E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă, doamnă...
de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi
topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă
ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie
privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos
iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine-ai venit, stimată Doamnă,
Cu gând și inimă curată,
Îți mulțumesc, iubită Toamnă,
Pentru recolta cea bogată.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine ai venit frumoasă toamnă
Bine ai venit din nou, frumoasă toamnă,
Pe meleagul meu cel drag.
Te-am așteptat cum așteaptă,
Un domn pe o doamnă,
Ca să-i sărute obrazul alb.
Te-am așteptat cu brațele deschise,
Te-am văzut venind pe drum.
Îmbrăcată în culori aprinse
Și parfumată cu cel mai frumos parfum.
Vreau să te cuprind în brațe
Și să îți zic bine ai venit.
Pe glia mea frumoasă,
Pe pământul meu iubit!
poezie de Vladimir Potlog (7 septembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce toamnă frumoasă
Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.
Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.
Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca fața mamei
învelită în năframă.
Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Și este cules de oameni
Harnici și plini de mândrie.
Ce frumoasă e lumea
În miez de toamnă!
Este ca un copil,
Ce este legănat de a sa mamă.
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Când te-am iubit
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ți mirosea a mere coapte,
Îți respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu șoapte.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îți mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri și simțiri.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrățișări ieșite printre sternuri.
Când te-am iubit era atâta toamnă
Și-n gândul meu deschide-voi o nișă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Azi, după mii de veri, mi-e din nou toamnă
Și fumul din grădini îl simt în piept
Azi până și trecutul mă condamnă
Că încă sunt prezent și te aștept
Azi mă ascultă triști din nou castanii
Ce-mi țineau partea când eram puștan
De-acum, ușor, pe cum vor trece anii
Voi deveni și eu... un biet castan.
poezie de Gabriel Cîndea
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești, Doamnă
Din cer cad ape, șiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Ești bine azi,
Iubită, Doamnă?
Nu ești. Ți-e dor
Si jale-ți este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o călești.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?
Și gogoșar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide ușa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubești,... Doamnă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că nu știu a vă primi
cu plâns rece
față gri
cu machiaj
și anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzați doamnă
că nu știu
și nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!
poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.E toamnă...
Și-a dezbrăcat frunzele toamna,
Și-a aruncat papucii Doamna,
Nimic nu vrea să țină-n poală,
Îi place-așa să umble goală.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădure în prag de toamnă
Pădure în prag de toamnă
Ești frumoasă ca o doamnă
Și-ți curg lacrimi pe obraz,
Când te taie... de necaz.
Codrule te-apasă anii,
Fug mistreții, dolofanii...
Sub desișul tău bogat,
Câte suflete-ai culcat?
Codrule tânăr fecior,
Te-ndoaie vântul ușor;
De ești falnic molidiș,
Te fură vântul pe furiș.
Codrule pădure deasă,
Poiana-ți este mireasă,
Pajiștea plină de flori,
Cu oameni de sărbători.
Codrule mi-ești frate bun
Și-o vorbă aș vrea să-ți spun,
Natura te îngrijește,
Dar și omul cât trăiește!
poezie de Toth Arpad (19 octombrie 2021), traducere de Toth Arpad
Adăugat de Toth Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Iubirea-i păzitorul înger,
Lumină-n suflet, pace,
Rouă pe florile de sânger,
Lumină, taină, pace...
E un poem de suferință,
De zbatere și taină,
Poem ascuns în necuvinte
De dor, iubită doamnă!
Privim sub a tăcerii arce
Cum înfloresc castanii...
Iubirea sfântul legământ
Ne pomadează anii...
Un umăr peste care
Poți plânge liniștit
Cu lacrimă de sânger
De doruri biciuit...
Iubirea ți-e aripa
Ce poartă spre înalturi
Iubitul osândit...
Pe-a lumii catifele,
Zefirul se coboară
Și te aduce-n dar,
Un val plăpând de mare,
Lumină și culoare.
Iubirea-n ani-lumină
Lucirea își măsoară
Și timpul ei... și spațiul,
Devine legendar.
Iubirea-i dăruire!
E-A TA, IUBITĂ DOAMNĂ!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erai tânără fecioară
Când te-am întâlnit iubito, erai tânără fecioară.
Radiai de fericire, zveltă ca o căprioară.
Te-am îmbrățișat în noapte, cu patimă te-am sărutat,
Ai reaprins focul iubirii, sufletul mi-ai fermecat.
Atunci pentru prima dată, am rupt lanțu-încătușării,
Tu te-ai ghemuit la pieptu-mi, trăind vraja desfătării.
De-atunci mi-ai rămas în minte, copilă nevinovată,
Ești comoara vieții mele, fericirea-întruchipată
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Destinul ne-a unit
Ne-am unit destinele într-un miez de toamnă.
Când frunzele cad alene de pe ram,
Când fierbe vinul în butoaie
Și soarele răsare din ce în ce mai rar la geam.
Ne-am unit destinele într-o seară de toamnă,
Într-o seară ca din povești.
Mi -ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă...
Și veșnic o să mă iubești.
Trec anii peste mine, peste noi,
Dar nu o să uit ziua cea de toamnă.
Când am jurat să fim în doi
Și tu mi- ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă.
Știu că nu avem tot ce ne-am dorit,
Dar dragostea noastră ne ține împreună.
Poate destinul ne-a unit,
Ca să facem lumea puțin mai bună!
poezie de Vladimir Potlog (30 octombrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna mea, iubită doamnă...
doamna mea, iubită doamnă,
m-amăgești cu ochii tăi,
porți în ei culori de toamnă,
mă cufund în ei ca-n văi,
porți în ei culoarea frunzei,
în ei verde maroniu,
dăruiesc un foc al muzei
cu sclipiri de argintiu
doamna mea, iubită doamnă,
mă dor toate când privesc,
trupul tău sculptat de-o daltă,
m-a făcut să-nebunesc,
m-a făcut să-mi piară somnul,
m-a făcut un aiurit,
rog în seară Tatăl Domnul,
doar puțin să-ți fiu iubit
doamna mea, iubită doamnă,
cred că-mi dai atâta dor,
de nu pot să-l car de-odată,
pe-al meu trup rătăcitor,
dar mi-e bine sub povara,
ce mi-ai pus-o peste trup,
nu mă plâng dar doare seara,
când de tine eu mă rup
doamna mea, iubită doamnă,
prinde-te de dorul meu,
mângâie-l și ia-l în seamă,
să nu-mi fie așa greu,
să nu-mi fie noaptea albă,
să nu-mi țină ochi deschiși,
mult aș vrea, în mare grabă,
de o viață să fim prinși
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi de toamnă
Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieții mele!
N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost și nu mai este.
Frunzele foșneau ușor
Sub al tău gingaș picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, neprețuita mea comoară!
Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă și senină,
Îmi părea că-i primăvară,
Și m-am îndrăgostit ca prima oară.
poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O icoană ești, prea scumpă doamnă
Tenul tău frumos și alb ca brânza,
Ochii de-un albastru celestal,
Se uită după tine-n pom și frunza,
Ești pusă pe al vieții-mi piedestal.
O icoană ești, prea scumpă doamnă,
Anotimpu'-n care frunza cade,
Ești numai o clipă dintr-o toamnă,
Ești amorul ce-n suflet îmi șade.
Mâini atât de fine, parcă-s de catifea
Mă mângâie ades pe fruntea goală,
Mă-nvăluie parfumul, aromă de cafea;
-Capul mi-l așez ușor la tine-n poală!
Și aștept să treacă toamna, într-o clipă,
Tu să-mi fii pe veci alt anotimp,
Dragostea în noi ca o nebună țipă...
-Îi vom acorda iubirii mai mult timp!
Și voi fi ferice, și-mi voi cânta iubirea,
M-ai ales pe mine din filele pierdute,
M-ai făcut din nou să ating nemurirea,
Mi-ai reînviat dorințele avute.
poezie de Răzvan Isac (21 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
O flacără de dans...
O flacără de dans cu ochi cuminți,
desculță, ca un răsărit de soare,
eu te-am iubit când ai știut să minți,
chiar te-am iubit mai mult ca pe o floare.
Pasul tău, plăcerea și tăcerea,
În visul nopții râvnitoare doamnă,
De dragul tău mângâiam durerea,
Și-n frunzele îngălbenite-n toamnă.
Eu iți dezmierd și pașii dacă trec,
Iar mi-ai lăsat tăcerea să mă doară,
În nopti târzii aș vrea să te petrec,
Să ne iubim la fel ca prima oară.
O viață voi rămâne vinovat,
Căci dragostea-mi plânge-n piept cu jale,
Din răni adânci mereu te-am dezgropat,
Și-n ultim ceas pe-a vieții mele cale.
Speranțele rămas-au spini de toamnă,
Să-mi alinte în gânduri astăzi chinul,
Tu n-ai mințit atunci stimată doamnă,
Când mi-ai promis să-mi schimbi pe veci destinul...
poezie de Mihail Janto (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua ta, frumoasă doamnă
Trecut-au mii de ani de când
Cu mari speranțe-n gând,
În dureri și lacrimi,
Speranțe dar și patimi
Ai apărut tu Doamnă
Rujă vânătă de toamnă!
Ne-ai dat un rost în lume
Și ne-ai hrănit anume
Cu laptele-ți de dor
În freamătul ușor
Al frunzei de arțar
Să ne-nălțăm altar
Spre cerul de cleștar.
Îți mor stejarii Doamnă
În primăvara ce se-ntoamnă
Căci însăși fii ai tăi
Au devenit aprigi călăi
Ai fraților de neam și sânge...
O Doamne, inima îmi plânge...
Pe-arcușul lui Porumbescu s-a prelins
O lacrimă din cerul necuprins
Jalea coboară peste tine Doamnă,
Tu, crinul meu frumos de toamnă...
La masa tăcerii nu mai e loc
Căci scaunele au luat foc.
E vuiet și strigăt tăcut
În țarcul gândului cel mut...
S-a prăbușit coloana infinitului,
Ne invadează fierea-pământului...
Trăim în derivă
Vitejia-i dusă la arhivă...
Azi, e ziua ta frumoasă mamă
Din tricolor îți fac maramă,
O prind c-o broșă de speranță,
Chem fiii tăi la cutezanță
Uniți să îți redăm surâsul
Să-ndepărtăm tristețea, plânsul
Redându-ți demnitatea și mândria
Căci tu ești mama noastră, România!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezește-te, frumoasă doamnă, din mirare...
Trezește-te, frumoasă doamnă, din mirare,
din răsfățul dragostei când ești rănită,
cheamă cerul și te dezleagă de visare
când liturghia fericirii ți-e ispită.
Trezește-te, frumoasă doamnă, dă-ți o șansă
tu țeși urzeala firelor de rugăciune,
busuiocul bobotezei de sub perna ninsă
nu-l arde pe jarul clipei slăbiciune.
Trezește-te, frumoasă doamnă, și dă viață,
Moartea-i negarea ideii de femeie.
Răscumpără din vârtejul greu de ceață
Menirea firii tale dumnezeie.
Trezește-te, frumoasă doamnă, și pășește
mireasă peste pragul aievelor trăiri.
Trezește-te, frumoasă doamnă, și zdrobește
albumul demodat cu-un ciob de amintiri.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!