Urna din jurul parfumului

[Chip înconjurat de şuviţe roşcate cu aura unor vremuri noi]

Le temps revient cu
Rochii pian ce se învârt ca dervişii,
Nopţile albastre ca cerneala şi tenişii,
Mâinile, ochii de metrou pisică,
Cartea, canapeaua şi eu care mă fac mică.
Nomazi, îndrăgostiţi, superficiali, stabili sau flaneuri
Dacă acceptăm că suntem călători,
Lângă construcţie punem trandafiri şi crini
Şi la noi in curte şi-n vecini.

Le temps revient cu
Vitralii colorate, lumină, cămaşa din criptă.
Rugăciunea de seara şi pâinea de pe plită.
Seriozitate şi preoţi celţi, ce ne-au purtat prin şcoli
Ruinele Templului lui Solomon sunt sub noi.

Le temps revient cu
Clapele ce se fac albastre
Şi Fac jocul Păsării măiastre.
Dacă-n mers se fac roşii,
Pământul ne-aminteşte de semenii noştri.
Numărul de aur, liniile şi structura interioară
O schimbă precum alchimiştii - metalul in aur.

Le Temps revient cu
Icoana iubirii ce deschide centrul florii
Si atunci cand munceşti şi când doar priveşti norii
Şi când cauţi un capăt de aţă în timpul terorii.

E Încercarea labirintului.
Urbs Jericho, Ierihonului, Minotaurului,
Nu sunt poveştile Anticarului.
Sefer Haftorot din Yemen,
Labirintul lui Otfrid, Sfera lui Pitagora,
Labirintul Solomonarilor, Odiseu în labirintul apelor, Iov sau Făt-Frumos în Labirintul codrilor.
Uneori e doar joaca astrelor.
!

poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de bronz

Peste capetele noastre înfierbântate
un băieţel de bronz face pipi E noap
te şi prin lunetă admir Bătălia de la
Waterloo De pe lună istoria-i ca o
apă trecut prezent şi viitor simple
valuri Autre chose Je perds mon
temps tu perds ton temps
Tout le monde y gagne
O fetiţă de aur face kk
Merci
mademoiselle
Merci
monsieur
avec plaisir

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de bronz

Peste capetele noastre înfierbântate
un băieţel de bronz face pipi E noap
te şi prin lunetă admir Bătălia de la
Waterloo De pe lună istoria-i ca o
apă trecut prezent şi viitor simple
valuri Autre chose Je perds mon
temps tu perds ton temps
Tout le monde y gagne
O fetiţă de aur face kk
Merci
mademoiselle
Merci
monsieur

avec plaisir

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirinturile sufletului

minotaurul este un om rătăcit în adâncul sufletului
şi sunt momente când fiecare este minotaur
şi poftele sunt tinere fecioare oferite ca ofrandă

dar sufletul omului nu-i un simplu labirint
ci o suprapunere de labirinturi
loc plin de lumini şi umbre în care totul se întreţese

labirintul amintirilor, labirintul amăgirilor
labirintul viselor, labirintul înfrângerilor
labirintul iubirilor şi labirintul uitărilor

rătăcitor, fără să ştie ce-i lumina
omul tânjeşte să-şi ia zborul spre înalt
dar spaima ţese văl de întuneric

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt jonglerul

Eu sunt jonglerul. Fac salturi şi piruete, şi vă fac să râdeţi.
Fac haz de puternicii zilei şi vă dezvălui cât de plini de gaze
şi de ei înşişi sunt barosanii care se învârt printre noi
cu războaiele lor în care tot noi suntem cei măcelăriţi.

Eu le scot masca şi-i arăt cine sunt.
Scot dopul şi... fâssss.... se dezumflă.

poezie de Dario Fo din Naşterea unui jongler, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lungi-s-ar vraja destrămată

mă-nvârt în sfera asta mică
numită univers finit
privesc şi umbrele cum pică
din pomul vieţii nesfârşit

o picătură de otravă
şi alta de nectar primesc
de câte ori spun în oglindă
măi, chip de lut, eu te iubesc!

şi-un ciob ajunge-n talpa lată
- metaforă căzută-n clipă -
ia-mă, Tu, Doamne, de-o aripă
trezeşte-mă din viaţă iar

şi dacă îndrăznesc spre somnu-mi
de om comod să mă îndrept
urechea scutur-o iar zdravăn
pământul reavăn să-l strivesc
în căzătura mea de fată
femeie sau ce-oi fi acum

lungi-s-ar vraja destrămată
când trează mă visez că zbor
să nu mă-nvârt încă odată
în sfera mică dintr-un scut
de-argint de aur şi de aer
s-ajung iară şi iar acum
ce sunt

ce sunt eu, Doamne, pe pământ
şi-n câte-oglinzi privesc deodată?

când cerul bolta lui cea lată
şi-o scutură în ploi zăpadă
şi-n primăveri şi-n veri şi-n ierni
ba chiar şi toamna câteodată
uită ce lună e şi noi
primim zăpada prea curată

ce sunt eu, Doamne?
ce suntem noi?

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de identitate a sufletului

Cartea de identitate a sufletului
Este cuvântul.
Mângâieri line, şopot de izvor,
Dansul fluturilor
Sau vocea soarelui
Alunecând în fotoni
Prin labirintul ce
Desparte univers de ocean
Şi plaje de vis...
Ori poate urtuna sau vreun tsunami
Măturând în goana lui fericirea.
Noi suntem lipsiţi de cartea de identitate,
Ori poate că cea pe care
O ţinem prinsă la butoniera sufletului
Este înconjurată de umbre.
Ori poate că nici nu-i a noastră.
Viziuni sumbre...
Doar harul, ori defectele noastre
Poartă un nume,
În timp ce noi purtăm
Ca pe un drapel de tăcere,
Deznădejdea sau fericirea,
Prinsă în lanţuri de gheaţă,
Pentru a nu se-nălţa către stele.
Luptând sub faldurile aceluiaşi vis,
Cu fiecare clipă ce ne-a rămas de trăit,
Înţelegem de ce n-am murit
Eu, ei, ele sau tu...
Tu eşti mirajul acestei vieţi
Şi miracolele se nasc prin tine!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul cu trifoi

Cândva strângeam dorinţe din trifoi,
hoinari copii în labirintul verde
şi ascundeam la sân un firicel,
cu patru frunze, pentru a nu-l pierde.

Ne amintim ades copilăria,
când alergam prin lanul cu trifoi,
şi-i căutăm pe tata sau pe mama,
pe fraţi, vecini, în liniştea din noi.

Dar i-am pierdut pe străzile oculte
şi-n forfota din spatele privirii,
sperând ca răsfoind acum imagini,
să-i revedem pe strada amintirii.

Soarta ieri părea că ne surâde,
azi hoinărim prin viaţă fără noi,
dorind să retrăim cândva speranţa,
pierdută-n anotimpul cu trifoi.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru 29

Am braţele înmugurite-n toamne,
Paradoxal, nici frunza nu mai cade,
Mi-ai împrimăvărat iubirea, Doamne
Şi plouă peste mine cumsecade.
Îmi înfloresc în irişi cantilene
Şi îmi zâmbesc pe buze, crini albaştri,
Pe glezne-mi cântă voci vivaldiene
Şi mă înalţ, o novă printre aştri.

În palme cresc poeme de lumină,
Din asfinţit culeg un vers de taină,
Mi-e foame de iubire şi de vină
Şi mă dezbrac de a tăcerii haină.

Şi aş dansa cu ielele de mână
Când noaptea îşi îmbrăţişează zorii,
Pe trupul meu, doar roua să rămână,
Tu să o bei, nectar din sânul florii.

Mi-s tălpile de verde ameţite
În labirintul sevelor astrale;
Arată-mi calea înspre noi, iubite,
Din cele patru puncte cardinale!

Mă vei găsi în câmp de genţiene,
Printre scaieţi ce-mi cântă la vioară
Albastre simfonii fără refrene
Şi-n mine nemurirea se strecoară.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar doi...doar noi

Când sunt singur şi mă gândesc:
Ce să fac s-o cuceresc?
Cum să fac să-i dovedesc?
Cum să-i spun că o iubesc?

Căci ea nu ştie ce-mi doresc,
Ea nu ştie cum o privesc,
Şi tot încerc s-o cuceresc,
Dar ea nu ştie c-o iubesc.

Ea are un chip, un chip ceresc,
Când o văd mă-ndrăgostesc
Şi doar cu ea vreau să trăiesc,
Doar cu ea pot să zâmbesc.
Şi când cred că reuşesc,
Ea pleacă... unde greşesc!?

Of, încep să obosesc,
Poate doar mă amăgesc,
Ce să fac? Să mă opresc?
Pot trăi doar s-o privesc?

Nu! Nu mă pot opri!
Am să lupt pentru-amândoi.
Am să lupt până vom fi,
Doar doi... doar noi.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cartea este labirintul din care trebuie să ieşi cu lumină.

definiţie de Petre Chiva-Coadă
Adăugat de Vedetot Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul se găseşte în fiecare din noi. Dacă dragostea-i Ariadna, inima-i... minotaurul!?

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul.
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.

Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul...

Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multivers

Cred ca există multiversul,
E o genune între noi,
Iubirea- şi caută reversul
Iar noi ne-am transformat în doi,

Ne- am divizat precum un virus
Ucigator, de neoprit
Sunt hieroglife pe papirus
Ceea ce- am scris pe infinit,

Indescifrabil este parcă
În alfabetul propriului destin,
Pământul transformat în arcă
Unde doar singurii mai vin,

Perechea unui joc de cărţi
Rămâne pusă deoparte,
În labirintul unei hărţi
În care doar fugim de moarte,

Nici timpul nu mai e lumină,
Secundele sunt albe ploi,
În ani iubire si în vină
Măsor distanţele din noi

De- atunci de când viteza morţii
Ne- a depărtat de cer cumva,
Doi inocenţi în ale sorţii,
Pieriţi în galaxia ta,

Big bang-ul nu mai are sunet,
Celula stem s-a sinucis
În galaxia unui urlet
Din anticamera de vis,

Viaţa rămâne să răzbată,
O mamă veşnic purtătoare
Intr-o urgenţă operată
Pentru ca altfel pruncul moare,

Se naşte astfel multiversul,
În călimara de genune
Din care izbucneşte versul
Trăirilor de om nebune.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cu Jiul mă aseamăn

E Jiul frate cu Oltul şi e geamăn
Cu care m-am legat de multă vreme,
Altfel de chip am eu, dar mă aseamăn
Şi ca şi el şi eu mai scriu poeme.

Privim aceleaşi locuri din bătrâni
Şi-n timpul scurs noi strângem amintiri,
Suntem şi-om fi de-a pururea români
Şi-avem în viaţă rosturi şi împliniri.

Ne bucurăm nespus când ne-ntâlnim,
Firească e a noastră îmbrăţişare,
Ne spunem câte toate din ce ştim,
De la început, de când am fost izvoare.

Ne încântăm de doine ciobăneşti,
De şoaptele ascunse-n fapt de seară,
De doruri ştim şi patimi omeneşti
Şi când tristeţea e şi ne înconjoară.

Ne hârjonim cu soarele-mpreună,
Când peste noi, cu raze scânteiază
Şi cochetăm în nopţile cu lună,
Când vraja peste noi, încet, se-aşează.

Iubirea lui din setea mea se-adapă,
De când purtăm şi visuri şi credinţi,
Eu sunt cel ce se scaldă-n a lui apă,
Sau el se scaldă-n ochii mei cuminţi?!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim vremuri în care invidia a atins proporţii colosale, în sensul că roade dacă cei de lângă noi au mai mult sau sunt mai buni în ceea ce fac. Însă, trebuie să se ştie că atunci când te bucuri de binele celui de lângă tine, acest bine se întoarce la tine.

citat din Ovidiu Bojor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

lângă stâlpii de apă
se risipea albastrul
la picioarele noastre
şi-apoi verdele
până când galbenul
ne-a înghiţit într-o mare

nedescifrând labirintul încă
împletim în gând
coliziuni cromatice.

cioburi colorate ne strigă
iar noi, fachiri, cu tălpile
încă verzi.

poezie de Vero Anttheia Teodoru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne căutăm

ne căutăm adesea
în locurile din care am plecat
suntem ecourile care îşi caută gura
născătoare de murmur şi strigăt
şi sufletele care îşi caută
tainica încăpere a inimii
din care au peregrinat
spre alte temple mai mult
sau mai puţin sfinte

ne căutăm, da, da, îndrăznim
să ne tot căutăm
la fel cum arcuşul gândurilor
caută corzile unei viori galactice
cu care doar Dumnezeu poate să cânte
punând materia şi viaţa în mişcare

ne căutăm uneori şi cu teamă
la fel cum mâinile tremurânde
caută nemurirea
pe clapele albe şi negre
ale unui pian dezacordat
de marşul funebru
al timpului

ne căutăm, e tot ce putem face
în labirintul din care se iese
doar în urma unei slabe
strângeri de mână
un fel de zbor cu aripi frânte
lăsate în grija umbrelor
prevestind moartea prematură
a visului în care am tot mimat
adevărata noastră existenţă

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul existenţei

L
Privesc cerul...
spectacolul nopţii fantastic
în spaţiul nemărginit
stele în valuri fascinante
luna o floare galbenă
chiar dacă nu o vedem
întotdeauna,
este acolo nerăbdătoare
ţesem poveşti din minuscule fire,
încrezători urcăm spre munte
căutând infinitul
în albul apei,
îmi oglindesc chipul
începem,
jocul timpului cu încredere
tristeţea, bucuria sunt ploi
scurte de vară
curgerea vremii mă ajută să văd
în labirintul existenţei noastre
că nimic nu a fost întâmplător
iar nisipul din clepsidră alunecă
printre culorile vieţii
şi continuă să deseneze
harta noastră.

poezie de Maria Ciobotariu (10 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul este o frontieră dură, inospitalieră, iar noi suntem exploratori, nu colonişti. Abilităţile inginerilor noştri şi tehnologia din jur fac lucrurile să pară simple, atunci când acestea nu sunt şi probabil, mai uităm acest lucru, uneori...

citat din Luca Parmitano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!