Ce ciudat

Ce ciudat că în lună
Nu miroase a transpiraţie!

Dacă aş vedea
Pământul de departe
L-aş recunoaşte
După streşini:

Pe razele lui cum curge
Sudoarea frunţilor noastre!

poezie celebră de Marin Sorescu din din volumul "Astfel" (1973)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre departe

miroase a tine
miroase a ploi spânzurate
se leagănă totul în neînţelesuri
cântecul atârnă de cuvinte necăzute in inimă
şi vântul întoarce copacii
îmbrăţişarea e la mare distanţă
şi braţele-s rămase în aer
locul tragic e ferit de tălpi
razele soarelui sprijină planeta să nu cadă
o altă matematică adună şi scade
împarte şi înmulţeşte unu şi cu unu
timpul curge dureros peste toate
te vreau negândit conectat
la visele rămase printre luceferii teferi
miroase a tine dinspre departe

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod vădit, piesele lui Sorescu se trag din poeme şi reprezintă o formă superioară de organizare a acestora. Dacă îngroşăm puţin liniile, vom vedea în poezia lui Sorescu materia şi în teatrul său spiritul.

George Pruteanu în Convorbiri literare, Marin Sorescu deocamdată (iunie 1975)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorescu

Genial Sorescu ăsta!

Eu cred că fiecare sat,
a avut câte un genial,
generaţie de generaţie,
câte un ţăran de-ăsta, şugubăţ şi profund,
de se uita lumea în gura lui,
aşa, după uluci,
ca la Petrache Lupu,
că erau sfinţiţi toţi,
aveau gură de aur.
Şi toţi erau ai cuiva,
a lui cutare sau cutare,
cu, sau fără, poreclă,
da' la noi fără poreclă eşti nimeni.

I-aş spune aşa,
dacă l-aş vedea în faţa ochilor,
Să trăieşti neică Sorescu!
tu nu ştii,
dar noi oltenii ăştia, mai răsariţi,
de fusărăm pe la Craiova, la şcoli,
de-i de ne jucăm cu vorbele, aşa,
că de altele nu ne pricepurăm
şi încă vreo doi-trei de-i ştiu numai eu,
am constatat, ne-am consultat o ţâră,
că eşti cel mai de seamă de pe-aci,
că te-om asculta
şi din vorba dumitale, n-om ieşi!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marin Sorescu, la apariţia volumului de versuri "Norii"

Se întreabă cititorii
Şi-ntrebările-s fireşti
Nu cumva veniră "Norii"
Dinspre deal... de la Bulzeşti?

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a făcut nimic bun în viaţa lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul acesta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorescu, Marin

Marin Sorescu: Un Don Quijote, oltean până-n măduva vântului.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marin Sorescu, la apariţia volumului de versuri "Norii"

Se agitară trecătorii
Dar prea mult timp n-o să-i ţină
În vitrină se văd "Norii",
Însă ploaie... n-o să vină.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciu

În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citese versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.

De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.

În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am facut datoria,
Şi putem merge
Mai departe.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu foc de-aş fi, pământul l-aş încinge...

Eu foc de-aş fi, pământul l-aş încinge,
şi vânt de-aş fi, cu vifor l-aş pătrunde,
şi de-aş fi apă, l-aş vârî sub unde,
iar Dumnezeu - spre-adânc l-aş tot împinge...

Dac-aş fi papă,-n hohote m-aş stinge,
nenorocind creştinii de oriunde!
Iar rege, oare ştiţi cum le-aş răspunde?
Strângându-i snop în ţeapă i-aş înfinge.

M-aş duce, de-aş fi moarte, către tata.
Şi viaţă - ocoli-l-aş ca pe ciumă.
La fel aş face şi cu cin' mi-e mumă.

Iar Cecco - cum am fost şi sunt - o, gata
le-aş da pe toate fetele plăcute,
lăsând la alţii babe doar, şi slute!

sonet de Cecco Angiolieri (2008), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel cum trec razele luminii prin sticle sau razele roentgen prin obiecte, yoghinul poate vedea obiectele de după un zid gros, poate afla conţinutul unei scrisori sigilate, poate vedea comorile ascunse sub pământ cu ajutorul ochiului său spiritual interior. Acest ochi spiritual este ochiul intuiţiei.

citat din Swami Shivananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de alint

La marginea tăcerii dintre noi a poposit apocalipsa.
M-au acoperit negurile... vântul suspină prin porii mei.
Îmi ascund visele în gândul tău protector
Am nevoie de viitor
Vom trece şi peste durerea aceasta
Şi curcubeul frunţilor noastre va păstra
Sudoarea incestului, sufletelor soră şi frate.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire lingvistică

De se vor găsi, departe,
Oameni pe planeta Marte,
Cum vor fi numiţi de noi:
Marţieni sau... marţafoi?

calambur epigramatic de Marin Sorescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţară, transpiraţie înseamnă muncă. Nu sudoarea, ci lenea este urât mirositoare.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În retorică, orice spontaneitate miroase a... transpiraţie.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de ţăran,
Bătut de ploaie şi de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aureşte hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care ţăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare şi vânt.

poezie de Dumitru Delcă (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatecul

Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
Cânta şi dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma şi de flori
Ciudat
Ciudat şi el îşi amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea şi cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există o clipă în viaţa lumii când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aş avea o sticlă goală, aş scrie un bilet şi l-aş lansa pe mare. «Mamă», aş scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naşte-mă o dată!» Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Şi naşte-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viaţă. De aceea trebuie să ne naştem mereu.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât îţi menţii poziţia de căutător, de cel care fuge pe o "cale spirituală" după Sine, prin definiţia acestui fapt înseamnă că Sinele e undeva, înainte, acolo, atunci, după ce, dacă etc. Dacă vătămătorul urmăreşte vânatul înseamnă că vânatul e deja înaintea lui, înseamnă o dualitate plină de o căutare frustrantă, gen: dacă pică, dacă nu pică? Tu eşti Sinele, nu-l poţi căuta pentru că nu-l poţi pierde, de aceea este atât de simplu să recunoşti Sinele chiar acum, dar nu cu gândul. Cu gândul poţi recunoaşte alte gânduri, după cum cu efemerul nu poţi recunoaşte decât efemerul. Realitatea Ultimă este că tu eşti nenăscut.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corelaţie

Miroase a parfum de carne
şi el mă cheamă să-l ajung,
îl simt în sânge cum îmi curge
şi nu e chip să îl alung!

Miroase şi-a parfum de rodii
prea coapte în fineţea lor,
e folosit să umple-n mine
doar dorul de un nou amor!

Miroase sigur a femeie,
de-abia acum m-am lămurit!
Aşteaptă-mă s-ajung la tine
că pofta ta m-a obosit!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!