Rondel pentru tata
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici
Să-ți vezi astăzi feciorii cum o duc,
Pe drumuri care încotro apuc,
Câți strănepoții mai ai și cât sunt de voinici!
Știi gardul vechi pe care ai fi vrut să-l strici?
L-am refăcut și am plantat și-un nuc!
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici
Să-ți vezi astăzi feciorii cum o duc!
Să mai fi stat cu mama și în duminici,
Voi, braț la braț prin al nostru sătuc,
Plimbând să fi-ascultat cântul de cuc,
Versurile mele din poem și muzici...
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mai
Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.
Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.
Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
Să rămâi în noi.
Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntâlnirea
- Nu te-am văzut demult, ești bine?
- Nu pot să-ți spun un "da", căci aș minți,
de ce-am făcut, îmi e rușine,
dar am să-ți spun, căci trebuie să știi.
N-am mai putut răbda tăcerea
în care m-ai lăsat, mi-era un dor...
și am împărtășit durerea
cu un mai vechi, al meu, admirator.
- Mă bucur pentru tine! Scuze,
sunt așteptat! Tu, poate, mai rămâi,
dar gândurile mele sunt confuze
și, ca să plec, e gândul cel dintâi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marie Barone (furioasă, după ce Ray a încheiat o propoziție cu "pe-aici"): Este sfârșitul civilizației! Oamenii ca tine nu vor să învețe sau să facă nimic, pentru că sunt prea ocupați cu telecomanda de la televizor, sau cu jocurile, și înainte să-ți dai seama, (țipă) uite că am ajuns pe-aici!
Frank Barone: Prăjituri pe-aici?
replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai rămâi...
Mai rămâi puțin în gândul meu
Tu vis frumos de primăvară,
Sărută-mă acum, apoi mereu
Te rog, topește urma de zăpadă.
Mai rămâi puțin în tâmpla mea
Pentru o clipă să te port în gând
Vom fi un ultim fulg de nea
Poemul iernii, Iubirea pe Pământ.
Mai rămâi puțin în ochi-mi verzi
Să-mi cânte inima duios de tine
Eu sunt aici, deși nu vezi
Că iarna te aduce iar la mine.
Mai rămâi puțin în al meu piept
Să-mi fii inima unui gând timid
Vei știi atunci că te aștept
O viață și-ncă una lăcrimând.
Mai rămâi și adu-mi primăvara
Uitată-n gândul tău verzui
Când tu dispari iar vine iarna
A inimii regină, al lacrimii etui.
Mai rămâi puțin să-mi fii poem
Să te rescriu în piept cu lacrime de sânge
Ba vii, ba pleci, al inimii boem
Te rog rămâi, nu vezi că inima îmi plânge?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi iubita mea! Rămâi
Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.
Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.
De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.
De ce ești rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.
Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că mă trădezi,
Cu dibăcie mă trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.
Cum poți să pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
Că mă iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să știi!
De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!
Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.
Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scântei
Din stele,
Când degerând atâtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.
O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!
Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.
Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei de-ntâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gândul întâiului mai
În gând, am sărutul dintâi
Și-n brațe te strâng ca atunci
Când vreau o privire s-arunci
Spre cel ce a vrut să-i rămâi.
Probabil pe buze mai ai
Uimirea din primul sărut
Ori zâmbetul ce mi-a părut
Chemarea-n tărâmuri de Rai.
Să-ți gust din uimire un strop,
Mi-ar fi ca intrarea-ntr-un vis
Cu noi sub ninsori de cais
Și-n jur inorogi în galop.
Să-ți fur și din zâmbet un pic,
Mi-ar fi pentru suflet balsam
Și miez în credința că am
Preaplinul din vastul nimic.
Te-alinți și în brațe-mi rămâi
Ca-n timpul aceluiași mai
Din care și astăzi mai ai
Un gând cu sărutul dintâi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio-ți spun, dar...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar și la capăt de pământ...
În amintiri am să-ți găsesc,
Ochii și privirea-aceea,
Deși n-o să-ți mai zăresc,
Pașii-ți, străbătând aleea...
În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar ști Trecutul, multe-ar spune,
Și te-ar certa că m-ai uitat...
Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poți ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...
Adio-ți spun, dar tare-aș vrea,
Să-ți amintești dorul și dragul,
M-aș face zid la ușa mea,
Să te opresc, să nu-mi treci pragul...
Dar cine-s eu să-ți stau în cale?
O oarecare, vrei să spui?
Deciziile sunt ale tale,
Deși le plâng cu stropi căprui...
Degeaba pleci, căci amintirea,
Rămâne-n inimă etern,
Tot ce ești tu, visul, iubirea,
Îmi sunt cicatrici pe stern...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
M-aș face zid la ușa mea,
Să mai rămâi, rămâi cu mine,
Adio-ți spun, dar... nu pleca!
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
te rog sa nu mai pleci... rămâi.
esti pana mea din călimară.
esti visul noptilor de vară.
te rog ca să rămâi...
in vântul care adie-n noapte
ești șoapta calda de iubire
tu nu poti fi o amăgire...
ești tot ce am... te rog rămâi...
cand stelele lucesc pe cer
si linistea-i deplină
pe mal de apa ma rasfeti
zâmbesc și-ți spun... rămâi...
cand zori se lasa-n dimineață
pe-albastrul cerului aprins
tu ma alinți pe parul nins
eu te iubesc... te rog rămâi...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare pentru fiul meu
Fiecare sunet ce trudește azi,
E gândul ce îmi răscolește anii,
Iar vuietul din crengile de brazi
E cânt de leagăn, cânt de nani-nani!
Cu bucuria ochilor în lacrimi,
Podgoriile nu se vor usca,
Tu, fiule, vei fi ferit de patimi,
E-armura care te va proteja.
Cu haina binecuvântării mele
Te-am învelit cu drag de când ai plâns,
Te-am închinat la lună și la stele
Din prima clipa când la piept te-am strans.
Dar astăzi, fiincă ești și tu părinte,
Ești tată de flăcăi buni și voinici,
Să cerni prin sită bunul din cuvinte
Să-l dai și lor, ca dar de la bunici.
Coroană n-am să-ți fac de astă dată,
Doar îți trimit un braț de lauri verzi
Și scutecu-ți cu margine brodată,
Parfumul casei și cel din livezi!
Și îți trimit și această scrisoare
Cu boarea vântului ce m-a trezit,
Că-i ziua ta și-i mare sărbătoare...
Mulți ani cu sănătate, fiu iubit!
Îți doresc multă pace sufletească
Iar drumul fie-ți numai în urcuș!
Să nu uiți limba noastră românească
Și brațele ce ți-au făcut culcuș!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anatomie
Coastele mele ascund
o inima sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra în umbră.
Nu deveni apropaele
unei zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.
Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafața strălucitoare
a mângâierii dintâi
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce rămâi?
Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veșnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Ce ce rămâi din câte
podoabe cauți și-mbraci
Când mulți n-aveau nici zdrențe
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deșartă ce ți-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâșnete și plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumusețea care
Gătești și subțiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun și gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
'"Pe-aici nu se trece!", strigau ostașii români la Mărășești. "Pe-aici se trece în istorie", le răspundea ecoul.
N. Petrescu-Redi (iulie 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!
O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!
Restituie-mi cartea și-ți ia-înapoi sărutul.
Un dușman sau un prieten am auzit spunând,
"Ce volum mare pentru-așa căpușor minuscul?!"
Vino, o să-ți arăt pălăria mea cu ciucuri
Și-o să te las să vezi cum mă gătesc, cum mă rujez!
Oh! poate c-ar trebui să te iubesc și... câte lucruri...
De-azi, n-o să-ți mai spun nimic din ce simt sau din ce crez.
Voi fi harnică și blândă, dulce și isteață;
Și nu-o să mai fiu surprinsă cu cărți la subțiori,
Voi fi nevasta mult râvnită, cu care treci prin viață;
Și-într-o zi intrând pe ușă, cum ai intrat de mii de ori,
O zi nici rece, dar nici caldă cum sunt zilele pe-aici,
Eu nu voi mai fi acolo, iar tu-n zadar o să mă strigi.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imunitate
Rămâi imun la tot ce se întâmplă,
În loc să-ți clădești lumea, ea mai mult te afundă.
Rămâi pe margine și privești,
Cum ai tot, dar nimic din ce-ți dorești.,
Ai învățat să rabzi și să aștepți,
Însă, oare cu ce te alegi?
Cu gânduri cum ar fi dacă,
Dar vezi preaplinul dintr-o barcă,
Cu ce ar fi zis lumea,
Dar ea nu spune nimic, privește cum se-neacă.
Sedat cu vaccinul indiferență,
Nu ne mai simțim lipsa unul altuia,
nici prin absență,
Schițăm gesturi ce ne fac umani,
doar din complezență.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
Rămâi! Stai lângă mine.
Nu pleca.
Te voi veghea. Te voi apăra.
Vino spre mine, liberă, mândră, nu vei regreta.
Te iubesc. Toate gândurile mele te caută;
În sângele meu nu-i nici o dorință care să nu te strige.
Tu știi asta. Nu pot avea-n viață alt companion, nici altă bucurie.
Rămâi.
Odihnește-te. Nu-ți fie frică de nimic.
Dormi în seara asta-n inima mea....
poezie de Gabriele D'Annunzio, 1863 -1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nativitate
Românul s-a născut poet
Mai pe față mai discret
Când vezi ce pune pe tapet
Atuncea rămâi portret
Românul s-a născut poet
Pe stil vechi și pe stil nou
Când îl vezi cum face show
Te lasă pe loc tablou
Românul s-a născut poet
Susțin sincer și insist
Când vezi ce scrie concret
Ai să rămâi ca la dentist
Românul s-a născut poet
Când vezi efectiv ce-a scris
Cu stil sincer și complet
Poți rămâne interzis
Românul s-a născut poet
Având vocații ideale
Când compune un verset
Are sclipiri geniale.
poezie de David Boia (23 ianuarie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunărea și Oltul
Dunărea vorbea cu Oltul:
Tu, copile drag al meu,
Zbuciumat tu vii la vale
Tulbure mereu
Plouă mult la voi la munte,
Sate și câmpii de-neci,
Ori ți-e firea ta de-a rupe
Maluri pe-unde treci?
Rup și maluri câteodată
Și fac holdele de pier,
Iar când plouă mult la munte
Cap de om eu cer.
Dar nu-i asta, maică sfântă,
Nu de asta-s tulburat,
Ci de câte văd mi-e milă,
Maică, și-i păcat!
Tu, pe unde-alergi prin lume,
Vezi și țări și munți frumoși,
Neamuri ce-și vorbesc ferice
Graiul din strămoși.
Toate laudă pe Domnul,
Libere-a trăi cum vor,
Vesele fiind de viața
Și de soarta lor.
Vezi și-aici poporul nostru
Cel din veac adus pe-aici,
Sprintene și mândre fete
Și flăcăi voinici.
Și ți-e dragă țara asta
De români, căci te iubesc
Dar tu nu cunoști de-a-ntregul
Neamul românesc!
Eu de unde vin, mâhnitul,
Furios spre șes scobor,
Căci de unde vin, e spaimă.
Groază și fior.
Tot români sunt și pe-acolo,
Neam din veac pe-aici adus,
Dar pe gâtul lor și astăzi
Jugul este pus.
Ei n-au voie să-și vorbească
Graiul strămoșesc ce-l au,
Iar în coasta lor de-a pururi
Sulițele stau.
Sfânta libertate este
Nume gol pe-al lor pământ:
Cei nedrepți sunt cei puternici,
Singuri au cuvânt!
Ah, de mila lor eu, maică,
Vin așa de tulburat,
Și de ciudă pe dușmanii
Cei ce l-au călcat.
Iar de-nec și mal și oameni,
Nu mai știu ce fac nici eu
Că mă simt de-atâta jale
Tulbure mereu!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
Rămâi!
Plecările tale îmi pustiesc
Sufletul încărcat de dorință,
O nouă despărțire,
Un gol ce se adâncește...
Rămâi...
Ceasul să ne fie străin,
Iar noi pierduți, undeva
Între două plecări...
Să ne legăm destinele,
Să ne legăm iubirile,
Rămâi!
poezie de Lidia Lache
Adăugat de Lidia Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș fi dorit
Mi-aș fi dorit astăzi
să-mi fii alături
să-ți pot simți izul matern
în a patruzecișișasea respirație a vieții mele
să-ți recit poezii
despre mame
despre sacrificii
și iubiri imposibile
mi-aș fi dorit astăzi
să-mi stai lângă inimă
accept chiar o mică revelație
dar mamele sunt mame
nu pot fi holograme
ele sunt ființe sublime
care nasc plozi
și-apoi fără de voie îi părăsesc
lăsându-i acestei lumi
pradă destiului
și-un imens gol de iubire în suflet
doream ca tu astăzi
să fii cireașa tortului meu
dar mamele sunt mame
nu pot deveni cireșe
nici chiar în zilele îndulcite cu torturi
Aș fi vrut să fii lângă mine astăzi
să cântăm împreună cântecul nostru
acela cu drumurile noastre
dar mamele sunt mame
nu își mai cântă drumurile
ni le arată doar prin vis
dintr-o altă dimensiune
paralelă cu tine
deoarece
mamele sunt mame
și acolo...
dincolo de viață...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!