Ce plângi?
Ce plângi, copilul meu?
Ce-ți are
Sufletul?
Te doare?
Senină ca un bob de rouă.
Ar fi ca o podoabă nouă,
Dar c-o lacrimă de turburare
Și mai cu seamă locul ei mă doare.
Eu, lacrima, de tine-o am ascuns,
Căci lacrimile nici nu-ntreabă,
nici nu au răspuns,
Teama mi-a fost de lacrima ta, fată,
Și ea s-a și ivit neașteptată.
De unde a putut sa-nmugurească?
Pricina ei o simt ca-i pământească.
Dintr-un nisip, dintr-un prundiș,
dintr-un namol.
De nu aș da de urma ei în gol.
Când a-nceput și lacrima de viță,
Ai plâns și tu, suava mea domniță,
Și n-am avut să bănuiesc prilej
Că s-a rănit o ramură de vrej.
Mă doare că-i sosită vremea lor,
A gândului și-a lacrimilor,
Fără să văd că fragedul sân mic
Creste tiptil în cuibul lui de borangic.
Obrazul sărutat de mine,
Acum primește lacrima, mai bine.
Vioaia pleoapă, deodată tristă,
Cata la drum și tace în batistă.
Papușile, poveștile, cum au trecut
De n-am știut și nu am priceput?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lacrima
Lacrima e sfîntă, fată,
Îi-e sufletului dată,
Cînd graiul a încetat
Și tăcută, pustnicește,
Numai lacrima vorbește,
Cu oftatul mut și sfînt,
Despărțită de pămînt.
Dar cu seara împreună
Îți urează noapte bună.
Vii tu, lacrimă, din lună?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima căzută din din ochi îți acoperă chipul, dar nu doare. Doare lacrima izvorâtă din inimă. Ea îți acoperă sufletul.
Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tristă
Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus să ardă pe jar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri ancestrale
Mă doare soarele,
mă doare pasărea din zbor,
simt durere în stânca din suflet
și-n apa de pe lacrima crizantemei,
mă doare lumina din ochiul bolnav
de imaginea ființei topite-n prozodii,
mi-a sosit ora când mă sinucid
pe muzica stelelor rămase aprinse,
revenirea mi-e suflet de mare albastră
desenată ancestral de infinituri,
mi-e orizontul întrerupt, mamă
și mă doare femeia cu trupul ei insațiabil,
mă doare clipa când fug din așternuturi,
mă doare absența binelui
dintr-o enclavă a răului fecund...
poezie de Ion Țoanță (24 septembrie 2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare...
Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți să-nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.
poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare
Mă doare-un rug de sânge în piept,
Mă doare-un vaiet prelins nedrept,
Mă doare-al meu dor arcuit
Din vise ce-n drum s-au răsucit.
Mă doare buza din călcâie,
Mă doare gândul care suie,
Mă doare șoapta din oglindă
Din seri când așteptam în tindă.
Mă doare lacrima de gheață,
Mă doare pasul meu prin ceață,
Mă doare fruntea prinsă-n nor
Și-al apelor murmur ușor.
Mă doare când n-aș vrea să doară,
Mă doare-n iarnă, primăvară,
Mă doare frunza greu rănită
Din toamn-abia întâlnită.
Și, zău, c-aș vrea să nu mă doară,
Să-mi fie aripa ușoară,
Să sorb din roua dimineții,
Să aflu tot secretul vieții.
poezie de Ștefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă de toamnă
A mai trecut o vară și atât de mult mă doare,
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost,
Mă doare floarea, frunza veștejită care moare,
Și lacrima ce vântul toamnei o usucă fără rost,
Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,
Și salcia care se-apleacă trist în calea ta
Și-aștept groparul cel de frunze să mă-ngroape,
Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva,
Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine,
În care eu voi rătăci prin munți și văi adânci
Și-am să mă rog ca să găsești cărarea înspre mine,
Când eu voi fi căzut, vânat de vulturi printre stânci.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!
Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!
Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!
E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!
Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!
Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!
Mă dezarmezi, mă dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi fost ziua ta...
Bat clopote de toamnă și frunze sângerează
Și mă trezește-un scâncet, dintr-un decor nocturn.
Mă ține toamna asta cu lacrima ei, trează
În așternutul rece și-atât de taciturn.
N-am unde să te caut, n-a mai rămas vreo urmă
În casa-n care urlă singurătăți și n-am
Decât dureri ascunse, ce prin tăceri îmi scurmă
Și la povara crucii, eu, sufletu-mi, înham.
Se-ngână dimineața la margine de lume
Și n-aș mai vrea din noapte, să mă trezesc acum,
Când nimeni nu-mi răspunde, dar eu te strig pe nume,
Că poate îți sunt pașii rătăcitori pe drum.
Ți-am pus de-azi noapte grâul la înmuiat, ca bobul
Să fiarbă cât mai bine, încet, la foc mărunt
Și candela-i aprinsă, să-ți lumineze locul
Că-i ziua ta, iubite, și pentru tort, n-am unt.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a împiedica lacrima
Floarea se naște zâmbind,
floarea trăiește zâmbind,
și, desigur,
ni se pare de prisos
s-o întrebăm:
de ce ești tristă?
te doare ceva?
ce s-a întâmplat?
Nici nu ne trece prin gând
că și frumusețea
poate avea motive
de suferință -
uităm
că și noi, uneori,
zâmbim luminos
doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.
poezie de Vasile Romanciuc (1976)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima obosita
Daca fiecare lacrima
ar avea curajul sa povesteasca
nebunia facerii
si pana la moarte...
... pana sa renasc,
dintr-un trup insipid si flasc...
Oh! Cate ar fi de povestit...
Aseaza-te, calatoare ostenita,
din causul palmelor adapa-ti furia,
da-i drumul animalului din tine...
... deasupra lacrimilor
a inmugurit curcubeul...
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare
Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînțelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferența sufletelor lor de gheață.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiționată,
Alegem să arătăm dispreț
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când pășesc printre inimile de gheață
Și mă lovesc de ale lor veșminte aspre,
Mă doare nepăsarea și lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aș fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima, icoana iubirii
într-o zi
știu, știu vei pleca
ducând cu tine lacrima și dorul
și o bucată ruptă dintr-un suflet
ce a crezut odată
doi înseamnă noi
azi caut durerea să-mi mângâie trupul
rănit de întrebări, pășesc agonic prin spini
tristețea curge din lacrimi amare
cuvântul, odată altar
trist și întunecat se ridică la cer
icoană, e lacrima noastră
pe cer, coloană infinită de lacrimi
se zbate în drum milenar
cuvântul nostru a rămas uitat între astre
rug e durea ultimului gând
ce pot să-ți dau pe lacrima durerii
la schimb nu am
decât un trup, un suflet și un gând
imaginar și ireal
pentru un înger căzut pe pământ
atât mai am pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De drag și dor
Iubitul meu cu ochii de cicoare,
Am fost la locu-n care ne-am iubit
Și firul ierbii iar mi-a spus că-l doare
Și fără noi se simte ne-mplinit.
Îl pârjolește goana după stele
Și visurile-n care alergam...
Îl îmboldesc cununi de floricele...
Doar eu mai stau pe-al vremurilor ram.
Mă doare iar sărutul de pe pleoape
Și-a amorțit, străin, în gândul meu.
Nici nu mai vin, din ochii-ți să se-adape
Speranțele. Mi-e somnul tot mai greu.
Am adormit și eu la o răscruce
De sentimente. Ce s-o fi-ntâmplat?!
Și drumul vieții mele, unde duce?!
De dor și drag, eu am îngenunchiat.
Mai bine împletește-mi din lumină
Un voal. Și pune-l peste chipul meu!
Și sapă-mi iar, te rog, la rădăcină!
Cu lacrima mă voi uda mereu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima
Lacrima!...
Ce-i Lacrima?
Cine ar putea să-mi spună
cum că este o minciună,
cine, lacrimi, n-a vărsat
chiar de-a fost sărac, bogat
și-ai cui ochi, poate, n-au plâns
când în brațe el a strâns
pui de om sau pui de cuc,
pui de greier, guguștiuc,
flori de mai și flori de soc,
trandafiri cu un boboc,
chip de îngeri, heruvimi,
un sărut trimis de mimi,
cine, lacrimi, n-a trimis
celor care vin în vis
și aduc spre dimineață
stropi de rai, stropi de verdeață
de-acolo de unde somnul
li-i vegheat numai de Domnul,
unde suflete nu îngheață
dacă au fugit din viață
de la cei ce, pe pământ,
le-au trădat și le-au înfrânt,
cine, lacrimi, n-a picat
dacă a primit un sfat
de la pruncii nenăscuți
când, pentru doi-trei bănuți,
au ucis vise străine
crezând că le-ar aparține
și când pruncii înțelepți
au trimis prin doi profeți
veste mare, veste bună,
cum că moartea-i doar... minciună!
Lacrima!...
Ce-i Lacrima?
E secretul, patima...
Lacrima e nemurirea
celor care-și lasă firea
și se duc grăbiți la ceruri
unde nu simt iarnă, geruri,
unde nu se naște ură
și nici hoți care te fură,
unde nu sunt vrăji, blesteme
ori pedepse, anateme,
unde nu e bucurie,
nici durere pe vecie,
unde-i liniște și pace,
nimeni ca să te provoace...
Lacrima e infinitul
celui ce-a atins zenitul
și-a ajuns până la zeu...
Sufletul?... În Elizeu!
poezie de Emma Hartt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima de dor
Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!
Închipuie-ți, sufletul meu
venit către tine, ca un suspin.
Prinde-mi, lacrima!
Oglindește-te în ea
și mângâie-ți, fața a sărbătoare!
Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare
va limpezi astfel, fața iubirii!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi?
Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!
Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiți,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!
Stii....?
Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopțile și visele, diminețile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele și lacrimile!
Mă doare tot, tot răul din mine!
Mă doare chiar și binele!
Și... și nu știu ce să mai cred,
Ce să mai.... aleg?
Când nu mai e ce-alege!
Mă doare ce-i dincolo de Noi,
Ce-i dincolo de viață,
Dincolo de moarte!
Mă doare teama de eternitate!
Mi-e teamă să nu mă pierd!
Dar cum să mă mai pierd,
Când sunt pierdut demult!
Și totuși mă bântuie un gând!
Mă bântuie o teamă!
De-acum, demult!
Sau dintr-o altă viață?
Dintr-o altă lume?
Îmi pare totul lipsă,
Totul un pustiu
Și sună a gol dintr-un....
Prea plin!
Și totuși nu-i un vis,
Și totuși suntem Noi!
Și totuși mă doare vina...!
Vina de a te iubi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!