Vis de împlinire

De când se împacă lumea cu iubirea şi destinul,
De când sufletu-i cămaşă pe măsuţa mântuirii,
Îmbrăţişăm dulcea miere şi pe măsură pelinul
Şi într-o simţire pură nu dăm şanse preţuirii.

Mai îmbrăţişăm absenţa celui drag imaginar
Şi-n galopul clipei mute vrem să fim ca un stejar,
Dar suntem firavi şi iată nici nu ştim să ne iubim,
Vedem clipa o răsplată şi în ea vrem să trăim.

Biciuim visu-mplinirii pe pământ unde-i destinul,
Eu bărbat şi tu femeie alungaţi din dulce rai
Întâmpinăm lucruri sfinte vrând să-nlăturăm pelinul
Care curge în sărutul plin de-al mierii dulce grai.

Sufletul îmbrăţişării este stâlpul vieţii noastre
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori şi pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

De când se înfruptă lumea cu iubirea şi destinul,
De când sufletu-i cămaşă pe măsuţa mântuirii,
Gustăm din dulcea miere şi pe măsură pelinul
Şi într-o simţire pură nu dăm şanse preţuirii.

Sufletul îmbrăţişării este stâlpul vieţii noastre,
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori şi pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubim

Când iubim, să tot iubim,
O clipă să nu-mbătrânim,
Să ardem, lavă de vulcan,
Care erupe an de an,
Să fim ca florile de mai,
Ca doinele puse pe nai,
Să fim ca norii purtători
De curcubeie şi comori.

Să fim profunzi, senini şi buni,
Pe fluturii din piept stăpâni,
Să le dăm drumul ca să zboare
Când în privire avem soare,
Avem virtutea în putere
S-aprindem stele efemere
Căzute-n flori, făcute pat
Într-un ascuns, flămând păcat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând bun pentru tine...

Fraţi suntem pe pământ
Doar un cer avem curat,
Hai să ascultăm un cânt
Ce din cer la noi e dat.

S-aveţi viaţa mai frumoasă
Sufletul mai împăcat,
Peste tot la voi în casă
Linişte să fie dat.

Hai puţin să ne gândim
Căci avem acelaşi ţel,
Toţi vrem ca să ne iubim
Pace vrem şi un gând vesel.

Pentru asta hai să fim
Mai buni, mai înţelegători
Hai cu drag să ne iubim
S-avem buni conducători.

Vreau să fie-n ţară bine
Să fim liniştiţi în noapte
Să dăm daruri să facem bine
Şi lauda să fie-n fapte.

poezie de Eugenia Calancea (22 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

MAI rămâi pentru o secundă,
MAI cade un strop pe-o frunză.
MAI aşteptăm zile senine,
MAI sperăm să fie bine,
MAI vrem să iubim frumos,
MAI vrem să gândim duios,
MAI vrem, multe noi mai vrem
MAI vrem să fim ce nu suntem,
MAI vrem s-ajungem în Rai..
MAI... MAI... şi iarăşi... MAI!

Elena Bulancea în Personală (1 mai 2017)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordo amoris

Privim în lume doar noi doi,
Din întunericul intens
Şi-n căutarea unui sens,
Pas înainte şi-napoi,
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Din mediu-nchis şi rece sloi,
Să-i dăm lui Leibniz o monadă,
Când stele stau, din cer, să cadă,
Scoţând lumină din noroi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Un joc secund prinde altoi,
Foşnind "causa sui", firesc,
Infern contra Infern, dantesc,
Sclipind în flori de caprifoi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Când plâng izvoarele vâlvoi,
Ne-adeverim întru Aristotel,
În Toma D'Aquino.... vai!, el
E-un biet trifoi cu patru foi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizând destinul

În decoru-apus de vreme
Spinii inimii gândesc:
Se poate în lumea asta
Singur să mă părăsesc?

Am fost doi într-o făptură,
Am fost vis, încununare
Şi de ziua ta îmi cer
Din necunoscut iertare.

Nu schiţez alte răspunsuri,
Nu-mi fac vizite în gând,
Rog poemele să-mi fie
Rătăcirea pe pământ.

Tu ai fost dulce ca versul,
Eu amar cum e pelinul,
În decoru-apus de vreme
Stau analizând destinul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru sângele vărsat

Pentru jertfa-ţi de pe cruce
Vin Isus şi-ţi mulţumesc
Prin lumina-ţi ce străluce
În iubirea cea mai dulce
Numele eu ţi-l slăvesc
Te laud — te preamăresc

Îţi aduc cinste şi slavă
Şi iubirea Ta o cânt
Căci în lumea rea bolnavă
Cu-o viaţa ca de pleavă
Ai venit pe acest pământ
Şi ne-ai dat al Tău Cuvânt

În iubirea Ta adâncă
Tu ne-ai prins şi ne-ai legat
Ne-ai urcat Doamne pe stâncă
Adevărul Tău Isuse încă
În noi Tu l-ai inserat
S-avem sufletul curat

Tu ne-ai învăţat să fim
Plini de milă şi iertare
Oamenii să îi iubim
Şi-ntr-un mod curat sublim
A sfinţeniei cărare
S-o urmăm prin îndurare

Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Iubire şi-nvăţătură
Pe atâţi i-ai vindecat
Şi le-ai dat un duh curat
Chiar o nouă aici făptură
Să umble după Scriptură

O Isus îţi mulţumim
Pentru a Ta învăţătură
Tu ne-ai vrut fraţi să îţi fim
Aşa viaţa s-o trăim
Pin Cuvânt şi prin Scriptură
Duh şi suflet şi făptură

Ca s-avem un duh curat
Să trăim neprihănirea
Viaţa tu Isus ţi-ai dat
Căci la moarte condamnat
Ai fost Doamne căci iubirea
Ţi-a adus Isus jertfirea

Şi viaţa pentru noi
Tu ţi-ai dat atunci pe cruce
Să nu fim de Tine goi
Ci în viaţa de apoi
Faţa Ta cum îţi străluce
S-o vedem Isuse dulce

Ai murit ca un tâlhar
Dat la moartea cea mai crudă
Ca-n al milei sfinte har
Să ne prinzi Isuse iar
Dragostea-ţi cum ne inundă
S-o vedem — şi ne ascultă

C-ai murit în chip nedemn
Şi în chinuri mari nespuse
Prins în cuie sus pe lemn
În al vieţii noi îndemn
Să-ţi dăm viaţa o Isuse
Floarea lacrimilor scurse

Cei de azi îţi mulţumim
Pentru sângele vărsat
Şi Isuse te iubim
Noi viaţa-ţi dăruim
Fii de-a pururi onorat
Căci Tu Doamne ne-ai iertat

Ţie Isus ne-nchinăm
Şi viaţa-ţi dăruim
Iată azi te lăudăm
Şi ne vrem să te urmăm
Ai Tăi Doamne-n veci să fim
Din suflet îţi mulţumim

Glorie o Mire drag
Cinste slavă şi mărire
Al iubirii sfinte prag
Îl vrem astăzi chiar în larg
Veşnic în neprihănire
Să trăim a Ta iubire
04 iulie 20120 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relaţiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puţin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu ştim ce vrem!
Cât de nehotărâţi suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu ştim să iubim!
Cât şi de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecţi suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar şi cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" şi chiar,, goi"!
Cât şi mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, şi mai cât ne vom pierde!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de unire

Popor român de-ai conştiinţa
Şi-nţelegi istoria ta
Luptă pân′ la biruinţă
Să fim uniţi, hai nu mai sta!

Să n-exprimăm dorinţa în lume
Cu mult curaj şi cu avânt
Ca să-nţeleagă orşicine
Că ne ştim rostul pe pământ!

De vrem să fim băgaţi în seamă
Ce-avem simţire românească
Hai să rostim toţi, fără teamă
Unire în vatra strămoşească!

Un vis avem, cel de unire
Ca naţie pe acest pământ
Şi Dumnezeu-i va da-mplinire
Este al nostru crezământ!

Nimeni n-a sta în calea noastră
Nicicum nu ne-om lăsa înfrânţi
În limbă noastră strămoşească
Rostim: Noi vrem să fim uniţi!

Cum să trăim separaţi
De moftul unor dictatori?
Ca şi români cu toţi strigaţi:
Să ne unim, suntem datori!

Pornim dar flacăra unirii
Şi-n românime s-o extinde
S-or stingă dacă ar vrea străinii
Şi mai tare s-ar aprinde!

Hai române, strigă tare
Glasul nostru unanim
Vrem în România Mare
Uniţi în pace să trăim!

poezie de Ionel Popa (14 noiembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu eşti lângă mine

Când nu eşti lângă mine
Viaţa n-are sens,
E ca o poezie
Fără nici un vers.

N-am cui să-i spun o vorbă,
Să pun masa în doi,
Să ne iubim copiii
Aşa cum ştim doar noi.

Nu simt căldura sfântă
A iubirii noastre,
Nici câmpului nu-i ştiu
Întins de flori albastre.

Nu ştiu cum este lumea
Prin care toţi păşim,
Mi-i frică, Doamne, Sfinte,
Că repede sfârşim.

Nu am simţit stelarul
În patul meu de vis
Decât hoitarul negru
Ce-n gheare m-a cuprins.

Aş vrea în primăvară
Înfloritori, cu dor,
Să fim o veşnicie,
La sânul tău să mor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul începe cu punctul de plecare?

Mierea-i dulce miere cu polen de stele
Pusă-n cupe mici în vârf de rămurele,
Albinele-o adună, tu stai la urdiniş
Şi-n taina lor cu fumul intri pe furiş.

Iei rame după rame, le storci în centrifugă,
Duci degetul la gură într-o crudă rugă
Şi mii de întrebări îi pui lui Dumnezeu:
De ce nu-i dulce viaţa pe drumul ei mereu?

De ce durerea-i pusă în şoapte fierbinţi
În ţara unde-ndură copii lângă părinţi?
De ce tăcerea-i surdă în dulcea primăvară
Când hoitarii zilnic ne fură, ne omoară?

Viaţa-i precum fumul ce-albina ameţeşte,
Lumânări din ceară soarele sfinţeşte,
Mierea dulce pleacă la ce-i ce sunt stăpâni
În scăldători cu lapte păzite de răi câini.

Tu, stuparul veşnic, de când este pământul
Mângâi la urdiniş albini ce-şi iau avântul
În căutarea mierii şi-ţi pui o întrebare:
Infinitul începe din punctul de plecare?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numai când iubim,
Duşmanii, ca fluturii nopţii ni-i înmulţim.
Numai când iubim,
Prieteniile vechi, cu fericirea noastră nebună,
Fără să vrem strivim şi suferim.
Numai când iubim,
Esenţa vieţii cu adevărat o simţim
Şi spiritul ei în creaţii minunate voit îl slăvim...
Şi în eternitate dorim să-l răstignim,
Numai când iubim.

poezie de Valeria Mahok (august 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e dulce fără sare

Într-o lume mult prea rece,
Se topesc cuburi de gheaţă,
Nepăsarea parcă trece
Când iubirea le dezgheaţă

Şi încet apar izvoare,
Curg albastre, cristaline,
Apa limpede nu doare,
Ci ne face foarte bine

Devenim perechi iubire,
Ce scurtăm chiar infinitul,
Ne găsim parcă menire
În iubita şi iubitul

Nu-i uşor, nici imposibil,
Căutări, decepţii, teamă,
Însă totu-i reversibil
Dacă dragostea ne cheamă

Mai curg lacrimi, gust de sare,
Însă cum să ştim ce-i dulce
Fără clipa ce ne doare
Şi iubire ne aduce?

Între picături tristeţe,
Doar iubirea mai învinge
Lacrima care pe feţe
Chiar în suflet ne atinge

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem Legea ci vrem harul

Vrem iubirea Ta Divină
Peste noi să se reverse
Şi vrem viaţa în lumină
Din Cuvintele-ţi alese

Vrem Isus învăţătura
Care Însuţi Tu ne-o dai
Noi ca să trăim Scriptura
Să păşim o dată-n Rai

Harul Tău să ne îmbrace
A Ta veşnică-ndurare
Să trăim cu Tine-n pace
Căci ne eşti pe veci salvare

Nu vrem Legea ci vrem harul
Viaţa noastră s-o cuprindă
C-ai băut Isus paharul
Nostru Doamne de osândă

Suntem liberi dar acum
Să trăim neprihănirea
Tu Isus să ne fii drum
Noi pe veci să-ţi dăm iubirea

Îmbrăcaţi în haine sfinte
Sfinţenia s-o trăim
Toţi în dragostea-ţi fierbinte
Numele să ţi-l slăvim

Pentru Lege suntem morţi
Însă vii pentru credinţă
Isus Tu ca să ne scoţi
Să ne dărui biruinţă

Adevărul vieţii mele
Numai Tu Isuse eşti
Soare sfânt azi dintre stele
În mine Tu străluceşti

Căci sunt viu faţă de Tine
Nu însă faţă de Lege
Şi privind spre slăvi senine
Vreau iubirea să mă lege

Căci mă vreau Isus al Tău
Nu prin Lege ci-n credinţă
Să-mi fii Domn şi Dumnezeu
Tu să îmi dai biruinţă
07-02-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta şi ştiinţa

În artă e o lumină
Ce fiinţa îţi striveşte
Şi te urcă-n mai deplină
Cunoştinţă ce-ţi tot creşte

Şi te-mbracă-n noi idei
Pe cărări a-nţlepciunii
Ca iubirea să o iei
Nu din colţurile lumii

Căci pe culmi ea te ridică
Arta— pe un vârf de munte
Şi-n străfund ea îţi aplică
Alte legi— mintea s-asculte

De vrei să pătrunzi ştiinţa
Şi adevărul artei grele
Trebuie să ai credinţa
S-alergi astăzi printre stele

Arta vie— ea-i destinul
Ce trebuie să-l alegi
Tu să vezi în tine omul
Viaţa ca s-o înţelegi

Căci e cinva mai sus
Ce viaţă a pus în artă
Creatorul Sfânt Isus
Ce-ţi vrea inima curată

El e arta şi stiinţa
Ce în om a pus viaţă
Ne-a umplut cu cunoştinţa
Ce-nspre Sine ne înalţă

Cel mai minunat artist
Dintre câţi azi ni s-au dat
Pururea este doar Christ
Adevărul— Cel curat

Oamenii de pe pământ
Au creat— o artă moartă
După chipul Celui Sfânt
Împânzind planeta toată

Dar Isus Hristos Mesia
A creat o artă vie
Şi ne oferă veşnicia
Celui ce vrea să îl ştie

Arta Lui e— omenirea
Tot ce mişcă pe pământ
Şi puterea Lui este iubirea
E— a Celui Prea Înalt Cuvânt

Noi de mâna Lui divină
Pe pământ am fost creaţi
Să fim zâmbet şi lumină
Să trăim ca nişte fraţi

Noi întreaga omenire
O vrem astăzi fericită
Dar ea de neprihănire
Fuge chiar şi ostenită

Singura lumină sfântă
E Lumina lumii— El Hristos
A Lui dragoste ne-ncântă
Să trăim aici frumos

Pe vrăşmaşi să îi iubim
Nu să le curmăm viaţa
Să îi smulgem de la chin
Mângăindu-le azi faţa

Doar Hristos ne-a învăţat
Să fim buni miloşi curaţi
Pe vrăşmaşu încruntat
Să-l primim ca printre fraţi

Şi lumina vieţii sfinte
Pe cale să-i oferim
Să ne aducem dar aminte
Ca Hristos noi să iubim

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri în surdină

Am avut şi mai am încă
Inima-n aprinse stele
Şi iubirea, ca poruncă,
Păşind tainic printre ele...

Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânţi cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...

Multe flori vor fi, coroană,
Peste trecerea deplină,
Vântul va spori în iarnă
Amintirile-n surdină!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor cu steaua noastră-n dinţi

Destinul şi-a făcut aşternut în inima mea,
Deschide-i uşa, uşor, şi vei primi o stea,
Lasă-te în braţele lui pe canapeaua de vis
Şi-ai să rămâi cu sufletul spre lumină deschis.

Vei fi frământată ca lutul în plin meşteşug
Să iei forma statuii cu sânii-n belşug,
Vom arde-n pojarul iubirii cu tente albastre
Pe câmpul ascuns în privirile noastre.

Vom flutura sentimente măreţe-ntre noi,
Vom clădi eternitatea-n aripile moi,
Ne vom înălţa din pământ către cer
Printr-o cupă de aur cu urme de fier.

Vom ocupa izvorul purităţii prelung,
Rodiile toamnei le-om cizela-n amurg,
Vom filtra gândirea de schisme nedorite,
Ne-om îndulci sărutul cu miere în clătite

Ţi-oi săruta ascunsul în pulbere de flori,
Vom bea cafea amară din stele şi cicori,
Copii moştenitori vom dezmierda din burtă
Sub crucea Bobotezei înfiptă într-o turtă.

Mii de aşteptări ne vor culege clipa
Destinul îşi va pune în inimă aripa
Şi va zbura cu steaua noastră-n dinţi
Cât mai profund în cerul părăsit de sfinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vrem Isus ai Tăi

NE VREM ISUS AI TĂI

Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi să moştenim pământul
Când va fi întreg un rai

Cât de scumpă ţi-e Fiinţa
Ta Isus iubit Hristos
Când trăim deplin credinţa
Şi-ţi simţim prezenţa jos

Şi ce adânc se împlineşte
Tot ce-ai spus al meu Isus
Inima-mi când te slăveşte
Şi îţi sunt Doamne supus

În Cuvântul Tău Divin
Toate Tu le-ai aşezat
Să trăim toţi mai deplin
Şi cum Tu ne-ai învăţat

Doamne Tu ne eşti menirea
Când pe palma Ta ne ţii
Şi ne scalzi doar în iubirea
De-aţi sluji în veşnicii

În adâncul voii Tale
Când Isuse ne zideşti
Tu ne eşti izvor şi cale
Căci pe braţe ne primeşti

Tu ne eşti de aici destinul
Lege Viaţă călăuză
Căci noi îţi iubim Cuvântul
Dragostea-ţi să ne pătrunză

Ai Tăi ochi Isus de foc
Îi vrem azi în cercetare
Să n-avem în lume loc
Ci în har şi-n îndurare

Căci ne vrem Isus ai Tăi
Slava Ta să o vedem
Despărţiţi de toţi cei răi
Pe Tine să te urmăm

Din lume dar dinafară
Viaţa nouă s-o trăim
Adevărul — piatră rară
Să-l trăim să te cinstim

O Isus Hristos Mesia
Tu eşti soarele iubirii
Ce ne oferi azi veşnicia
Hainele neprihănirii

Fie-ţi glorie mărire
Oamenii să te cinstească
Sfinţi şi în neprihănire
Fiinţa lor să-ţi dăruiască

Tu un soare să ne fii
Şi aici şi-n veşnicie
Să-ţi cântăm în simfonii
A Ta omenirea fie
27 martie 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pelinului

Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii,
În restriştea lui amară dulce veste îl alină,
La margine de răzoare, în răcoarea dimineţii,
Argintată-i râde floarea într-o linişte deplină.

Scuturaţi de-al palei vânt tremură uşor scaieţii,
Romaniţa se frământă într-o unduire lină,
Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii,
În restriştea lui amară dulce veste îl alină.

Păpădia îl salută, pălăria îşi înclină,
Îl îndeamnă să trăiască, să uite amarul vieţii,
Se înalţă ciocârlia scrutând zarea cea senină,
În jur totul clocoteşte într-o bucurie plină,
Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!