Doi copii s-au dus
Doi copii s-au dus de mână
Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.
Vrând cum marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Ațâțată să-și destrame
Păturile de năframe.
Se dezbracă și se-mbracă,
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri și zmaralde.
Nu știu ce le-a cășunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrând în cer...
poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Doi copii
Doi copii s-au dus de mâna
Colindând o saptamâna
Dupa scoici, dupa ghioace.
tristih de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge și să joace
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite ăi neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale.
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
poezie celebră de Tudor Arghezi din Mărțișoare (1936)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de rîs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fîstîcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cînte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea și ceasul
Cartea asta groasă citește o carte subțire.
Ceasul acela întoarce o mână lăsată!
Cu câtă uimire oglinda toarce
o fire subțire și fermecată!
Sună ceasul cărții
paginile rupte
se-oglindesc în mâna
ce le-a scris odată.
Litera își lasă semnul pe secundă
în oglinzi poeții se îmbrățișează
și mai ies din ea doar cât să se-ascundă
după cartea care
citește o carte subțire
iar ceasul oftează!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată-mi destinul prins bine în marea horă a universului, iar în hora zglobie a literelor mici se împiedică mereu, dar încercă să joace mai departe. De ce? Nici eu nu știu.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mițu: Iar ni s-au înecat corăbiile cu pisici...
Baruțu (vexat): Jice că iah ni s-au înecat cohăbiile cu pișici.
replici celebre din povestirea Crâmpei dramatic de Tudor Arghezi (1958)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi
Ziua de ieri s-a ținut după mine crezând,
ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viața mea -
Și la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.
S-a pierdut neputincioasă și pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.
Cine și-a pierdut o zi cât o viață
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă
ceață.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
E ca un blestem ca trupurile
să-și simtă zilnic depărtarea,
chiar telegarii gândurilor
s-au scurs spre cer
cerând iertare serii
și razelor de Lună
uitate-n ceasul tău de mână
și-n părul meu de noapte și de dor;
de pază pun doar trei privighetori
să poarte pe-a lor aripi
descântec de verdele pădurii
și murmur de izvor,
s-adune din lumină depărtarea
pe zbor de fluturi
și să le lase-n poartă
mănunchi de busuioc
și-oglindă fermecată.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cromatica iubirii
S-au strâns culorile-ntr-o zi
Și s-au certat o săptămână.
Le-aș vrea ținându-se de mână,
Să-nvețe verbul "a iubi".
Că roșul e dominator,
Să iasă-n față i-e menirea,
Întruchipează strălucirea
Și chiar al dragostei fior.
E galbenul simbol solar,
Când auriul e aproape,
Albastru-i curgere de ape,
Iar verdele, al ierbii dor.
Cum din unirea de culori,
Rămâne albul o minune,
Al purității val în spume
Și-ale miresei sărbători.
Așa precum Renoir spunea,
E negrul pururea regină,
În modă eleganța îmbină,
Chiar vălul nopții-i prins în stea.
În curcubeu mereu să stea!
Și nu s-or mai certa vreodată,
În armonie adevărată
Le-a reunit iubirea mea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început a fost Realitatea după aia au venit neînțelesurile. Mai întâi a fost Răspunsul după aia s-au îngrămădit întrebările. Primordial a fost Adevărul, după aia s-au aciuat minciunile.
aforism de Cornel Stelian Popa (14 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Deosebirea dintre un om și un animal este că un animal nu are un ideal. Un om are un ideal la început. Ce se întâmplă cu acest ideal? Să luăm un rând de politicieni. Politicienii sunt 99% niște mari mincinoși. Mint, dar nu cred ca ei s-au născut cu minciuna. Ei s-au născut ca și noi, toți ceilalți, cu un ideal, cu o dorință de ideal, dar au văzut că pentru a câștiga alegerile trebuie să mintă, trebuie să promită ceea ce știu că nu se vor ține de cuvânt și așa încet - încet încep să creadă în minciuna lor și după aceea când sunt aleși devin exact opusul idealului pe care și l-au pierdut. Au pierdut acest ideal. Ca și politicienii noi toți suntem în același pericol, de a ne pierde idealul.
Andrei Șerban în interviu (august 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Firește, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câți ani-lumină s-au mai furișat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furișezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseverență (dactilic)
Când se dezbracă femeia,
Dar și atunci când se-mbracă,
Are în cap doar ideea:
Multor bărbați ea să placă!
epigramă de Mihai Haivas din Cvinta ritmurilor clasice (2024)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clădirea cu obloane de sticlă
În clădirea veche cu obloane de sticlă
Timpul stă în loc de un secol
Și nimeni nu mai intră pe ușa grea,
De lemn masiv,
Sculptată cu precizia unui vultur.
Praful trecut prin sită
S-a așezat pe-ntregul mobilier
Și toate încăperile au prins un aer greu,
Un aer cu aromă de trecut,
Unul ce-ar avea multe de spus
Mie, ție, oricui ar sta să îl asculte.
Ea, clădirea cu obloane de sticlă
Poartă colateral găuri în pereți,
Trecute gloanțe sângerii
Ce-n drumul meu le-am admirat zi după zi.
La colțuri a început a-și decoji menirea
Și câte-o țiglă vișinie cade,
Spărgându-se-n milioane de bucăți
Călcate de mine, de tine, de oricine-i dornic să le calce.
Anii apuși s-au numărat pe degete
Și au jucat mână de mână hora timpului,
Apoi s-au aruncat în foc, mistuindu-se.
Și-așa, clădirea cu obloane de sticlă
A încetat să mai existe.
Și tot așteaptă rece, amuțită
Pe cineva să-i mai arunce o vorbă:
Pe mine, pe tine, pe oricine...
poezie de Kevin Iovănescu (15 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sat natal
lui lon Pillat
După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți
unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat.
Port acum în mine febra eternității,
negru prundiș, eres vinovat.
Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul
de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului.
Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea
până m-oi pierde din nou subt dunga apusului.
Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici
decât le-a crescut amintirea.
Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.
Porți se deschid să-și arate uimirea.
Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales,
ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit
încă nu a bătut. Ceasul așteaptă
subt ceruri cari încă nu s-au clădit.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu crezi în visuri decât după ce s-au realizat.
citat celebru din Tudor Mușatescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans extrem
Ce mândri sunt, în hora mare prinși!
Iar după cum le cântă domnul Boc,
S-au perfecționat grozav la joc.
Acuma, joacă pe cărbuni aprinși.
epigramă de Valeria Moroșan (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte frumoasă cinste cui te-a scris, încet gândită, gingaș cumpănită... Ești ca o floare anume înflorită mânilor mele care te-au deschis. Ești ca vioara, singură, ce cântă iubirea toată pe un fir de păr, și paginile tale, adevăr, s-au tipărit cu litera cea sfântă.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de poet, de luni
Au început femeile să treacă,
Ba la serviciu, ba la... fiecare,
Mișcându-și, parcă-ntâi ca să ne placă,
Și-apoi să meargă, dulcile picioare!
E clar că-i început de săptămână
Și că s-a luminat afară bine...
Întors în casă, țin un pix în mână,
Vrând să scriu iar, femeie, despre tine!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Horă românească
Haideți frați, mână în mână,
Să jucăm hora română,
Unirea să o sfințim
Și în pace să trăim.
Din pieptul recunoștinței,
Imnul țării să se înalțe,
Sub cupola libertății
Eroii să îi slăvim.
Unde îi pace și frăție,
Este spor și veselie,
Și liniște la hotare,
Fără frământări barbare.
S-au luptat pentru Unire,
Moșii noștri și strămoșii,
Noi acum s-o ocrotim,
Că-i esența libertății.
Haideți frați, mână în mână,
Să jucăm hora română,
Spiritul să-i înălțăm,
Căci Unirea e divină!
poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!