Insomnii violete
Noaptea te visez întruna
ziua-ntreagă-i un coșmar
în cerneală totuși luna
pare-o lacrimă de jar
Ziua-ntreagă-i un coșmar
scriu cu litere de foc
dragoste nu ai habar
dacă-n lume am un loc
Scriu cu litere de foc
în cerneală totuși luna
are un poem în stoc
noaptea te visez întruna
Ziua-ntreagă-i un coșmar
restu-s aparențe doar
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 septembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Coșmar
șarpe din noapte, mistică cu venin,
tu, osmișcătoare născută din ritm,
m-ai văzut de atâtea ori visând,
elemental decupând vene cu degete lungi.
luna plină înseamnă dans pentru tine
umbră lilin cu buze fine,
brunetă succubus cu gene atemporale,
mă întrebi din ochii verzi de jad:
dacă te trezești eu ce fac?
te simt lângă mine în cameră
ești primul păcat atât de sofisticat,
vînător negru da! suavă ajnat,
somnul meu e tatuat pe pielea ta,
cât am să trăiesc, am să te visez.
acest coșmar perfect este tot ce mi-am dorit
poezie de Hadrian Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață de coșmar
Sunt o fiară tristă, prefăcută,
Sunt o pungă plină de amar,
Simt nevoia cupei de cucută,
Mama ei de viață de coșmar!
Am umblat prin paturi părăsite,
Am iubit, cu suflet, ființe de ghețar,
M-am legat la ochi cu fuste prea iubite,
Mama ei de viață de coșmar!
Cine crede, azi, în sentimente?
Preamărim hârtia de-un dolar,
Căci ne vindem ieftin și cuminte,
Mama ei de viață de coșmar!
Dusă-i vremea, anii-s la trecut,
Mă căiesc, Părinte, lasă-mi doar
Crezul în iubire, efemer pierdut,
Mama ei de viață, de coșmar!
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, dă-mi cerneală să scriu!
Să nu-mi mai fie așa de grea
tăcerea
cu cerneala din ochii iubitului
am scris mult
dar mereu găseam colile albe
dimineța
cerneala din ochii mamei
nu intră în stiloul meu
cerneala cerului de noapte
nu m-am îndurat s-o fur stelelor
și totuși Dumnezeu mi-a ascultat
rugăciunea
și mi-a trimis în loc de cerneală,
lacrimi, să tot scriu...
poezie de Anca Elisei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși...
Privind la vale cu trăiri extreme,
Constat o evidentă prăbușire,
Ce nu-i de azi, de ieri, ci de o vreme...
Și totuși... mai visez la fericire!
Mai am în gând trecutele ispite,
Scăldate în cascade de iubire,
Ce sunt acum buchete veștejite...
Și totuși... mai visez la fericire!
Mai am în minte leacuri ce se știe,
Că pot preface visul în trăire,
Deși ce-i mort, în veci nu mai învie...
Și totuși... mai visez la fericire!
Mai am în suflet minima speranță,
Că loc mai e de-o minunată știre,
Chiar dacă șandramaua-i în vacanță...
Eu totuși... mai visez la fericire...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
noaptea șiruri de gânduri
foșnitoare ca o sumă de hârtii rupte
frământă mintea,
imagini asemeni unor sâmburi striviți între măsele
se pierd în obsesii
evadarea dintr-un labirint de cuvinte dă
gustul amar al iubirii pierdute
timpul arcuit sugrumă libertatea orelor
înroșite de coșmar
etichete albastre
ca o dimineață liniștită
le pun doar desenelor copilăriei.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, fără îndoială, fusese un vis, un coșmar, o nebunie, și totuși era aici și ceva adevărat, ceva chinuitor de real și dureros de adevărat, ceva ce îndreptățea acest vis, acest coșmar, această nebunie.
Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimist (!?)
nu știu dacă v-am spus:
sunt un alchimist al cuvintelor
umblu noaptea sperând
să sărut stelele
cu patima unui îndrăgostit
cobor din castel noaptea
spre ora doisprezece
când vampirii mușcă din lună
și iubitele îți dau mesaje pe messenger
scriu cu cerneală albastră
pe trotuarul din fața casei
e alchimie pură
e alchimie spirituală
scriu cu pasiune
scriu cu voluptate
gablonzul din mână s-a tocit
mâncat de noaptea transformată în lup
îmi sună telefonul
mă anunță dealerul
că nu mai vinde cretă
pentru șotroane colorate
sunt un alchimist și nu mai contează
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de iarnă
Requiem
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde ești, în ce gând?
Crengile zvelte si goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sănii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, întruna
danseaza întruna
Tu unde esti?
În ce gând?
frunzele negre-ti cazură
cu țoatele, oarbe-n cautătură?
Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav si urât
doar o creangă cu roadele pline,
sa m-adun, să mă-ntorc și să vin iar la tine:
- "Na un măr!"... și atât.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna", nr. 12, 22 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
La o durere de măsea
Îți vine să te urci pe casă,
Dar mă întreb ce s-ar vedea
De-ar fi... prostia dureroasă?
epigramă de George Piteș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine
Poezia mea despre tine
Este o creație fără sfârșit.
Primul ei vers e dorința
Care aleargă spre infinit.
Prima strofă-i iubirea,
O formă vie cu rimă și ritm,
Crește frenetic ca un omagiu,
Un cântec de harpă neobosit.
Inima mea îmi dictează
Și cuvânt și vers și poem,
Iar martor mi-e timpul care veghează
Și mi te transformă într-un totem.
Litere blânde, tremurânde,
În versuri șerpuiesc lasciv,
În fața ochilor mei ispitiți
De cât de frumoasă e inima ta!
Mi-e greu să descriu rapsodia,
Să pot cuprinde sub litere reci
Culoarea sunetelor și măreția
Ce se revarsă pe unde treci.
Surâsul tău mă poartă-n uitare,
În zboruri rotunde și line...
Așa cum șoimul plutește în zare,
Plutesc și viscerele-n mine.
Privirea ta mă zboară în munți,
Pe aripi de păsari colorate și iuți;
Ochii tăi negri, izvoare de cerneală vie,
Îmi picură prin inimă, în pix, poezie.
De-ar fi să te compar,
Te-aș compara cu luna în noapte,
Însă pe tine nimic nu te poate eclipsa.
Lună ești tu în noaptea vieții mele!
Când luna ușor se cufundă în mare,
Cu o teamă latentă, raza de soare
Se pierde-n adâncul lăsat de lipsa ei.
Așa m-aș pierde eu în lipsa ta.
Din marea de strofe ce va să vie,
De-ar fi să scriu ceva fără noimă:
Cuvinte greșite sau versuri grăbite,
Cu pixul meu magic promit să le șterg!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O țară de milioane
Țara Doamne-i un ciubuc
pentru cine stă degeaba
și se-ntreabă pe facebook
carei-i prin ogradă treaba
Pentru cine stă degeaba
primăvara-i un coșmar
și dacă răsare iarba
și dacă-nverzește iar
Primăvara ce coșmar
n-o găsești nici pe facebook
țara mea de buzunar
țară Doamne de ciubuc
Pentru cine stă degeaba
și-i admiră doar podoaba
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om punctiform
Visez că scriu să n-adorm
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (22 septembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesomn
Nu pot sta noaptea în tristețea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristețea lui.
Nimic n-am cu el și cred
cã nici nu suntem de același fel al vederii
și nici nu cred cã suntem
de pe aceeași parte a cerului.
Și totuși nu pot sã stau în tristețea mea
din pricina tristeții lui
și nici sã dorm nu pot
și nu de coșmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...
Nu pot sã dorm din tristețea
de a nu mã vedea neapã rat
și fã rã de mine
când stã noaptea în tristețea lui
și mai ales când nu poate sã stea
în tristețea lui
noaptea, din pricina mea.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daria Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem neîntrerupt
Doar c-o vioară și c-un flaut
mă-ndepărtez ca să te caut
Doar din haiku ca de pe tron
șI-n noaptea asta voi fi domn
Nu zic nimic și nici nu scriu
te-aș mângâia și din sicriu
Și dincolo zău de mormânt
m-aș coborî doar să te cânt
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem neîntrerupt
Doar c-o vioară și c-un flaut
mă-ndepărtez ca să te caut
Doar din haiku ca de pe tron
și-n noaptea asta voi fi domn
Nu zic nimic și nici nu scriu
te-aș mângâia și din sicriu
Și dincolo zău de mormânt
m-aș coborî doar să te cânt
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia mea
salvează națiuni
este o pată de cerneală
nu este altceva decât
o pată de cer
neală care se transformă
în poezie re
voluționară (!?)
pata de cerneală se trans
formă în litere de aur
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis periculos
Am visat aseară-un vis stupid
Pot sa jur și-acuma că-i coșmar
Se făcea că-s membru (de partid)
Promiteam că sa vă scap de-amar...
Dimineața judec, sunt lucid
Cât de greu mi-a fost... nu aveți habar
Visul de aseară-a fost stupid
Pot sa jur și-acuma că a fost coșmar...
Mult lume crede că-s perfid
Nu mă supăr eu de asta, dar
Știind că-s un simplu individ
Mă consider vinovat, hilar...
C-am promis ca să vă scap de-amar!...
rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rău a mai ajuns: și cartea-i pare un... coșmar. Coșmarul dintre coperți!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Coșmar
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii
teroarea crește lasă în urmă coșmar
sunt încălcate toate legile firii.
timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu caut o lume perfectă
Habar nu am de ce scriu.
Așez cuvintele sub limbă
le mestec încet
cu ochii închiși
ca și cum aș vrea
să ghicesc gustul
răspândirii lor.
Habar nu am cui mai scriu.
Ca și cum mărimea sălășluielilor
nu s-ar potrivi nimănui
precum mie
îmi stau pe gânduri
nitroglicerină
emoțiilor mele.
Habar n-am cât mai scriu.
Când pueril
când alambicat
destul de nepriceput
și-atât de rar încât
mă mir că o respirare
poate deveni
Un poem.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!