Avea în faţă toată dragostea, nebuna!

S-a măritat, s-a mai dus încă una...
N-a putut evita a fi în rând cu turma.
Şi, era tânără, mergea de numa-numa...
Avea în faţă toată dragostea, nebuna!

A ales să ne lase, să se ducă glonţ –
Acolo, unde poate speră că-i mai bine...
În lumea celor care-şi calcă pe destine,
Unde, în inimă, nu mai e loc de hoţ.

S-au dus de mult acele vremuri, când
Se bâjbâia prin beznă, se sfida lumina...
Fără să ştii dacă, trăgând cortina,
Vei auzi liniştea,-ntr-un final, aplaudând.

Astăzi, se presupune totu'-a se clădi,
Mult mai atent, deşi... totu-i mai ieftin.
Mai rar posibil a exclude-orice suspin,
E tot mai greu concretu'-a-l dobândi...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (5 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde?

Auzi cum şuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?

A vieţii toată frumuseţe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau bineţe,
Tu unde eşti? Unde te-ai dus?

Când vântu-n ramuri mai foşneşte
Spunând povestea lui, şoptit,
Şi frunza-n pom iar rugineşte,
Tu unde eşti? Unde-ai pornit?

E linişte şi se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu eşti niciunde...,
Unde te-ai dus? Unde-ai plecat?

Sunt străzile tot mai pustii
Şi vânturile tot mai reci,
În nopţile lungi şi târzii
N-am să te-aştept, dacă mai pleci...

poezie de Florentina Mitrică (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e o zi

Mai e o zi şi n-ai să mai vii
Mai e un ceas şi am să te las
Să pleci, cu visul meu

Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubeşti
Mâine ştiu că iar ai să greşeşti
De-acum îţi spun să pleci

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu
Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Mii de cuvinte de dor am şoptit
Nici nu mai ştiu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic

Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Poţi să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine şi aş vrea
Altceva

Numai...
Altceva...

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii, întoarceţi-v-acasă...

Stă mama tristă, suferindă,
Cu ochii ţintă la fereastră.
E singură rămasă-n tindă:
"Copii, intoarceţi-v-acasă...!

Pe tata l-am pierdut de mult,
S-a dus in lumea de apoi.
Cât si-a dorit dar n-a putut,
Să mai rămână lângă noi.

Din depărtări, rătăcitori,
Prin alte zări străine,
Voi mă-ntrebaţi adeseori
Dacă mai pot, dacă mi-e bine.

Cu glasul stins şi cu blândeţe,
Vă mint spunând că n-am nimic.
N-am nici durere, nici tristete,
N-aş vrea să suferiţi vre-un pic.

Mi s-au dus anii... au trecut.
Un gând cumplit m-apasă.
,, Nu zăboviţi atât de mult,
Copii, întoarceţi-v-acasă...!"

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mândru ea mergea

Atât de mândru ea mergea
şi-atât de galeş, singuratic.
Vedere mult prea mult avea
albastru ochi al meu apatic.
Atât de tandru mirosea
când nara mea de bot de câine
mult lungă o adulmeca
şi azi şi mâine.
Atâta viaţă amărâtă
stătea în ea mai râsă-plânsă
atâta lapte de cucută
aş fi băut de doruri însă
ea s-a fost dus, ea s-a fost dus
doar de la mine
şi doar o vorbă nu i-am spus
în veşnicie.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet de sezon

Dragi tovarăşi care-aveţi
Gând, adeseori, de ducă,
Mai bine să vă grăbiţi
În Germania, la muncă.

Cimitirul s-a închis,
Porţile sunt ferecate,
Căci mai marii s-au decis:
Să muriţi nu se mai poate.

La sparanghel sau căpşuni,
Chiar şi Spania aşteaptă,
În Italia veţi merge
Numai pe lumea cealaltă.

Şi cum zic s-a încălzit
Şi-a plecat Covidul dară...
Uite-aşa puteţi să daţi
Şi pe la chinezi prin ţară.

Se apropie de-acum,
Ştiţi, o mare sărbătoare...
Aprindeţi chibritul - BUM
Şi ieşiţi din izolare.

Graniţele s-au deschis,
Iar Covidul habar n-are
Că românii au fugit
De azi, păsări călătoare.

S-a dus dracu parcă tot,
S-a dus şi economia,
Iar pe noi ne doare-n cot.
Am rămas doar cu prostia.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între a sta pe loc şi a merge încet, alege întotdeauna să mergi încet, chiar dacă vei ajunge mai târziu la destinaţie, iar drumul ţi se va părea mai greu şi întortocheat, cel puţin nu vei stagna. Într-un final, vei ajunge şi te vei bucura de faptul că ai ales să depui mai mult efort atunci când ar fi fost mai simplu să stai pe loc şi să nu faci nimic.

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu judecata la aceeaşi masă

Normal că singur! Cine-altcineva
Să poată să mă vindece de mine?
Când mă afund în sumbru şi ruine,
Doar eu îmi pot permite-a mă salva.

De ce să vreau complici în lupta mea,
Când scopul le implică al lor bine?
Ce sens mai are să mă lupt cu mine,
De pacea, singur, nu o pot afla?!

Ne amăgim prea mult tot aşteptând
Minuni de nu ştiu unde să apară...
Uitând de tot ceea ce ne separă
De cei care se cred salvaţi, mimând...

E-atât de simplu să te minţi, sperând
Că o să treacă totul de la sine.
Cine va da iar vina pe destine –
Uitând c-acestea doar de noi depind?!

Şi eu am tins cândva spre neputinţă,
Crezând că îmi aduce veşnicia.
Vedeam durerea soră cu Mesia... –
Şi rămâneam pierdut în necredinţă.

Habar n-avem ce poate face gândul,
Când hrana nu îi este săţioasă.
Stând cu prostia la aceeaşi masă –
Sfârşeşti prin a-ţi săpa mormântul.

Dar dacă mintea e hrănită bine,
Ajungi să poţi sfida tot ce te-apasă. –
Cu judecata la aceeaşi masă,
Nu te mai poţi împiedica de tine.

Nu vei mai tinde spre banal şi-absurd,
Nu vei mai fi vrăjmaş cu libertatea.
Vei înţelege, în sfârşit, atâtea... –
Nu vei mai fi cu tine-n dezacord.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (24 mai 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde timpul îngroapă amintiri

Nu stă-n puterea noastră să-i aruncăm tăcerii
Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin.
Se-aşterne fără margini, când vine timpul serii
Şi-ascunde-n ea trecutul, puţin câte puţin.

Puterea ei destramă, căci totu-i trecător.
Purtând chemări tăcute prin spaţii siderale
Din nemişcata geană mai pică câte-un dor,
Şi tot ce mai rămâne se scutură-n petale.

Prin vise ne mai umblă speranţe rătăcite.
Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi
Îngemănând puterea în clipe neclintite
Dorinţei nesfârşite de-a fi mereu în doi.

E prea departe locul şi calea mult prea lungă,
S-au dus prin poarta vieţii temutele iubiri.
Doar neumblate gânduri ar mai putea s-ajungă
Acolo unde timpul îngroapă amintiri.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina nebuniei

Ah, ce mult te-aş mai iubi –
Mai mult decât te iubesc!
Degeaba-ncerc să m-abţin:
Nu pot să mă stăpânesc!

Inima mi-a luat-o razna...
Mintea, sufletul – săracu'!
Toate-mi ţipă după tine...
Nu-i ca naiba, e ca dracu'!

Şi cum oare aş putea,
Să m-abţin, când ştii şi tu
Cât de mult am mai luptat,
S-ajung să-ţi fur zâmbetu'!

Şi nu doar pentru o clipă,
Ci pentru o 'ntreagă viaţă!
Şi când te gândeşti c-odată...
Aveai inima de gheaţă!

Vezi ce face dragostea?
Să nu te mai prind că negi,
Tot ce poate face ea,
Doar să poţi s-o înţelegi!

Să nu mă mai crezi nebun,
Ba din contră: să îţi placă –
Toată această nebunie
Care astăzi ne "îmbracă"!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (4 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o viaţă distanţă

Fetiţa-aceea, mică şi plăpândă,
Ce după fluturi sta mereu la pândă,
Să-i prindă şi să îi sporească-n visul
Unde, ştiu sigur, îi eram trimisul.

Azi, este mare, nu mai prinde fluturi.
În vise, nu îi mai răpesc săruturi.
Distanţa dintre noi — covârşitoare.
Când o privesc de-aproape, doare tare.

Îi înţeleg răceala foarte bine —
Golul acesta n-a depins de mine,
E un secret ce-l ştie numai viaţa,
Cum să înlocuieşti focul cu gheaţa.

Ceva, cândva, a smuls din ea copilul
Şi l-a înlocuit cu inutilul.
A dus la coş tot ce a strâns în clipe,
Când n-a avut curaj să le-nfiripe.

Ai spune că nu-i rău, dar chiar nu ştie
Că, undeva, într-o copilărie
De mult apusă, încă locuieşte
Tot ce în ea, acum, se ofileşte.

Aceleaşi suflet... — nu îl mai aude.
Frecvenţa ei răspunde altor unde.
Altfel de hrană o hrăneşte-n vise,
Lumina-i stinsă-n ea, porţile-nchise.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie". Şi s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua muşluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc şi rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Şi n-a trecut mult, şi nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum aşa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-şi mai vadă părinţii; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna să iasă cu dânsul. Părinţii, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, şi, întrebând-o despre gospodărie şi bărbat, ea a spus tot ce ştia.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început...

Cândva, demult, demult,
Mai pe când lumea era încă la început,
In Universul mare, dar prea plin cu stele,
Multe stele n-au mai încăput,
Aşa că s-au apucat
Să-si construiască o planetă primitoare
Şi Gingaşă şi Albastră
Cu o inimă mare, ca de foc
Pe care si stelele să poată avea câte un loc
Şi un pic mai mult noroc.
S-au îmbrăcat apoi cu haine noi, de lut
Devenind oameni, miliarde,
Dar sufletul lor de stele
mai departe străluceşte
Şi cândva se vor intoarce
Intr-un Univers acum mult mai mare
In care loc vor avea şi stele şi suflete...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

N-o pot deloc înţelege –
Este prea de tot;
Mai ales când mă provoacă
Să o trec înot!
Dar oricât aş încerca,
Pe celălalt mal –
Nu pot să ajung deloc...
Mă las dus de val!
Doar că valul nu mă duce...
Unde vreau s-ajung,
Ba din contră: el în larg
Vrea să mă scufund!
Niciodată n-am răbdare
Să se potolească...
Ca apoi să pot s-o trec –
Să mă limpezească!
Şi mereu şi tot mereu,
Eu mă duc la fund!
Niciodată n-am puterea
Să pot s-o pătrund,
Dintr-un capăt până-n altul...
Unde mă aşteaptă
Răspunsul la întrebarea:
"De ce e nedreaptă
Această latur-a mea
De necontrolat?
Şi de ce de când mă ştiu,
Eu te-am căutat?!"

Ca să vezi, nu e vorba
Doar de un răspuns...
Ci, de fapt, am mai multe,
Întrebări de pus!

Mai rămâne doar să pot
Să ajung la TINE!
Doar că pentru-a reuşi,
Tre' să lupt cu mine!
Să lupt şi să mă înving –
Să nu mă mai las
De al vieţii mele timp,
Vrăjit, dus de nas!
Dar şi când voi izbuti,
Nu vei mai putea –
Decât să te contopeşti
Cu inima mea!
Cu tot ce până acum,
Nu am înţeles...
Mai exact: cu tot ce-nsemn
Şi să-mi dai un sens!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (17 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că de la distanţă percepţia nu este foarte exactă, dar mi s-a părut că, în ultimii doi ani, România s-a clătinat şi a regresat. Mi s-a părut că acum starea populaţiei e mult mai îngrijorată, mult mai agresivă, mult mai iritată, probabil că şi din cauza crizei, care de altfel se simte în toată lumea. Dar aici cred că s-au adunat şi erori ale acestor ultimi 20 de ani, când s-a furat prea mult, s-a minţit prea mult, s-a manipulat şi corupt prea mult şi poate că asta este explicaţia stării din acest moment, de impas, de marasm, de lipsă de speranţă. Să sperăm că ţara va ieşi din asta.

citat din Norman Manea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Acolo unde timpu'-mi bate!
Acolo timpu'-i nemurire!
Eşti Tu fără cuvinte,
Sunt Eu prin cele sfinte!

Acolo unde mi-eşti blestem,
Eu.. tot...., tot te mai chem!
Tu...., tot....!
Tot un blestem!

Acolo unde.....!
Nu mai am cuvinte,
Tu....!
Tu fără cuvinte!

Acolo unde Tu ai tăcut,
Un timp ai îngheţat!!
Şi... ţi-ai ales...
Acolo....!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de vreme

De ceva vreme nu te-am mai simţit –
Nici în farmecul nopţii, nici în razele
Celei ce-nsemna odată clipele...
Acestei inimi care încă n-a-'mpietrit!

Încă mai simt cum bate-a dragoste,
Chiar dacă nu mai bate pentru tine!
Deşi credeam că nu îşi mai revine,
Uite-mă-aici: trăind tot o poveste...

O poveste care-i tot despre dragoste,
O dragoste care – ghici, ce? S-a stins!
Despre un vis frumos ce-a fost învins,
Dar care... încă ne mai urmăreşte!

Cum am putea să nu avem regrete?!
Doar ştii şi tu ce am trăit, – a fost –
Şi cât de tragic s-a sfârşit şi fără rost...
De nici n-ai spune c-am iubit cu sete!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (23 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus amorul...

S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.

Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Şi nici pe buze nu-mi mai vin,
Şi nici prin gând mi-or trece.

Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Şi un atât de trist amor
Am îngropat în ele!

Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!

Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Şi cât de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă!

Că nu mai vrei să te araţi
Lumină de-ndeparte,
Cu ochii tăi întunecaţi
Renăscători din moarte!

Şi cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă faţă,
Să faci din viaţa mea un vis,
Din visul meu o viaţă.

Să mi se pară cum că creşti
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor poveşti
Din nopţi o mie una.

Era un vis misterios
Şi blând din cale-afară,
Şi prea era de tot frumos
De-au trebuit să piară.

Prea mult un înger mi-ai părut
Şi prea puţin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie.

Prea ne pierdusem tu şi eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.

Şi poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Învăţătoarea mea din clasa-ntâia
De mult de-aici din lume a plecat,
S-a dus să-nveţe-n lumea cealaltă
Copii ajunşi la vârsta de-nvăţat.

Era o fetişcană numai soare
Venea la şcoală tot în pas zorit,
Iar în recreaţii sta întotdeauna
Cu fel de fel de cărţi la tăinuit.

S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Şi-ntregul an s-a chinuit în pat.
Într-un târziu ne-a spus domnul director
Să n-o mai aşteptăm, că s-a mutat.

Tu, timp, n-o mai lăsa acum furtunii,
N-o mai lăsa prin vânturi şi prin ploi.
Destul s-a chinuit săraca
Până s-ajungă de la ea la noi.

Ai grijă, pune-un înger să păzească
Dacă mănâncă seara sau de nu,
Şi n-o lăsa să-şi cheltuiască banii
Numai pe cărţi, mai cumpără-i şi tu.

Fii bun şi blând, oh, cât de mult n-ar vrea,
N-o mai lăsa la margine să stea!
Era neînvinsă, iubitoare, bună,
Găseşte-i loc pe undeva prin lună.

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te porţi urât acum cu mine?

Din ziua–n care m–am născut
Eu te–am iubit şi o ştii bine,
Absolut tot la tine mi–a plăcut,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Copil fiind am mai greşit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ţi l–am dorit vreodată,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Ţi–am dat tot ce–am avut mereu,
Te–am îngrijit cum am ştiut mai bine,
Şi ca s–o fac, am tras din greu,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus la sport pe stadioane,
Te–am dus s–noţi în mari piscine,
Te–am dus la munte, la cabane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Tu ai băut cât pentru cinci persoane,
Te–am dus chiar la femei străine,
Te–am dus la doctor de ai avut frisoane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus în multe ţări din lume,
La cinema, la teatru, chiar la balerine,
Te–am îmbrăcat în splendide costume,
De ce te porţi acum urât cu mine?
Te mişti acum cu greu şi fără vlagă,
Văd că refuzi să mai asculţi de mine,
Deja eu te compar cu o mârţoagă,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Tu trup nevolnic care m–ai trădat,
Pierzându–ţi verva, dinţi şi chiar părul,
Ţinându–mă mai mult culcat pe pat,
Va trebui să afli de la mine adevărul:

Vreau să fii sigur că dacă vei continua,
O să te–ngrop şi am să renunţ la tine,
Am să apuc să merg pe calea mea,
Că prea te porţi acum urât cu mine.

poezie de Paul Constantin (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion şi Radu

Către Oarja câmpu-ntins,
Peste Neajlov se coboară,
Unde bunii au pretins,
Că mai joacă o comoară!

Ani la rând au dat cu sapa,
Noaptea-n negură ţăranii
Şi n-a izvorât nici apa,
Nici comoara lor, sărmanii!...

Vremilor s-au dus de-a valma,
Târnăcoape au tot sunat,
Se tot bătucise palma,
Truditorilor din sat,

Dar comoara de pe prund,
Pe un Neajlov maiestos,
Se ducea tot mai la fund,
cu cât pătrundeau mai jos!

S-a lucrat mereu, se pare
Că atâţi i-au dat ocol
Şi cu cât săpau mai tare,
Cu atât suna mai gol...

Nopţi cu palme bătucite,
Ani la rând s-au scurs la bradu
Însă vieţi mai fericite,
N-au prins nici Ion, nici Radu!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!