(pseudo)terapie
o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînțeles
lui Dumnezeu Însuși inaccesibil
mai cu reticență mai cu convingere
vom păși din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită
vom opta pentru subiecte generale
ieșind de sub incidența "personalului"
ne vor acapara
topirea ghețarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă
vom arbora atitudine nonșalantă
nu vom verifica
excepția de la regulă
nici o posibilă viață
vom deprinde a fi-ul
în virtutea reflexelor condiționate
cu înverșunare
ne vom păstra morți reciproc
dând autoritar câte un not responding
ne vom scuipa în sân
la minima resuscitare
într-un final
fuga ne va schimonosi
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de frumusețe
necunoscutului pe care foarte probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase
realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afectivă
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta de piatră
drumul fusese lung aproape nesfârșit
începuse cumva la un apus continuase
dintr-o convingere oarbă... dintr-o spaimă?!
nimeni n-ar fi putut spune cine fusese mai trist
stăpânul... sau celălalt?!
într-un sediu de primărie
sau post de miliție
schimbul se săvârșise rapid
în lumea brută obișnuită cu tranzacțiile
nu era timp de sentimentalisme
nici măcar pentru banala strângere de mână
despărțirea se produsese brusc
așa cum subit pleci după pocalul cu otravă concentrată
desculți nuntașii ieșiseră ca dintr-o carte cu zodii
de dinainte decolorați și storși fără s-aștepte vreo vreme
hainele boante purtaseră marionetele
gustul de ciorbă cu lumânări și pilaf ars
se scriau zapise se stabileau soroace
o nebunie aparte acapara lipsa de vigilență
a zarafilor albi
din ascunzișul cornului
inorogul
văzuse cu suflet de om
ea cumpărase
văl alb și sclipici
coroniță
peste timp
un copil pus pe pozne
eliberase râzând
calul fantast
târziu când mireasa de mult își mutase
cântecul siderat lângă îngeri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs
ziua care începe
în dreptul paginii proaspăt tipărite
face înconjurul meu... mâna asta de culori
umplută cu fluturi hormonali speriați vii
ignor sentimentul flatării
acea împingere perfidă din realitate
asemenea unor mici invazii
susceptibile să vindece
păstrez emoțiile în palmă
domestic mă întreb
dacă nu am lăsat
ușa descuiată
ceva pe foc
vreo lumină stinsă
acopăr problematica feminină
cu rochie amplă-n semiobscuritate
trec pe Victoriei
depășesc himeric drumuri cu sens unic
toate acele siluete deprimate deposedate la stop
verificându-și prezența în lipsa unui impact major
dând "Again" în virtutea reflexelor condiționate
începe o-repede-călătorie
cu străzi supraaglomerate și hectare de iluzii
culturi de ambrozie... faună alergică nevrozată
în absența cuvintelor
rețin imagini
repet... repet...
cârdul imperfect de cocori... această angoasă
ca pe experiență personală
felul în care o salcie
ratează din nou ritualul autumnal:
imortalizez irevocabila moarte
clopotele încarcă timpul cu figurine obosite de sfinți
toată această trudă a omului de peste zi ca de peste viață
grămezile de cranii rânjind sardonic
la victoriile repurtate cândva de niște străini
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici măcar
aș putea la o adică
să te iau în serios
să dau amploare
evenimentelor tale casnice
cum ar fi dulceața cu levănțică
punctelor negre intempestiv apărute
abaterilor nesancționate de la normă
să întrerup anotimpuri embrioane programe...
să mă pun între moarte și Dumnezeu
cu baloane și confetti
să te dau la breaking news
să te trec la "evenimentul secolului"
docilă
eu să mă atârn
pe post de accesoriu
eventual un buton
sau o iluzie
să mă așez
într-un colț cu vedere
numai la tine
să-mi trăiesc anonimatul
micul spectacol invizibil
cu ochiul liber
dar ce păcat
pentru tine!
eu văd totul
la scară cosmică!
scuză-mă
dacă nici măcar
nu te-am identificat!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
vei pleca
o dată pentru totdeauna
oricât de stupidă de absurdă sau nepotrivită (cu relativitatea umană)
ar putea părea formularea aceasta
o să se deschidă o fântână... una adâncă-adâncă
sau o carte... cu sumarul rearanjat
[cine știe dacă nu în complicitate cu noi?!]
și tu o să te arunci
în pardesiul Fantôme cu cicatrice ample
ca și cum niciodată n-ai fi existat
în urma ta o să se facă vârtej
o să stau departe amintindu-mi cuvintele spuse de Bunica
de fapt o să mă așez la distanță rezonabilă
cum ar fi de pildă depărtarea aceea
instituită de un poem
o vreme îmi voi omorî timpul
lipindu-mi curele sau gânduri desprinse
punând pătrunjel la zvântat
voi savura aerul normalității din curtea vecinilor
așa de imuni la paradoxuri neavând minima ezitare
cât coriandru să pună la sos... nici să crească
iepuri sălbatici... sconcși...
o să te ghicesc la răstimpuri
un lord mânguindu-și barba împăcat
tot ce depinsese de tine făcuseși
urma ca eu să pledez: VINOVAT!
realistă și vie... la fel de frumoasă
voi opta CIRCUMSPECT
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In absentia
florile continuau să crească
și tramvaiele își păstrau același aer
de normalitate... altfel...
ne îmbrăcam sport... mai mult clasic
din când în când alternam
cu câte o iluzie
ne făceam că este
realitate
între timp
mai multe sensuri
își schimbau habitatul
ne trezeam departe
într-un pod de palmă
nedezamorsat
! într-un final o să vină o ploaie
mi-ai spus tu... mi se pare...
deodată am început să alerg
câmpul se umpluse cu păpădii
! nu știa omul cât aur ar fi putut să aducă
în fața noastră
îngerul gol
testându-și goliciunea
în suflete risipite
când ne-am aruncat
edenul
și Dumnezeu
nu ne-a mai aflat
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incompatibilități
! felul meu de a fi
cu totul de neînțeles pentru tine!
roșu-cu-mov asemenea reținerii acesteia
de a traversa noaptea prin locuri interzise
chit că între timp vor fi scoase de la promoție
toate fructele prohibite
cosmos ieftin! univers derizoriu!
și această economie exhibiționistă
mercantil etalându-și produsele în serie
și ar mai fi...
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gol
viața continua să se deruleze
de mult se difuzase episodul final
nu mai simțeam nici măcar oboseala
exasperarea de a repeta una și aceeași temă
repetiția dilua simțurile
sentimentul primejdiei
o mână uriașă frământa vocile
amesteca trupurile
de aceea poate narcisele își pierduseră
apartenența la clasa filelor albe
portocalii înfloreau inodor
într-un manual alterat
de trecerea degetelor și a timpului
văzută dintr-un tablou
viața era cântecul monoton la flașnetă
într-o după-amiază nenumită
în care deposedați de tragic
oamenii
ieșiseră la o promenadă
ne dezbrăcam eul ca pe haină
ieșeam insidios... ieșeam...
figurine alterizate aglomeram străzile
cu pași în reluare care nu scriau
mai nimic
poate doar
această iluzie fărâmițată
în care ultimele rămășițe
ale bateriei universale
ne făceau să părem
încă o vreme
vii.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The winner takes it all
unele subiecte se cuvine să rămână tabu
așa cum drumurile cu sens interzis sau moartea
vom opta eu pentru aleea cu magnolii
tu pentru alte culturi pragmatice
în perindările mele estetico-idealiste
voi crește în continuare pepiniere de vise
în care desigur nu vei mai fi tu
te vei întoarce în trecut
în convingerile tale făcându-mă vinovată chiar dacă
nu vei găsi nici măcar minimul argument
vei persista în irealitate
îmi vei pune rochie mov și cercei cu turcoaze
necondiționat îmi vei întinde pajiști cu libelule și fluturi
nimeni nu se va amesteca în planurile tale:
în fapt ești demiurgul cu drepturi depline asupra propriei creații!
vei fi hair-stylist-ul meu personal și duhovnicul și împăratul
într-o lume în care statutul masculinității alpha
se cuvine cu sfințenie nesfântă a fi prezervat
mă vei acționa simplu de tot/ aproape facil
printr-o banală apăsare de taste
vei exclude din start Control save-ul din destinul meu
la stânga la dreapta tot înainte... tot în spate
voi fi purtătoarea de cuvânt a lumilor tale
ridicate pe rămășițele enunțului meu
cândva dezvoltat și integru
te vei întoarce în trecut... nu al meu
te va durea
îmi vei duce lipsa
mă vei urî:
nu vei regreta!
dar știi...
serile acelea nu au fost niciodată ale noastre... nici atât nopțile
o trecere voit imprevizibilă a orelor în care fiecare aștepta altceva
eu o minune / tu o abdicare!
și atunci
întâmplării noastre îi vom pune un titlu comun
niciun rating nu ar putea rescrie scenele lipsă... stupida autoiluzionare
nimeni habar nu va avea de vreo epocă... de minima tramă
și care va fi fost la o adică punctul paroxistic
foarte probabil cu prima ocazie scenariul va sfârși prin a fi mototolit
între degetele aprige ale marelui vânător de drame/ înrăitul amator
devenit profesionist de intrigi hiperromantice
nu... nu mă doare!
nu... nu te urăsc!
nici măcar nu-ți simt vreo lipsă!
în fapt
unicul perdant
ești tu
pentru că eu
eu nu te-am avut niciodată
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distanța dintre noi
nu se măsoară în kilometri
nici în numărul nopților succedate de câte o zi
nici măcar în lotul mașinilor staționate ilegal...
în șoferii lor lipsă
*
dacă te vei așeza în dreptul meu
o să te ia mai întâi cu un soi de vertij
îți vei reprima tentativa de a căuta
prima ieșire de urgență
treptat te vei acomoda
îți vei pierde o fracțiune din DEPARTE contemplând
felul silențios de a-și îndrepta florile
o mușcată galbenă lăsată cândva semn
în fragilitatea afectivă a cuiva
suficient de puternic
vei coborî treaptă cu treaptă
până la adevăr
docil vei accepta fie și pentru o clipă
înțelepciunea de închisoare pașnică a chiliei:
dragostea cu întrebuințare îndelungată
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire (cum alta nu!)
oraș minuscul
casă în miniatură și oamenii tăi
ca niște furnici pregătindu-și așa de firesc
materia zilei următoare/ sensul...
câteva mere golden și 4 boabe de strugure
flori dantelate de mazăre / vreo 2 fasole
aceste etichete animate urcând curcubeu:
mireasma nepervertită a narcisei
! pentru că ea
pentru că el
pentru că amândoi
n-au întârziat indecent
într-o lume
înstrăinându-l
pe Dumnezeu
"vitraliile păstrează cerul" e doar un fel de a spune!
recipientul perfect sufletul celui care cu preapuținul din multul
a știut constant să se declare mulțumit
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o vreme când țara noastră exporta fructe multe se pare că ăsta era testul pentru a verifica dacă e într-adevăr natural: într-o lădiță trebuia să existe măcar un măr viermănos.
citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inevitabil estival
suntem prea fricoși
ne începem constant ziua din dreptul a ceva expirat
tot balansul acesta... tot balastul:
cine să ne plângă de milă?
intrați în aria de coliziune cu nimicul
inactivi activăm funcția de economisire a afectului
! dar suntem oameni
avem nevoie de jumătățile-acestea!
nu ne displace balconul cu briză
nici firimiturile gesturilor noastre
conservate într-un vârf cu levănțică
*
asemenea vieții
orice cuvânt cu sens se naște
dintr-o dragoste
să fie iubirea iasomiei
față de imperfecțiunea albului
însingurat în propria continuitate?!
și-atunci norii albi...
chiar și spaimele...
... sentimentul copacului curtând cerul
el însuși lăsându-se copleșit de vrăbii
de respirația umanizată
în serile cu tei și tramvaie galbene
[Dumnezeu rupe constant din Sine...]
să fie numai
iubirea aceasta care ne caută
pe fiecare în uriașa absență a celuilalt?!
*
poteca stearpă
șerpuiește
în imaginație
pâlcuri de nalbe și rândunici
post meridiem-ul începutului de vară
când macii se mută în inimă
fără să se vaite de alteritate
mergem de-a lungul zilei acesteia
cum de-a lungul unei faleze cu de toate
pescăruși goi ciugulesc cerul din umeri
ne place nisipul cu cochiliile și memoriile lui ample
înflorind iarbă în mijloc de civilizație
așteptăm
deocamdată
fiecare la câte un capăt
ploaia o să ne demaște...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(diz)abilități
simte constant
că pierde câte ceva
niciodată nu verifică
așteaptă
umplerea golului
prin autosugestie
! sonia!
știe să se concentreze
uită mereu câte ceva
niciodată nu insistă
să conștientizeze ce anume
se roagă să-și amintească
în timp util
înainte de miezul nopții
!! sonia!!
știe să creadă
ceva nou o face mereu să zăbovească
printre vechituri șarmante
cunoștințe nebănuite
tot felul de nuanțe semantice
niciodată nu-și face griji că va rata
și ultima duminică
!!! sonia!!!
chiar știe să vi... se... ze...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce va să vină...
voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de neurâțenie
necunoscutului pe care destul de probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase
realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afective
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii
*
nu poți băga mâna în foc
pentru ei doi
că vor fi împreună
dar sigur au avut o cină frugală:
taina ratată în conjuncturi personalizate
și viața...
viața merge înainte... fuge... aleargă... gonește... se depărtează... se îndepărtează... dezertează... ne dezertează....
între timp
traversăm pe Știrbei ca și cum
am cădea dintr-o galaxie într-alta:
praf de stele incrustat în asfalt
supernove zăcând în vitrine zdrențuite
! acostare benignă
aceste țigănci cu dinți albi și rochii suprapuse
cerșetori fără (re)sentimentul sfârșitului de aprilie
jena lor ridicându-se.... infiltrându-i pe trecători
până la coșul acesta uriaș ce închipuie
Paștele trecut cu vederea
slujbe aparent pașnice derulează în biserici timpuri pseudocirculare
niște sacerdoți prefațează "viața ce va să vină"
prin prisma erorilor individuale
! ne rugăm pentru ei
până una-alta dau like zilei acesteia nici măcar începute...
... atât de si(n)gure
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Pseudo)adversități
sentimentele pe care le-am repetat ziua toată
nebunii încă lucizi în deznădăjdea lor de-a nu rămâne goi
în viitorul apropiat ca-ntr-un trecut redifuzat online
! fataliști, doar obiectivi am zis:
iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cum pasărea se cuvine să rămână a aceluiași habitat
va fi treaba ornitologilor existențialiști "ce și cum"
negru pe alb școlari conștiincioși vor da un sens
excepției de la regulă... fenomenelor inexplicabile
ca de pildă mișcarea aceasta de rotație contra omului
! așadar, ne vom mulțumi cu lumină parțială
cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înserați și lacomi vom staționa la aceeași pagină
ploile vor striga seceta în spaima lor de-a nu se stinge singure
aberațiile își vor face loc în normalitate
am repetat... am repetat... în plină libertate
îmbrăcați fiecare în cămașa de forță a celuilalt
într-un fel de grădină / pe o șosea / la intersecția cărnii cu sinele
în prag uitam totul
această agonie... acest extaz... această agonie...
eul meu crescând uriaș din marele fratricid
eul tău afirmându-se pe seama zbaterii mele
nu se știe cât de matematic... cât de moral
se derulau lucrurile
! era
lumea noastră închizându-ne... limitându-ne
la instinctul de supraviețuitori
fără minima conștiință a păcatului... a erorii
unica etică... acest amestec sordid mimând sublimul
în ochii celui blestemat constant la stadiul de noviciat
! nicio memorie umană aptă să conserve cosmosul
înclinația lui spre Divinitate
[și totuși!] spre dimineață
ne vom intra impecabil în roluri
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât mai ales
o vreme am spus
n-o să mai vorbesc despre mine
nici măcar n-o să tac despre
! dar nu avem încotro
atâta vreme
cât cireștii care nu-și aduseseră încă
florile pe lume erau
cu ochii pe mine
fără să pretindă ceva în schimb
îmi împrumutau uitătura
retragerea grabnică spre alt habitat
gesturile speciei pe cale de a se sălbătici
într-o lume scufundându-și contururile
și poate nu atât cireșii
nici florile lipsă
mult prea puțin
transferul acela cromatic
de incertitudine de spaimă
nici răsfrângerile vegetale
în ultimele rămășite
de constituție umană
nici atât
pocnetul sufletului
ca un furuncul mult prea timp
păstrat sub pielea adâncită
asemenea crimei primordiale
cât mai ales
nesupunerea întâmplării
în fața deciziei personale
de-a nu mai fi niciodată
eu.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dincolo de abstracțiunea de principiu
a unei conjuncții atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere și de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înțeleg eu să fiu fericită!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar unde sunt pomii înfloriți?
primăvara asta
cârpită cu petice care mai de care
să ne țină oarecum laolaltă
făcută să funcționeze împinsă repede
în algoritmul celor 4 sezoane
de dragul obișnuințelor
al habitatelor de tot soiul
lăsată mai apoi liberă
ca un animal dezlegat din lesă
dându-i iluzia dumnezeirii
urmărită pe furiș ca un tâlhar
autoritar pusă la index
și noi!
marii pitici înghițiți de instincte
falșii eroi formal expiind în burta unui chit
șirul nesfârșit de neorânduieli afective
ale străbunilor... ale urmașilor
descoperindu-ne dragostea
chipul ciumat
constant ascuns
sub faldurile neobrăzate
ale himerelor... ale plânsului
țipătul nostru de copii perverși
mizând până când?!
pe absolvirea omorului comis
nu din culpă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!