Ruptură
te-ai strecurat în visele mele. ca o undă. ca un regret. ca o aducere aminte.
suflul zilei noi se ridică din roua nopții răstălmăcită în cuvinte
și recade în tăceri autumnale, fără frunze, fără cer
visam mare, visam soare dar uitam că doar tu,
ești cea mai fierbinte dintre lumi.
timpul meu sunt eu,
lumea mea sunt eu,
dar sunt dispus să le împart
așa cum numai lucrurile frumoase pot fi împărțite
undeva, într-o altă secvență,
vorbeam de ruptură
dar cred că am rătăcit secvența
așa că centrul lumii mele caută o cale către centrul lumii tale
pentru a rescrie legea universală a atracției
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre rouă
- poezii despre noapte
- poezii despre legi
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
Citate similare
Să joci în visul altcuiva
da, sunt momente și momente așa cum sunt și visele
treci pe stradă și cineva întoarce capul să te vadă
să-și întipărească pe retină chipul tău
dar tu nu știi, iar celălalt nu înțelege
noaptea se strecoară prin paturi sărutând uitările
dintre toate nespusele, un vis își țese pânza
peste visător și visat, numai că tu ești în poveste
și nu știi că ești eroul salvator din visele celor din jur
dimineața se freacă la ochi speriată
visătorul se desprinde cu uimire
visatul se ridică ostenit din zbuciumul nopții
și peste amândoi se ridică stolul întrebărilor nespuse
de ce eu? de ce el? ce piesă incredibilă domnule...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sperieturi, poezii despre salvare, poezii despre promisiuni, poezii despre jocuri, poezii despre eroism sau poezii despre dimineață
Nu ofer laude sau critică. Accept lucrurile așa cum sunt. Sunt măsura tuturor lucrurilor. Sunt centrul lumii.
citat din W. Somerset Maugham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre laudă
Speranța
Azi, sunt bine...
pentru că nu au fost amanetate toate visele lumii
da, sunt bine în multe feluri, cu multe nuanțe
dar absolut toate cu optimismul vibrant al inimii mele
sunt o pasăre Phoenix singură,
închisă-n colivia propriului vis
sau sunt un fluture obosit prin zborul amurgului
da, sunt o harpă tristă cântând suav un Lied
ori poate o mierlă fericită zburând prin secera lunii
dar sunt și-un talisman norocos dezmierdând o stea
sunt Inanna ghinionistă dintr-o altă eră
și sunt un milion de petale și frunze,
trăite prin simfonia albaștrilor aștri.
Azi, sunt doar speranța...
cea mai adorată, dorită, iubită femeie a lumii
poate și a ta!
dacă i-ai cunoscut duioșia, liniștea și bucuria
nu o vei mai putea uita
nicicând
o vei căuta sub toate cerurile albastre din nopților tale,
prin toate stelele căzătoare,
dar și printre toți muritorii
pe toate câmpurile înmiresmate ale lumii,
visând că într-o zi o vei reîntâlni pe un peron uitat al timpului
Așteptându-te....
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre stele căzătoare, poezii despre păsări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cărțile pe care nu le-am scris
stau cuminți. nu plâng, nu se vaită, nu cer. așteaptă
când și când ies la poarta sufletului și privesc lung către niciunde
e modul lor de a protesta. în tăcere.
cuvintele pe care nu le-am rostit sunt cumva diferite
sapă la temelia încrederii și caută scăpare
chiar dacă știu că niciodată nu vor apuca limina tiparului
tăcerile mele sunt ca albastrul cerului. senine.
norii vin și pleacă. culorile se amestecă liniștit sau cu violență
dar albastrul rămâne albastru și tăcerile rămân tăceri
din adâncul neundelui atotcuprinzător se ridică imaginea unui arbust
ce se încăpățânează să trăiască. nisipul se strânge în jur ca o cazemată sufocandu-l,
dar el tot mai are puterea să ridice câteva frunze la soare, dezvinovățindu-se
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre încredere, poezii despre violență, poezii despre suflet sau poezii despre proteste
îmi pot imagina
că viața este o închisoare imensă, fără șanse de evadare
și singura cale este moartea
fără regrete
dacă ai aflat deja ce inseamnă dragostea
poți avea o undă de regret
dar dragostea înseamnă mult mai mult
sunt oameni care strâng diverse lucruri materiale fără importanță
spre deosebire de ei, mie îmi place să las semne
ale trecerii. semne care se șterg greu
dincolo de viața asta consumată fără rost
au rămas o mulțime de cărți și cuvinte abandonate
dar cel mai mult îmi place să cred în urma pașilor mei prin amintirile altora
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre imaginație, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte sau poezii despre amintiri
Centrul nu e al tău, nu e al meu; centrul e universal. Circumferința, periferia e personală - tu ai circumferința ta, eu am circumferința mea, dar centrul tău și centrul meu nu sunt două lucruri; în centru ne întâlnim cu toții și devenim unul.
citat celebru din Osho
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire sau citate de Osho despre devenire
Dac-aș fi
De-aș fi soare ți-aș atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ți-aș topi pe gene sau ți-aș împleti-o-n pleată,
De-aș fi luna de pe cer, te-aș pupa noaptea cu raza
Și-n deșertu-ntins și aspru ți-aș fi-n însetare oaza
De verdeață, de răcoare, de popas și alinare
Și ți-aș săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aș fi cer ți-aș plânge-n pleoape ploile de neputință
Și ți-aș inunda cu lacrimi fiecare por din ființă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună și nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viață trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, și lut, și tină
Sunt mirarea mea că ești, zborul meu către lumină.
De-aș fi stea pe bolta lumii te-aș chema prin galaxie
Să-mi urmezi, să-mi fii aproape, să mă-mbeți în reverie.
Și de-aș fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate-aș una din culori să ți-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care știu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine și... regret, n-ai altă soartă.
Ia ghiciți cui o dedic, pentru tine, pentru altul?
Pentru lumea asta mare...? Știe Dumnezeu, înaltul...
poezie de Eugenia Mihu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sărut, poezii despre smerenie, poezii despre reverie sau poezii despre religie
România visurilor mele
Stau singur cu gândurile mele,
în ploaia de vise fără umbrelă
............................
Și un gând mă duce departe
Într-o Românie fără păcate
Unde în jurul meu se simte
Libertate, Prosperitate
Iubire și Fraternitate
Cinste și Bunătate
Omenie și Etitate
..............
Dar cine-s Eu să visez atât de departe?
Deschid ochii și privesc aproape
Către Românii ce mă-nconjoară
Ei sunt singura mea comoară
Ei sunt singura mea scară
Către visul ce mă doboară
Cea mai frumoasă Țară.
poezie de Gabriel Iorgu
Adăugat de Gabriel Iorgu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre România, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre libertate
Visul unui vis
Visam ca suntem în visul de ieri,
vroiam să înmănunchiez cateva primaveri
să ți le dăruiesc intr-o cupa de lacrimi
dar nu puteam să-l fac sa zboare spre înalțimi
... așa ca m-am trezit.
Visam apoi ca suntem în visul unui Univers
ce de atăta învărtit epuizat s-a oprit
iar clepsidra Timpului nostru a pornit invers
pentru a ne da șansa unui nou Rasarit.
... așa ca m-am trezit.
Visam ca sunt în visul de seară
acolo unde erai și tu.. in sfărșit
zambeam cand chipul ți-am zărit în oglinda de ceară
probabil asa a fost de către Destin ursit.
... așa ca m-am trezit.
Visul meu în visul tău sunt în spirală
și se ating doar acolo... în Infinit
știu ca e vis dar mă simt ca intr-o catedrală
înconjurată de iubire și de Bine... așa ca fericită m-am trezit.
poezie de Adela Bădulescu (2011)
Adăugat de Adela Bădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre infinit, poezii despre fericire sau poezii despre cadouri
Amintiri de când eram mai tânar
Sunt buciumul care
răsună prelung
peste amintirile lăsate
dincolo de vreme,
Sunt roua dimineții
care o bei la izvor de timp,
când rătăcești prin
deltele stelare ale gândului,
Sunt tot ce vrei.
Te aștept în gând curat
ascuns sub un val
la țărm de mare,
să ne iubim până
la sfârșitul veacurilor.
Ca să mă recunoști,
am prins un crin alb
în colțul inimii mele,
Pe frunte am pus chipul
tău așa cum gândul meu
te știe dincolo de
timpul care s-a ascuns în noi.
Nu sunt stăpânul timpului,
dar te invit să fii
roua dimineților mele.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre inimă
De copil visam la flota mea
am sacrificat câteva caiete de matematică
dar balta a secat de atunci
au crescut câteva blocuri pe oceanul meu
apoi am lansat avioane cu fuselajul de dictando
dar sper să nu mai aterizeze niciodată
aeroporturile le-am pierdut la optsprezece ani
când am votat prima dată
încă mai știu să fac crucișătoare
cuirasate și tot felul de monitoare
închizând ochii
văd speranța cu toate pânzele sus
și pe ismail
toate visele mele sunt caravele
fiecare ajunge fără escală în lumi noi nouțe
unde pot fi zeu pentru o zi
să fac trafic cu băștinașii
să le ofer câteva iluzii
despre viața de dincolo de moarte
tot de copil nu știam unde începe realitatea
și nici acum nu mă interesează
ce a fost fluturele înainte de a fi așa frumos
și oricum nu aveam nevoie de un titanic
ca să aflu cât de adâncă e deznădejdea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre matematică, poezii despre votare, poezii despre sacrificiu, poezii despre realitate sau poezii despre ocean
Picături de iubire
Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfințit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viața-n iubire cu voi să-nțeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respirația-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-și deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci și înțelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieții mele,
decorând-o cu virgine emoții ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din și cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deși uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri, poezii despre vulturi sau poezii despre virginitate
Problemă de liceu, rămasă nerezolvată
Unii poate știau dinainte,
dar eu în liceu am aflat că toate lucrurile sunt făcute să se atragă unele pe altele,
pământul cu soarele, luna cu pământul, fetele cu băieții.
Iar pentru mine, problema atracției mele din liceu, suna cam așa:
Dacă eu, care sunt poziționat aici, exact la mijlocul pământului, pe paralela de 45 de grade,
înmulțesc, atracția mea către stele, cu 6400 de km, raza medie a pământului,
voi crea un cuplul care să rotească pământul în jurul propriei axe,
În problema asta, cu mișcărea de spin, teoretic, lucrurile mergeau la fel de bine și până să fiu eu implicat.
Dar practic doar după ce toată povestea asta a intrat sub autoritatea mea,
acum eu pot să le demonstrez cu exactitate tuturor, că pământul face o rotație competă fix într-o zi și o noapte,
cu precizarea că, pentru a putea înțelege efectiv, de ce lucrurile stau așa,
este esențial ca toată lumea să înțeleagă încă de la început, cine sunt eu în această problemă.
Pentru că eu, din rezolvarea pe care am elaborat-o, în baza unor formule doar de mine știute,
am înțeles că orice aș face de acum înainte, voi fi influențat de astre.
Și pentru asta, toată viața, a trebuit să iau lucrurile la modul cel mai serios
și să mă dedic excusiv relației mele speciale cu stelele,
să nu se oprească pământul, la cât e de mare
și să putem avea, zi și noapte și iar zi și iar noapte...
Numai că între timp, au mai apărut și alte probleme, adiacente.
Pentru ele, mi-am căutat profesorii să-i întreb cum să le rezolv, dar nu i-am mai găsit.
Adica i-am găsit, plecați demult către cele veșnice.
Așa că, nemaifiind ei, nu-mi mai rămâne decât să-mi caut colegii,
care poate, unii din ei, au fost mai atenți la lecție.
Nu vreau să par schizo,
dar având în vedere rolul meu esențial în echilibrul fragil al pământului,
e posibil oare să pot să mă mișc, fără să creez vreo problemă de natură globală?
De genul, să modific raportul zi/noapte, sau să imprim vreo abatere de la traiectoria pământului?
Și să mă duc până la toaletă.
Pentru că de fapt asta e problema, mă cam trece...
Și ceva trebuie neapărat să fac și nu știu cum ar fi mai bine să procedez.
PS
În tratamentul aburelii nu există medicamente, exista doar leacuri.
Din cauza asta, puțini se mai videcă.
poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre atracție, poezii despre început, poezii despre profesori, poezii despre posibilitate sau lecții de engleză
Dialoguri ale înțelepciunii
iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi că cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
un cântec ce nu se poate cânta niciodată
de la sfârșit spre început, un cântec iubit
pe care trebuie să-l cânți totdeauna la infinit
iubito, se poate muri din iubire
în deșert se duc doar îndrăgostiții
și nebunii frumoși la fire
răstigniți între viață și moarte, doar nisipul
singurătății absolute le este mângâiere
în marea lor singurătate
noi am trăit viața pe apucate, iubito
am iubit până la demență nopțile și rătăcirile
prin mahalalele întunecate ale ființei,
eu am iubit suflul cosmic în tine
suflul spiritului tău, jocurile firii nebunatice
abandonarea în întunericul neființei,
în adâncurile telurice,
ori matricea tuturor virtualităților tale
am avut revelația unirii desăvărșite în sărut
nu vreau să aflu că pentru tine am murit demult
cum te-aș putea eu pierde pe tine,
când tu ești soarele meu frumos și nebun
când razele tale mă încălzesc pe acest drum
cum să uit eu soarele și dincolo de moarte?
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre nebunie, poezii despre întuneric sau poezii despre singurătate
Satul meu natal este centrul lumii mele interioare.
aforism de Costel Zăgan din Definiții eretice (30 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre sat
Am stat la țară cu bunică-mea, apoi la altă moșie, cu tatăl meu și mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de priveliști și peisagii, care se numesc Sălăveștri, Berbenceni, sate în județul Bacău unde tatăl meu ținea moșii în arendă cu rudele lui noi.
În această vreme moșul meu Teodor s-a înamorat de o fată a Eleonorei, tatăl meu a pierdut ce mai avea, bunica mea era tristă de moartea mamei mele -- eu mă simțeam str[...]n lumea cea nouă a tatălui meu. Mamei mele a doua -- o ființă bună, supusă, roabă -- nu i-am putut spune "mamă" și din greutatea mea de a deveni familiar și a da numiri "artificiale" și oficiale, și din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult și o tandrețe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri și, cum se vede, amintiri scumpe și duioase.
În acești ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, așa cum îl am și acum. Cu altă copilărie, cu altă viață, fără aceste lucruri neobișnuite și triste, aș fi fost poate altfel.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre mamă
- citate despre tristețe
- citate despre sat
- citate despre amintiri
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre rude
- citate despre moarte
- citate despre iubire
Cea mai frumoasa femeie
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca intr-o mana
am planul, iar in cealalta tin sfera;
si firele gandului meu unesc perfect punctele
planului cu punctele sferei pentru-a recrea lumea.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca visele mele
atrag demonii si ingerii in atingeri electrizante,
pentru ca pielea mea e izvorul dorintelor tale
si universul e pierdut in parul meu.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca la gatul meu
galaxiile se-nsira unele dupa altele intr-un colier
din lemn de santal.
Pot sa opresc si sa starnesc ploaia, pot sa-ti arat,
intr-o singura picatura, imaginea cuplului perfect-
doua trupuri, modelate in lut ars la soare, impletite
intr-o imbratisare perpetua.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca port desertul
in inima,
camilele ies din mintea mea pe drumul ce duce la Rai,
ma las mangaiata de vant, inecata, nascuta si sarutata de mare...
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre perfecțiune, poezii despre lut sau poezii despre lemn
Faptul că Internetul le-ar putea fura scriitorilor posibilitatea de a mai trăi din scris, așa cum o făceau până acum, e aplicabilă doar lumii vorbitoare de engleză; un lucru care îmi este reamintit des când vin nu doar într-o țară ca România, ci și în Italia sau Grecia e că aici foarte puțini scriitori pot supraviețui doar din scris. Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat la București e că majoritatea românilor au două, trei joburi. Așa că sunt norocos. Dar poate că norocul meu e pe terminate...
citat din Jonathan Coe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre scriitori, citate despre noroc, citate despre România, citate despre sfârșit, citate despre serviciu, citate despre posibilitate, citate despre internet sau citate despre Italia
Strop de cer
Erai un vis și te visam frumos
În nopțile singurătății mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Și mă-nsoțeai în zboruri printre stele.
Dar ai ieșit din vis, te-ai întrupat
Așa cum te visasem: o zeiță
Pășind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arșiță.
Cum ai venit și cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânți făr-a-mi cânta,
Să mă privești chiar fără-a mă vedea
Și să îmi fii tot ce-aș putea visa?
Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată
Visam o gingașă copilă
Visam o gingașă copilă
Cu păr frumos lăsat pe spate;
Ședeam sub teiul din grădină
Sub bolta nopții înstelate.
Vorbeam, cu drag îmbrățișând-o,
De bucurii și de nevoi -
Din cer îngălbenite stele
Priveau cu pizma-n jos la noi.
Trezit din vis, mă uit - sunt singur,
E noapte-n juru-mi și răcoare;
Pe boltă stelele scânteie
Tăcute și nepăsătoare.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre păr, poezii despre galben sau poezii despre copilărie