Viata

Alerg prin lume, alergi si tu
Viata se trece... nici un atu
Imbatranesc, imbatranim
Pe rand ne nastem, pe rand murim

Am fost copilul fara vre-o grija
Azi in genunchi eu am o tija
Ai fost fetita cu par balai
Azi nea curata in par tu ai

Fugeam prin iarba, cat ne jucam...
Azi cu "reuma"... abia umblam
Zburam ca vantul pe biciclete
Azi pe la doctori dupa tablete

Mancam de toate, n-aveam bariere
Azi zilnic facem "crize de fiere"
Ieri orice munte am fi urcat
Azi vrem s-ajungem pana la pat

As fi dormit pana l-amiaz'
Azi toata noaptea nu dorm... stau treaz
Demult... o data... faceam "prostii"
Azi stau in casa... scriu poezii

Ieri, "ce-o fi maine" parea un vis
Azi, "ce-a fost ieri" e paradis
A fost odata o primavara
Azi frunze cad si-i toama afara

Azi fug prin lume, fugiti si voi
Vom fi la urma cu totii goi
Cu noi vom duce, acolo sus
Doar ce-am facut pentru Isus

Zilele trec, altele vin
Traieste frate ca un crestin
Iubeste-n juru-ti, fa bine, iarta
Viata-i frumoasa... este o arta

Ce am iubit? Cat am iubit? Cum am iubit?
Ne urmareste in infinit
Coroana de slava de la Hristos
Viata noastra de-aici de jos.

Marius Alexandru, 08/17/19

poezie de Marius Alexandru (17 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prea târziu chiar şi pentru vise...
Căutând chei la porţi deschise...
Rămâi prinţesă..." Zi de azi ",
închisă în palatul ei!
Căci orice "Azi ", începe mâine!
Şi zilele trec... iar fiecare petală este pierdută!
Voi pune hamuri noi la tristeţe şi noroc!
Şi voi zvârli oasele trecutului la câini,
Să nu mai latre a pustiu
La zilele de ieri şi de azi...
Căci mâine...
Nu va mai fi "Azi " şi "Ieri" este deja uitat de Azi!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi nu sunt

Azi nu sunt, nici ieri n-am fost,
Şi nici nu cred că voi mai fi
Într-o lume fără rost
În zadar aştept să vii.

În zadar se sparge luna
De obrazu-mi singuratic
Desenând în mine urma
Chipului tău pal, noptatic.

Azi nu sunt. Nu mai contează
Ce am vrut cândva să fiu
Azi nu sunt. Moartea-mi durează
Doar atât cât încă scriu.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi

Ieri mergeam, fecior, la bal,
Astăzi moş, sufăr global,
Ieri spre Est eram atent,
Azi râvnesc spre Occident,
Ieri la ruşi le dădeam banii,
Azi mi-i iau americanii,
Ieri eram români sadea,
Astăzi, romi ş-om mai vedea,
Ieri era pace-ntre noi
Azi e peste tot război.
Ieri n-aveam oranj sau bej,
Ci sub steagul roş, pe Dej,
Ieri în evul mort ateu
Credeam toţi în Dumnezeu.
Azi, aşa cum am mai spus
Ne-nchinăm către Apus.

poezie de Nicolae Rotaru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţie între ieri şi azi

Ieri, teama de "securitate",
Azi, libertate pe-apucate,
Ieri, cozi la "alimentare",
Azi, la ghişee bancare!

epigramă de Viorica Panaitescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Şoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Poveşti...,
De ieri şi de mâine
De- acolo şi de-atunci.
O zi e, mereu!

Azi poartă, pe rând,
Şapte nume venite din gând.
De nu-i azi, e visare.
De-i ieri, ori de-i mâine,
Şoapte de gând
Te-mbată pe rând.
Nu-i zi ca azi.
Tu eşti, azi.

Rămâi ca acum,
În acum- ul lui azi.
Ca azi nu va mai fi un alt azi,
Ca azi nu va mai fi un alt tu,
Ca să fii.

Azi pierdut în ieri, ori în mâine,
Şoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Eşti gând,
Ori aici şi acum
E doar azi.
Rămâi tăcut ca ziua de azi.

poezie de Florin Dragoş Minculescu din Cine nu Eşti (2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ieri şi azi

Între ieri şi azi
există întuneric.
Ai grijă să nu cazi,
că totul e vremelnic.
Între ieri şi azi
e un apus de soare.
Priveşte printre brazi,
că mâine iar răsare.
Între ieri şi azi
e noapte şi-întuneric.
Tu nu poţi ca să cazi.
Tu eşti un om puternic.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca azi

Am învăţat să sufăr,
ca azi să pot zâmbi.
Am învăţat să iert,
ca azi să pot iubi.

Am învăţat să văd,
ca azi să pot citi.
Am învăţat să rabd,
ca azi să pot simţi.

Am învăţat să plâng,
ca azi să pot cânta.
Am învăţat să admir,
ca azi să pot visa.

Am învăţat să fiu şi singur,
ca azi să îţi zâmbesc.
Am învăţat să te ascult,
ca azi să-ţi povestesc.

Am învăţat să tac,
ca azi să pot vorbi.
Am învăţat ceva,
ca azi să pot trăi.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (30 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu soţia ieri şi azi

Eu mâna-i sărutam, ea, calmă,
Se alinta, eram doar noi,
Iar azi, cu-acelaşi dos de palmă
Îmi dă sărutul înapoi.

epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Marele premiu "Mircea Trifu" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi

Săgeţile lui Cincinat
Nu au rănit, n-au sfâşiat;
Azi, trebuie să tragi cu tunul
Ca să tresară, poate, vreunul.

madrigal de Gheorghe Chirilă din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocori ce zboară şi se pierd în ceaţă

lungi stoluri de speranţe se-îndreaptă către soare
purtând lumini pe aripi şi noapte pe picioare
priviri săgetătoare şi aşteptări prelungi
în iarna seculara ne cernem cerniţi fulgi

zăpada de azi o acoperă pe cea de ieri
rana de azi o adânceşte pe cea de ieri
lacrima de azi o spală pe cea de ieri
şi viaţa mea de azi o uită pe cea de ieri

ascunde-te-n brazdă
fii bobul sădit în durerea de azi
ce va creşte la căldura bucuriei de mâine
şi lasă ceaţa să se risipească purtată de vânt

chiar dacă au fost, visele s-au spulberat ca ultima zăpadă a mieilor...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

sa planga norii pentru mine,
sa se deschida pamantul si sa te ia pe tine,
blesteme din toate partile sa rasune,
caci de azi o cruce poarta al tau nume!
rochia-mi murdarita azi alba mi-e,
rauri sece aveam pe fata, azi unu nu mai e.
vantul uitarii in paru-mi despletit se joaca
azi esti mort, ieri eram eu moarta.
acorsurile viorii iar le aud...
florile de la capatai eu am sa le ud,
am sa vin din cand in cand
cand o lacrima veela o voi vedea curgand...
desculta pe tarana-ti joc si cant,
bat din palme cand clopotul aud batand;
toaca-mi calauzeste al despartirii dans
cu duhul amintirii dansez acest vals...
dar cand cantecul se sfarseste
cad la paman ca un om ce mila cerseste,
cad, ma rog, si la tine, doamne, strig:
"da-mi aripi, caci singura eu nu pot sa ma ridic!"
tarana ai fost, tarana ai devenit
azi iti spun "adio", demon mult iubit!

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavara Neagra

Pe strazile pustii se plimba vantul,
Si fluiera usor o trista melodie,
Umplut de groaza plange azi pamantul,
Socat de-aceasta mare tragedie.

E-o primavara atat de neagra si de grea,
Pana si florile au uitat sa infloreasca,
Si parca nici o pasare sa cante nu mai nu vrea,
Iar iarba verde azi refuza sa mai creasca.

Se plimba moartea prin spitale,
Si cei sortiti se prind de mana ei,
E-atata suferinta, lacrimi, jale
Mai iarta-ne odata, Tata... daca vrei!

Copiii stau in casa, bucurosi ca nu e scoala,
Dar nu-nteleg de ce nu pot sa mearga la bunici?
Noi insa stim ce-nseamna sa ai "moartea-n oala"
Si asteptam "faina" Harului Tau Sfant, sa ne ridici.

Azi milioane si milione de persoane,
Ridica iarasi ochii plansi spre cer,
Se-nalta cant si rugaciuni de la balcoane,
Sau dintr-o camaruta, din acelasi vechi ungher.

Sub masti, ne-ascundem zambetul de altadata,
Si-mbratisarile incet, incet sau stins,
Ne strange Tu, la pieptul Tau de Tata,
Acopera-ne-n Haru-Ti necuprins.

Mai lasa inca-o data sa apara curcubeul,
Primeste ruga noastra, pocainta
Indeparteaza groaznica furtuna si tot raul,
Esti Pacea noastra, intareste-ne credinta!

Zaresc prin frunze cum se naste o petala,
Prin pomii infloriti pasarile canta iar,
Copiii stau in casa, bucurosi ca nu e scoala,
Iar noi visand la cer, ne bucuram de Har!

Ne spui prin semne ca-o sa vii curand,
Veghind pe ziduri noi Te-asteptam,
Cuprinsi de dor, cu ceru-n piept si-n gand,
Pana atunci, in inimile noastre zilnic Te purtam.

poezie de Marius Alexandru (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi Toamna se trece

Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!

O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se ‘nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.

Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu te-am iubit fără să sper
Iubirea ta curata
Dar lacrimile azi iti cer
Sá-mi dai, ce-mi dadeai odata

Eu te-am iubit fara sá cred
Cá inima n-o sá bata
In piept la mine-n incet
Doar pentru o fata

Eu te-am iubit si nu regret
Iubirea mea ciudata
Dar azi pentru ca-s poet
Iubirea n-are durata.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Unei fete, scump odor,
I-am fost prim învăţător.
Cu alura-i de fecioară,
Azi – la mulţi – e profesoară.

epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi rege

Azi rege
Mâine vreau să beau apă din baltă,
Azi şampanie in avion,
Mâine cu naşul dintr-o haltă,
Azi icre negre
Mâine o margarină întinsă in dimineaţă,
Azi prin Martinica,
Mâine cu undiţă pe Herăstrău,
Azi îmbrăcat in catifea,
Mâine acoperit de un polyster plictisit,
Azi la Continental,
Mâine mă învelesc cu iarbă,
Viaţă in ritm de EKG,
Nebunie diurnă,
Mă învelesc in iarbă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui om

Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit...

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am şi uitat -
Un titlu de volum nescris...

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia succesului este asta: înfruntă-ţi problemele de azi cu puterea pe care o ai azi. Nu începe azi să-ţi înfrunţi problemele de mâine. Astăzi încă n-ai puterea zilei de mâine. Pur şi simplu, azi ai suficientă putere doar pentru problemele de azi.

citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De luni să începem o viaţă nouă? Ieri, azi şi mîine aleg să fiu demodată, las totul cum este. Aleg să-mi trăiesc viaţa şi să-mi umplu prezentul cu ziua de azi, uitînd în totalitate ce a fost ieri... cît de simplu şi clar.

Guţu Anna Igorevna în Supradoză de gânduri
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion, nume de sluga

Ion, cadva, nume de sluga,
Avea baltag, scuns sub suba
Pandea boierii, ca zaluga
Si de-i prindea, i-baga la duba...

Era sarac, cum multi is azi
Si ratacea-n paduri cu cetini
Nici cand, pandit de paparazi
Si ocrotit, fiind de pretini....

Dar, vremurile azi schimbate,
Istoriei schimbat-a cursul
Ieri comunist, lider la toarte,
Azi mafiot, cum vrea apusul...

Averea i-a venit plocon,
Din smecherii financiare
Si-a trasformat pe acel Ion.
In mare mahar pe picioare....

Azi nu mai umbla tot pe jos,
Ci in masini si scumpe vile,
Iar... Paparazii-s de prisos
La ordinele lui abile...

Dar sa uitam de acest Ion,
Prea mic in larga-i raspandire,
Sa ne gandim la cei bonton
Ce viata duce in nestire...

Cei care azi, ramas-a sluga
Si mult se tem ca maine poate,
Nu vor avea unde sa fuga,
Sa scape de necazuri... Toate....

Tacuti in noi, inaltam ruga
La Domnul si la a Lui slava,
Ca noi cei azi, priviti ca sluga,
Sa nu asezam... capul pe tava...

poezie de Constantin Enescu (6 ianuarie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!