Visul Evei
Dormea Eva fericită, strânsă-n brațe de Adam
Și-avu primul vis din lume... Și prin somn, dulce zâmbea:
Se făcea că Bunul Tată avea-n mână un balsam
Ce-l turna peste pământul din care-o sculpta pe Ea...
Apoi de trei ori suflase și pe loc viață i-a dat.
- Tu ești primul om, îi spuse, dar prea tristă văd că ești.
(Și, din coasta ei, făcuse pe Adam, al ei bărbat.)
- Tu, Adame, -i zise Tatăl, să-i fii rob și s-o iubești!
- Scoală, Evo! - se-auzise-un glas de tunet, clar răstit.
(O trezea chiar Creatorul, supărat, într-adevăr.)
- Vai, ce vis frumos avusem! Iartă-mă dac-am greșit...
- Ai greșit, răspunse Domnul. Visu-i c-ai mâncat din măr...
- Doamne, iart-o sau fă-mi alta, zise soțul ei supus,
Că mai am coaste destule... Multe Eve-aș vrea să-mi dai!...
Auzindu-l, Creatorul s-a-ntristat și-astfel i-a spus:
- Fiindcă-mi dai tu sfaturi Mie, mâine vă alung din rai!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pot să ating zise el
Pot să ating zise el
(o să țip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea
(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea
(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde ești acum zise ea)
pot să mă așez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruți zise ea
pot să mă mișc zise el
așa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea
așa-i viața zise el
dar soția ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea
(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea
(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(ești al Meu zise ea)
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Toamnă în Rai
În Rai e toamnă... Frunzele-au căzut...
Adam și Eva tremură de ger.
Se tot întreabă de ce Dumnezeu
N-o fi făcut și un calorifer.
Și zise Eva: ce te-ai fi făcut,
(E toamna rece), frunza să îți cadă?!
Atâtea lucruri nu le-ai fi știut
Și ai fi fost precum un prunc în scaldă.
Pentru a replica, deh, ca bărbat,
Zise Adam: o cramă tot găsem
Și aș fi stat și eu la o țigară,
Ca mulți alți îngeri și tot nu muream.
Și cum degrabă se făcuse vinul,
Aș fi trăit ca-n sânul lui Adam.
Hai lasă tu vrăjala asta, poate
Că fiind așa, eu vinul ți-l serveam.
Dar tu, Adame, ești înRai, să știi!
Și cum, păcatul e de partea ta?!
Vezi, mult mai bine-am fi făcut copii
Și nimeni poate nu se plictisea.
Deci mergem în concediu pe pământ
Și luăm viagra, suntem contratimp.
Mai Evo, cred c-aș face-așa ceva.
M-am plictisit de-același anotimp!
De-aceea Raiu-i veșnic vară, căci,
Năduf a dat pe Cel de Sus atunci...
Adam și Eva s-au convins că-i greu
Și aburii plăcerilor sunt dulci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu...
Adam pare nevinovat
De soarta ce ni s-a dat;
Când Domnul coasta i-a luat,
Cu somn a fost... anesteziat!
epigramă de David Boia (20 septembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nina: V-ați lovit la cap?
Adam: Nu doamnă! La glezna stângă...
Nina: Știți că sunteți pe moarte... Vă pare rău...
Adam (speriat): Eu pe moarte? Ai înnebunit, femeie?
Gigel (amenințător): Adame! Te rog să te controlezi!
Adam (blând): Da, doamnă! Știu că sunt pe moarte...
Nina: Vă pare rău?
Adam: De ce să-mi pară rău, doamnă? Eu mă întorc în raiul meu natal! Chiar vă compătimesc, pe voi, cei ce rămâneți să vă bălăciți în continuare, în economia voastră de piață...
Mișu (scrie cu înfrigurare): Frumos spus...
Gigel (mândru, către Mișu): Vezi, șefule? Ți-am spus că-ți aduc marfă de calitate!...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O! dulce mămică
O! dulce mămică, ce mult te iubesc,
M-ai purtat în pânteci, m-ai ajutat să cresc,
M-ai învățat în lume, cum să vorbesc frumos,
Să mă comport în viață, cat mai omenos.
Mi-ai dat sfaturi bune, cum să trec prin viață,
În această lume, tu mi-ai dat povață.
Tot binele din lume, mămico ți-l doresc,
Să ai mulți ani în viață, cu tin' să mă mândresc.
Astăzi e ziua ta mămico, și-ți spun că te iubesc,
Despre tine-n lume, frumos am să vorbesc.
Ești o mămică bună, ai grijă de mine,
Să pot crește mare, cândva te voi susține.
Îți mulțumesc mămico, pentru tot ce faci,
Te-ador așa de mult și tare tu îmi placi.
La mulți ani! mămico, să mă iubești mereu,
Te las în grija, lui bunul Dumnezeu
poezie de Angelin Leru (21 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărie, cere mărire de salariu...
Într-o luni de dimineață
Maria venind din piață
Udă toată de sudoare,
Se uită la coana mare
Si îi spuse supărată:
-Vreau o mărire de plată!...
Cu o privire ciudată,
Doamna o-ntrebă mirată:
Ai înnebunit măi fată?
- Pai cucoană Valentina
Știe toată Colentina
Că la toate sunt mai bună
Așadar vreau o arvună!
- Hmm... răspunse cam nervoasă
Doamna, și din fire scoasă,
Strigă tare să se-audă
Mai Mărie, ești zăludă?
Dă-mi și mie un exemplu
Să nu-mi schimb comportamentu'!
Pai cucoană, la călcat,
Mi-o zis când s-o îmbrăcat
Cu cămașa lui cea moale,
Însăși soțul dumitale.
-Mda... zise doamna mirată,
Și-alt motiv mai ai mai fată?
Pai normal zise în graba
Maria făcându-si treabă:
- La gătit tot io-s mai bună,
Știu asta deja de-o lună.
- Mai Mărie tu ești beată?
Zise doamna- nfuriată!
- Nu cucoană, stai cuminte
Că nu vreau să-ți ieși din minte:
Și degeaba ești mirată
Că cer mărire de plată
Da' și la iubit se știe:
Tot mă tare e Mărie.
Doamna deveni turbată,
Inima-ncepu să-i bată,
Se-negri precum o cioară,
Și-ncepu apoi să zbiară:
- Asta de ce-o spui Mărie?
Fiti-ar pruncii-n pușcărie!...
- Păi cucoană, ia stai calmă,
Că vreau banii nu sudalmă.
Mi-o spuse ieri gradinarul
Deci... O să-mi mărești salariul?
pamflet de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut mâna!
Sărut mâna casă! Maică Sfântă, dragă,
Îngenunchi la tine, inima-i beteagă...
De-am greșit cu gândul, iartă Maică Sfântă!
Roagă-te la Tatăl, sufletu-mi ascultă!
Sărut mână Maică, sărut mâna Tată,
De-am greșit cu fapta, eu te rog, mă iartă!
Iartă-mă Iisuse, mă aplec smerit
Tu îm iartă pentru tot ce am greșit...
Plânge semnul crucii, clopotu-i în rugă,
Oi întru pierzare suntem pe pământ,
Îngeri stau de veghe întru îndreptare.
Iartă-mi Doamne Sfinte! Muritor eu sunt...
Se deschid biserici spre Dumnezeire,
Să sărbim din cupa vieții! Univers,
Sângele și pita, curăță-ntinarea
Și dă nemuririi, de acum, alt sens.
Sărut mâna, casă! Ne așteăți curată,
Oh, Fecioară pură, toți te vom cinsti!
Tată, prunc și mamă, biblie și tihnă,
Casă, dulce casă, noi te vom sfinți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angela Chiuaru vrea să-l "facă ca lumea pe Adam"
Din coaste poate-ai reuși
Să-l faci ca lumea, chiar în Rai,
Dar la Adam ar trebui
Să-i pui la urmă, ce tu n-ai!...
epigramă de Constantin Păun din Niște epigramiști (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Din ce-a creat Mântuitorul, pe-acest pământ de toate plin,
Nimic nu seamănă cu tine, în tine-a pus ceva... Divin!
Pentru Adam, ești... dimineața cu gingășia și misterul,
Îi ești soția, mama, viața... soarele lui, lumina, cerul!...
De n-ai fi tu, nimic pe lume n-ar mai dura, toate-ar muri!
N-ar fi nici rele și nici bune, iar florile n-ar înflori!
Nu ești destul de prețuită! Adam n-a înțeles defel
C-atunci când tu ești umilită, pedeapsa-i mare pentru el!...
Și tu-ai greșit, te-ai,, dus departe"ți-ai părăsit de mult Menirea!
Faci "treburi multe" și deșarte, prea rar mai cauți, Fericirea!
De Ziua ta, vin eu Adamul, care mai crede-n Duhul Sfânt,
Să limpezesc puțin izvorul, Izvorul Vieții pe pământ!...
E prea puțin, un gest, o floare și prea puțin te prețuiesc!...
Cât timp mă doare, când te doare, să știi că... încă te iubesc!
poezie de Ionel Davidiuc (8 martie 2010)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Isuse
Isuse, bunul meu păstor,
Dă-mi mângâierea palmei tale,
Căci am greșit și sunt dator
Să stau acum în închisoarea
Mă rog la tine,
Doamne sfinte,
Să-mi dai puterea
Ca să lupt,
Căci aici doar tu-mi ești părinte
În întuneric tăcut
Când seama nopții mă cuprinde,
Glasul dulce eu tot ascult,
Căci tu ești cu mine oriunde,
Chiar și aicea deținut
Eu tot mă rog și aștept clipa
Când eu voi fi eliberat
Din lanțu' ce mi-a frânt aripa,
Că prea am plâns într-un oftat
rugăciune de Wilhelm Valentin Morariu (9 septembrie 2014)
Adăugat de Wilhelm Valentin Morariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și discoteca
Privind în jur cum se-nvârtea,
În jurul lui, o mândră fată,
Adam își zise: "Eva mea
Era cu mult mai îmbrăcată".
epigramă de Ion Ciobanu din Epigrame cu și despre femei (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiunea zeului zburător
Înainte nu a fost absolut nimic
Deodata nimicul a adormit
si a început sa viseze.
Astfel s-a nascut cifra zero.
Nimicul a visat cifra zero.
Cifra a adormit si a visat:
cifra unu.
Cifra unu a adormit si a visat
iarba si capre.
Iarba visând visul caprei
a nascut un copil, doi copii,
trei copii, patru copii...
copii au mâncat iarba
si au crescut
Dupa aceea au mâncat si capra
si s-au facut mari.
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al doilea
al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea.
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare.
Apoi
primul copil mare a ramas singur.
El a zis:
Al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare
Apoi,
primul copil mare a ramas singur
El a zis:
"eu ma trag din nimic
din nimicul cel care a adormit,
cel care a adormit si a visat
cifra zero"
Zicând acestea
a început sa se închine cifrei zero.
Apoi, dupa un timp,
de foame si-a mâncat
un picior.
Apoi si-a mâncat celalalt picior.
Dupa un timp si-a mâncat
mâna dreapta
apoi si-a mâncat mâna stânga.
La urma si-a mâncat
propria limba.
Dupa acestea nu a mai fost absolut nimic.
- De unde stii legenda asta
ma întreaba îngerul,
de unde o stii daca dupa aceea
nu a mai fost absolut nimic?
- Nici n-o stiu, i-am raspuns
nici macar n-o stiu
- Daca n-o stii, îmi zise îngerul
atunci, atunci de ce o spui?
- Nici n-o spus, i-am spus,
nici macar n-o spun.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unei femei rele (prietenii știu la cine mă refer)
M-a chinuit cândva avan;
I-am spus așa: "Să știi, madam,
Nu ești din coasta lui Adam,
Ci ești din cea a lui Satan!"
epigramă de George Budoi din În Țara lui Invers, capitolul "Recunoașteți personajul?" (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Regretatului scriitor Ion Adam care mi se plângea într-o scrisoare că unii critici i-au contestat fondul și alții forma
Adame, biblicul tău nume
Orice discuție o curmă:
Ca om, ești cel dintâi din lume,
Ca scriitor, ești cel din urmă!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Îngerul ei se izbește cu tâmpla de stele,
viața ei plânge ca un copil născut mort,
pământul începe să-i intre sub piele.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Ea își închipuie că trăiește această viață pentru ea
și tot darul pe care l-a primit îl ponegrește.
A batjocorit minunea, și-acum plătește cât nu credea.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Amintirea îi despică ființa cu un fulger de oțel ‒
În jurul ei e vară, dar i se pare viscol,
și-o strânge neîmplinirea de gât ca un inel.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Cândva a lăsat să se stingă acel cântec ceresc,
undeva soarta ei s-a oprit ca o lumină prea slabă
în zborul către nemurire, din omenesc.
rugăciune de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Fată frumoasă, cu suflet acru,
M-ai făcut să te iubesc
Proiectându-mi amintirea-ți
Și constat, nimic nu-i sacru
Fiindcă m-ai tratat prea aspru,
De curând.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Ochii-ți căprui, socotesc,
Fură inima oricui
Cum și pe-a mea au furat-o
Și-acum, trist, dacă privesc,
Constat că, chiar eu plătesc,
Mult.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Sufletul e negru și la mine-acum,
Dar știu c-așa nu se putea
Să mergem mai departe
Și că-mi voi reveni și că voi reuși, oricum,
Să-mi văd de viața mea, de propriul drum,
Mai mult.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Dar nu pot.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata de la Cozia
Trâmbița răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Țepeș printre brazi se pierde.
- "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i pașa musulman!"
Domnul îl sărută și cu bucurie:
- "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție?
Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!"
- "Doamne! nu voi aur, nici onori deșarte:
N-am venit în lupte sa-mi trag așa parte;
Plângerile țării brațul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soțioară,
Află că eu însumi sunt o fetișoară!"
La aceste vorbe junele frumos
Coiful își aruncă, păru-i cade-undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiță dulce ca o fericire.
Domnul se răpeste de mândrețea ei.
- "Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?"
- " Doamne, zise fata, vrei să fiu soție
Unui din ostașii care-mi place mie?
Toți sunt bravi la luptă, nu ma îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc."
Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare
Și cu o vorbire dulce rugătoare:
- "Fii a mea domniță și îți jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!"
La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la față ca o rozișoară:
- "Dacă vei iubirea-mi să o dobândești,
Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești!"
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ce mă doare, Doamne...
Ce mă doare, Doamne, stau și mă frământ
Ce mă doare, Doamne, dacă plâng de moarte
Nu sunt frunză, Doamne, să mă culc pe vânt
Să mă culc pe vântul care-o să mă poarte...
Ce mă doare, Doamne, ce durere rea
S-a ascuns în suflet și nu vrea să iasă,
Uită-Te la mine, poate vei vedea
Care deznădejde m-a făcut mireasă...
Pune-ți mână, Doamne, nu mă părăsi
Pune-Ți mână, Doamne, totu-i cu putință
Fă-mă să răscumpăr fiecare zi
Ce m-a ars cu lacrimi și cu suferință...
Ce mă doare, Doamne, Domnul meu cel sfânt,
Ce dureri de taină s-au ascuns în mine...
Nu sunt frunză, Doamne, să plutesc pe vânt,
Mână Ta-i aceea care azi mă ține
Vindeca-mă, Doamne, gândul, plânsul meu
Nu lăsă pământul plânsul să mi-l poarte
Pune-Ți mâna, Doamne, Tu ești Dumnezeu
Tu ești Dumnezeul ce m-a scos din moarte!...
poezie de Adriana Cristea (7 septembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei artiști amatori
au participat la o tabără de creație
El, Creatorul
a modelat sub ochii învățăceilor
chiar fețele membrele trupul și sufletul
noilor oameni...
unii cu înclinații artistice și
participanți la o tabără de creație,-n care
El, Creatorul
se lasă cu totul sedus de povestea de dragoste,-n infinit
dintre praful
stelar praful în ochi și cel de pe to
ba întoarsă acum
mai mult ca oricând spre timpanele nimănui (?!)
El, Creatorul
va ști de acum înainte să cheme pe nume
comun pe cei trei: ah, uite niște magi prichindei
chiar am
tresărit prea puțin!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!