
Știu că îți doreai grădină, trandafiri și liliac,
Sau măcar, pe brațul crucii, să îți crească un copac.
Calc pe urma umbrei tale și fac drumul înapoi
Cu păcatele grămadă-n suflet și pe umeri goi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
Citate similare
Ce-a fost nu se mai poate...
mi-e dor de tine draga mea,
mi-e dor de-a noastră tinerețe,
de focul care ne ardea,
de tot ce azi nu ne mai este
e totul vis și nu mai știu,
de-a fost vreodată a mea poveste,
la ceasul ăsta de târziu,
îmi deapăn totul și nu-mi tace,
mă doare trupul de-amintiri,
mă dor săruturile tale,
le simt și-acuma fir cu fir,
pe iarba bătrâneții goale
mi-e dor de tine draga mea
și-acum adorm în gând cu tine,
e mult de-atunci și aș mai vrea,
să-ntoarcem timpul care vine
dar știu că totu-i fără rost,
căci timpul ăla e departe,
e mult de-atunci și-așa socot,
ce-a fost atunci nu se mai poate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubești!
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre creștere, poezii despre viață, poezii despre rouă, poezii despre păr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre dor sau poezii despre uitare
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre frică, poezii despre zile sau poezii despre zbor
Mi-e dor...
Mi-e dor să nu mai știu nimic
Și să iubesc în nopțile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.
Mi-e dor să vii în nopțile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ți-aș fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?
Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniștit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Și te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.
Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine și ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, și-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?
Ție îți este dor vreodată
De mine și doru-mi de copilă?
Îți mai aduci aminte că odată
Ți-am fost păcatul fără vină?
Nu îmi răspunde căci mă porți
În piept de când au înflorit castanii
Ești tu pribeagul ce la porți
Mai bați și-acum deși trecut-au anii?
Voi înflori și eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ți amintești că noi am fost nebunii
Ce inima și-au îngropat-o-n mare.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre vinovăție sau poezii despre verde
Ce mai faci, mamă?
Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist
Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc
Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.
Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.
Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.
Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre trecut sau poezii despre păsări
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre lumină
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viață, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârșit.
Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine și mi-e dor de... Tine.
Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greșit și ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranță-n inima ce doare.
Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viață-ntreagă...
Iubire veșnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.
poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre greșeli, poezii despre frumusețe sau poezii despre dorințe
Ești ceea ce faci, nu ești numai "ceea ce mănânci". Ești ceea ce gândești, ceea ce simți. Ești ceea ce gândești despre tine tu, nu ești numai ceea ce gândesc alții despre tine. Pentru că le poți manipula percepțiile. Nu ești nici măcar ceea ce ascund că gândesc alții despre tine. Pentru că ei pot ascunde admirație sau invidie. Ești gândurile tale ascunse despre lucruri, despre oameni, despre tine. Ești în cele mai ascunse rugăciuni, pe care îți e teamă să le mărturisești. Poate, îți e teamă de judecata altora sau îți e rușine de tine însuți. Altfel, nu ai mai avea niciun gând nerostit. Ești ceea ce lași în urma ta.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre gânduri
- citate despre superlative
- citate despre rușine
- citate despre religie
- citate despre mâncare
- citate despre invidie
- citate despre frică
- citate despre admirație
Răsărit de dor
Asfințit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aș mai vrea în taina nopții să-ți șoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aștept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopți s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc și esti același, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ți mai vorbește și-nțeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrățișare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristețe, bun rămas!
Asfințit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopți se vor mai duce, câte am să pot uita?
Și-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aștept sau poate ușa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopți s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec și-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viața își urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire și-am s-o iau de la-nceput.
Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aștepți sau poate inima ți-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e prețuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Și-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viața mea!
poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Am fost la tine mamă, ieri
Am fost la tine mamă, ieri.
Acolo, la al tău mormânt.
Te-am tot strigat din răsputeri,
dar nu mi-ai spus niciun cuvânt.
Ți-am pus coroană sus pe cruce
și flori albe pe mormânt,
poate ele-îți vor aduce
aminte, că te port în gând.
Parfumul lor pate fi solul
trimis la tine să ajungă,
să-ți spună cât de mare-i dorul
în sufletul ce stă să plângă.
Aș vrea să te întorci acasă
la patul care te-a încălzit,
la glastra cu flori rămasă
în care flori au împietrit.
Te-așteaptă banca de la poartă,
rămasă tristă, pustiită.
Grădina plânge a ei soartă
că nu mai este îngrijită.
Să te întorci la casa noastră mare
unde-am legat multe-împliniri.
Unde în nopți de iarnă cu ninsoare,
am depănat multe amintiri.
Mi-e dor de-îmbrățișarea ta.
Mi-e tare dor să te-întâlnesc.
Mamă, cât de mult aș vrea
la pieptul tău să mă-încălzesc.
Cu ochii-n lacrimi, scumpă mamă,
m-am întors apoi acasă
și pentru tine flori de toamnă,
am pus în glastra de pe masă.
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre toamnă
Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas... eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper, spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis, rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint, dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat, același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre vamă sau poezii despre singurătate
Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas...
eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper,
spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis,
rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam
pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu
și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci
și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint,
dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat,
același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povesti
Deschid pumnii și poveștile o iau la goană, fericite și libere.
Deschid ochii și din mijlocul lor îmi zâmbești tu.
Parcă erai mai aproape, îmi zic.
Sunt prea obosită să-mi aduc acasă poveștile.
Nici până la tine nu pot ajunge și-ți fac semn,
un semn discret cu arătătorul de la mâna dreaptă.
Mi se pare că-l vezi, pentru o clipă am chiar certitudinea
că te-ai desprins de tine, că mă cauți, mă urmărești.
Apoi aud ca prin vis cum îmi spui că poveștile mele sunt încă tinere,
nu le poți lăsa singure,
altfel, ce fel de paznic ai fi?
Îți dau dreptate. Ușa
se închide simplu în urma mea.
Sau poate ai suflat tu?
Poate mă aperi și pe mine?
Nu înțeleg nimic. Nu înțeleg
Nici de unde a căzut peste lume atâta neînțelegere.
N-ar fi trebuit să deschid pumnul, îmi zic.
Undeva se aude un ceas.
Tac.
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre libertate, poezii despre fericire, poezii despre dreptate sau poezii despre ceas
Rupere... Renaștere
Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...
Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...
Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... să vezi cum e!
Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!
Las-o din suflet să îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre depășire
Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești...
Din ce tărâmuri îngerești
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea brațului tău drept.
M-ai învățat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nțelepciune
Alaiul lucrurilor bune.
Zâna cea blândă din povești,
Din ceruri astăzi mă privești.
Ce sfântă zi! Ce lacrimi calde!
Timpul în timpuri se desparte,
Lăsând un gol uitat în zare...
Azi, eu ți-am pus o lumânare!
Și-mi plânge sufletul de dor
Bunico! Îngeri cântă-n cor...
Zână din stele întrupată...
Și toate-au fost, au fost odată!
Când adormeam, bunica mea,
Plângând, cu fruntea-n mana ta.
Din ochii-ți, curg mărgăritare,
Sunt albii fluturi de ninsoare.
E-un vis în suflet încrustat...
Bunico, vezi, nu te-am uitat!
Cu mâna ta catifelată
Prindeai argintul sub broboadă.
Și anii-n cute-adânc săpate,
Îți mai furau câte o noapte.
Ierni aspre ți-au crescut la tâmplă
Bunica mea, bunică scumpă.
Acum, în muguri de lumină
Te-ntorci și mă privesti străină.
În mângâieri unduitoare
Îți simt prezența la icoane,
În rugăciuni, în miez de noapte...
Și parc-aud a tale șoapte.
Suspin... E-o poză... A rămas
Veghind al morții tale ceas.
Și lacrimi curg... la crucea ta,
Vin iar cu flori, bunica mea.
Cu ochii strălucind în soare
Te văd... și-atât de rău îmi pare
Că nu mai sunt copil... Cărunt
Mi-e părul și încep să uit.
Poate că-i vremea de a fi
Și eu bunică într-o zi
Și-mi e din ce în ce mai greu
Și plâng și plâng și plâng mereu!
Surâs cu pletele de nea,
Cât te iubesc, bunica mea!
Și dac-a nins la tâmple iar
Eu am tot sufletul de jar.
Sunt ca o mare pe furtună,
Cu grijă scoicile-și adună
Și în adâncuri de cleștar
Le-ngroapă iar și iar și iar.
Te-ai zămislit bunica mea,
Parcă din ierni de catifea
Și îngeri tâmplele ți-au nins,
Povestea mea de dor și vis.
Se scutur' florile de tei
În lacrimă, din ochii mei
Și sufletu-mi - un clopot, bate.
Bunico, ești așa departe!
Te-ai zămislit bunica mea,
Surâs cu pletele de nea,
Cu ochii strălucind în soare
În mângâieri unduitoare,
Cu mâna ta catifelată...
Zână din ceruri întrupată,
Zâna cea blândă din povești,
Oh, nici nu știu să spun ce-mi ești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre învățătură
Mi-e dor de tine sau de ele?
Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ți se-nchină
Când mi te-apropii sau când ești cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ți mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat și-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minți
Părându-i și de gheață și fierbinți
Mijlocul tău, mișcându-se ceresc
Dă naștere la răget bărbătesc
Și pieptul tău și spatele și gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre vânt, poezii despre picioare sau poezii despre naștere
Firul nevăzut
Mă leagă de tine un fir nevăzut
cu care mă tragi înspre tine, la cer,
și încă nu știu ce să fac: vin sau sper
că pot să pășesc pe un alt început.
Mi-e teamă că tu, pe acolo, pe sus,
nu știi că ți-am fost și, pesemne, -ai uitat
o viață din care te-ai rupt și-ai plecat,
lăsându-mi tristețe și-un gust de apus.
Iar firul acela mă ține acum
cu sufletul rece, cu frig și zăpezi,
căci nu știu, de-acolo, tu poți să veghezi,
sau nici nu mă vezi cum mă chinui pe drum?
Nu știu ce să fac. Dă-mi, te rog, doar un semn,
să pot să aleg: să îți vin, ori să plec
pe drumul speranței, să pot să-mi înec
amarul și teama de noul îndemn.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre zăpadă
Dorul Tău Isus
Când dorul Tău
În mine sapă
Îmi curg lacrimi pe obraz
Și sorb atunci
O nouă apă
O Mire scump
Fără răgaz
mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
căci inima
demult ți-am dăruit-o
iar azi
cu lacrimni și suspine
mă scald Isus în dorul Tău
că Tu-mi ești Mire
Dumnezeu
a Tale degete le vreau
să cadă lin pe fruntea mea
suflarea mea să ți o dau
o Mire drag
și scump Mesia
îmbracă-mă-n privirea
Ta
și-n
ochii Tăi Isus de foc
să moară firea
mea în mine
altundeva să nu am loc
decât Isus
decât în Tine
ca Domn și Mire
eu te vreau
domnește Tu Isus în mine și fă ce vreai
în viața mea
domnește Tu
și stăpânește Tu în mine
căci sunt
creația Ta
și lucrarea mâinilor Tale
în dorul Tău Isus
mă scald
și în iubirea Ta
eu vreau să ard
mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
și-n lacrimi
calde și suspine
te chem Isus acum să vii
al Tău să fiu în veșnicii
Isuse scump
Mesia al meu
încinge-mă cu Adevărul
ca pentru Tine să trăiesc
și-n veci Isus
să te iubesc
a Tale degete le vreau
pe fruntea mea
ca mângăierea
Ta
Isuse să o simt
de
Duhul Tău cel Sfânt
Tu să mă umpli
Domnul meu
Mesia al meu
Emanuel 8 sept. 2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre sfințenie