Puricile

Purice afurisit,
M-ai întors mereu în pat.
Două nopţi m-ai zgândărit,
M-ai lucrat şi m-ai mâncat.

Purice nelegiuit,
Cu un deşti muiat în gură,
Pe cearşaf te-am urmărit,
Să te prind din săritură.

Şi-ai sărit şi resărit.
Uite-l vine, uite-l suie.
Te-am pierdut, iar te-am zărit.
Uite-l iarăşi, iarăşi nu e.

De-ai putea sări ca el,
Ţi-ar ajunge ca-n poveşti,
Cinci minute şi niţel
Din Predeal la Bucureşti.

poezie de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât?

între tristeţi şi bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit

şi sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaştri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit

pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat

pe amintirile din noi,
se scaldă soare şi noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut

pe noi albeaţa ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simţit, cât m-ai simţit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai trădat, m-ai părăsit

Ai fost femeia veţii mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Şi pe altul l-ai iubit.

Ştie lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ţi-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar tu îmi spui acuma că nu eşti vinovată
Şi vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!

poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce m-a ucis, îmi lasă sufletul să scrie...

m-ai căutat prin fel şi fel de zaruri,
în cărţi de viitor, sau glob de sticlă...
şi m-ai tot căutat prin mii de veacuri
să-mi furi ce n-ai putut... fiind prea mică!

m-ai căutat doar să distrugi şi să îmi iei
ceea ce n-ai putut avea tu niciodată...
şi-ai fi dorit să legi etern cu chei
sufletul meu... ce n-ai să-l ai vreodată!

m-ai căutat în fiecare zi dacă mai sunt,
şi-n fiecare zi te întristai...
că nu plecasem de pe acest pământ,
ai fi făcut orice să plec... căci mă urai!

m-ai căutat să te răzbuni cu o cruzime,
ce n-ar putea să zacă într-un om...
şi-ai preferat să crezi doar ce-ţi convine,
iar adevărul... adânc să îl îngropi!

m-ai căutat să mă omori, fetiţă,
m-ai urmărit şi ai uitat de viaţa ta...
obsesia ţi-a luat titulatura de fiinţă,
şi duhul tău... doar moartea-mi aştepta!

imagini din vis mi se arată.
tu nu mai eşti mister cum ai fi vrut...
pe chipul vieţii văd apă cea curată,
şi te-am învins...! Tu totul ai pierdut!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog bovin

Despre cei cu limba lată
Se vorbeşte că, odată,
Tot păscând într-o poiană,
Boul o-ntâlni pe vacă.
Brusc le reveniră-n minte,
Dulci, aducerile-aminte,
Dar să facă pe eroul,
Vorba o deschise boul:
- Ţi-aminteşti, frumoasă Vineri,
Când eram şi noi mai tineri...?
Te-am văzut şi m-ai plăcut,
Când te-am vrut, te-am şi avut,
Iar te-am vrut, te-am tot avut,
N-ai mişcat, nici n-ai gemut...
Vaco...!

Vaca, foc de supărare,
Cu codiţa-ntre picioare
Fără nici-un chef de şagă,
Mai că începu să ragă,
Dar cu toată supărarea,
Stăpânindu-şi indignarea
Şi dorinţa de-a pleca,
Boului grăi aşa:
- Dragule, mi-aduc aminte,
Eram mică, fără minte...
M-ai văzut şi te-am plăcut,
Când m-ai vrut, m-ai şi avut,
Iar m-ai vrut, m-ai tot avut,
Am mai vrut, n-ai mai putut...
Boule...!

Morala

Dragii mei baieţi şi fete,
Ca să nu aveţi regrete,
Evitaţi, de-acum-nainte,
Partenerii fără minte.

fabulă de Aculin Levitzki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Te-am simţit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Şi te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.

Te-am recunoscut uşor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt şi acel nor,
Care mă ţinea ferit.

Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Şi curgeai din mine.

În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros şi în sunet,
Eşti ploaia mea de vară.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mea

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
simţeam că ard într-un prăpăd de foc;
ochii tăi căprui, deşi m-au ocultat
în lumea mea îţi păstrez noroc.

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
m-ai tras de păr, ai dat un pumn;
te-am necăjit şi totuşi m-ai iertat,
atâta rai, tu sufleţele porţi în sân!

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
peste timpuri, vraja sorţii ne aprobă;
şi-ntr-un târziu, cu luna-n scăpătat
te-ai încolăcit pe mine ca o cobră.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit...

Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbuşită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Şi m-ai despărţit de viaţa mea.

Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat şi mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.

Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.

Şi-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.

Fluturii s-au înălţat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Şi privind la apa din fântână
Te-am văzut Şi Te-am iubit ISUS...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărăcine

Te-ai chinuit atîta, mărăcine,
Să scoţi o floare şi din tine.
Te-am aşteptat un an, doi ani, cinci ani...
Şi te-am ferit de sapă şi cazma
Întru-nflorirea ta.
Toţi oamenii spuneau: -Să-l dăm afară-.
Şi-am lăsat vară după vară,
M-ai răsplătit de lunga aşteptare,
Dîndu-mi cea mai frumoasă floare.

poezie de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primei întâlniri

Când te-am zărit de prima dată,
Aveai un zâmbet simulat,
Un pas-înapoi făcui îndată
Şi ai rămas cam bosumflat.

Mi s-a părut c-am fost ciudată,
Văzându-te puţin crispat;
Când te-am zărit de prima dată,
Aveai un zâmbet simulat.

Cu pas timid şi delicată,
Când la cafea m-ai invitat,
Făcând popas, doar c-o "săgeată"
Rapid eu te-am hipnotizat

Când te-am zărit de prima dată.

rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum m-ai iubi

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

Tu, palmele ţi le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele, ai fi prins,
întreg al meu cuprins.
Ochi blânzi şi scânteieri, divine
ţintit-ai către mine!
Ce bucurie-n firea lor
şi câtă dragoste şi dor!
Şi, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrăţişare!
Şi, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruptură definitivă

Tu plângi când te gândeşti la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Uşor m-ai dat de lângă tine,
Şi asta nu ţi-o pot ierta.

Eram micuţă când m-ai dat,
Aşa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum şi eu te-am uitat pe tine.

Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.

Am aşteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.

Să te strig mamă n-aş putea.
Nu meriţi o aşa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.

Nu simt nevoia să te văd
Şi nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, şi cred că-i bine.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de iubire al fetei furioase [Mad girl's love song]

Îmi închid ochii, lumea a murit;
Îmi ridic pleoapa şi a renăscut.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Stelele prinse-n vals s-au înroşit,
Şi vine noaptea neagră, de temut:
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Visez că-n patul meu tu m-ai vrăjit,
Şi scos din minţi apoi m-ai sărutat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Din ceruri Dumnezeu S-a repezit:
Şi pe Satan în iad l-a alungat.
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Speram să vii, cum ai făgăduit,
Îmbătrânesc şi-aproape te-am uitat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Mai bine un cocor aş fi iubit;
Căci an de an se-ntoarce neîncetat.
Îmi închid ochii, lumea a murit.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

poezie de Sylvia Plath, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce din Laodiceea

Eu Te-am lovit, Tu mi-ai dat binecuvantare!
Te-am parasit, dar Tu ai stat in asteptare...
Te-am inselat cu idoli, dar Tu credinta mi-ai jurat!
Si mortii eu Te-am dat, dar Tu din moarte m-ai rascumparat!

Cand chinuit si singur atunci eu m-am aflat,
Doar cu-o scanteie de credinta in duhul meu sarac,
Precum se-arata soarele in zorii diminetii,
Asa Tu mi te-ai aratat si m-ai scaldat in apa vietii...

A fost odat' un om ticalos, sarac, orb si gol
Hristos ins-a venit sa moara pentru el.
Sa-i dea credinta Sa si haina Lui cea scumpa
Si-n Duhul Lui cel Sfant sa-l poarte spre izbanda

poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu m-ai înălţat,
Tu m-ai coborât,
Tot Tu m-ai ars,
M-ai prefăcut în jar şi scrum,
Tot Tu m-ai aprins într-un dor nebun.
Tu mă chemi pe al tău drum,
Chiar de vrei să cred că mă alungi,
Că mă renegi,
Tot Tu de-o viaţă mă aştepţi,
În nopţile pustii, chiar de nu crezi.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Întâiului meu născut, la ceas aniversar:
Din visuri şi lumină te-am ivit,
Să-mi fii cea mai de preţ comoară,
Îţi mulţumesc că tu m-ai împlinit,
Când mamă m-ai făcut întâia oară.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai minţit

Te-am "întrebat" adesea (mai ştii?), de mă iubeşti,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greşeşti!
Tăceai, mă chinuiai şi, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai minţit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai şi, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ţi voi fi puntea şi gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu, despre cerul de Brăeşti ţi-am povestit...
Tu, una îmi spuseseşi şi alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce şi venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!
Deci, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
O, drag poet, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu sunt un cântec Spin, tu-ciocârlie surdă-
Eu, lacrimă damnată; tu, plângere absurdă...
Regretul tău, poete, nu crezi că-i prea târziu?
Căci, totul e... zadarnic şi sufletu-mi... pustiu...
Hai, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu adevărat...
Sau... m-ai minţit?

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborât din cer

Ai coborât pe-o rază luminoasă
În umbra lunii ce pe cer veghează
Ai coborât pe-o geană de lumină
Dansând ca un satir sub clar de lună.

Şi m-ai vrăjit cu-a ta iubire
Eu am căzut răpus mut de uimire
Şi tu m-ai luat sub părul tău
Şi m-ai eliberat de tot ce-i rău.

O lume-ntreagă se cutremură plângând
Eu te-am răpit lui c-un aspru legământ
Şi te-am făcut să-mi juri credinţă
Dar am făcut eu bine sau a fost neştiinţă.

În noapte deasă ne-avântăm stingheri
Uitând ce-a fost ziua de ieri
Şi culegând de pe cer alb stele mii,
Ne-amintim c-odată am fost copii.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, Cireşule înflorit!

Cu măreţia ta m-ai ademenit,
Peste tot în lume, te-am urmărit,
Cu delicateţea ta m-ai cucerit,
Cu splendoarea ta m-ai uluit,
Cu foşnetul tău m-ai vrăjit,
În florile tale m-am oglindit,
Cu frumuseţea ta, sufletul mi-ai hrănit,
De atâta privit, timpul a încremenit,
În florile tale pure, inima mi-ai învăluit,
În preajma ta, fiecare clipă este ca un răsărit,
Când îmi surâzi, sunt tare în spirit,
Când mă atingi cu petalele tale, mă simt de parcă am înflorit,
Dansând între crengile tale nu mă pot opri din zâmbit,
Vreau doar să te mângâi, să te sărut, să te fac fericit,
Te iubesc, Cireşule înflorit!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc...

Te-am întrebat, de nu mă-nşel, odată,
Ce faci în viaţa ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei maşină sau tramvai
Când pleci - de-ai zilnic - la servici,
Cine ţi-e şef, de-ai copii mici,
Părinţii dacă-ţi mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...

Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu, nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc...

Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
Te-am salutat şi n-ai răspuns.
Probabil, nu-s "şarmant" de-ajuns?!
Mergeai cu pasul hotărât,
Eu m-am pierdut şi m-a durut,
Doream să-ţi spun că te doresc...
Oh te iubesc, oh te iubesc...

Şi azi, eram în colţ, la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te ştiu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit...
Am insistat să te privesc...
Cum te iubesc, cum te iubesc...

Mergeai încet şi erai frântă,
Umbrela grea era o stâncă...
M-apropii, tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin...
Îţi spun spăşit, cu voce stinsă:
"Te ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis, îngeresc...
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc..."

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!