* * *
dar ce-ar fi viața fără vocea ta blândă?
fără parfumul tău de floare de câmp?
fără buzele tale ce vestesc cerul cu tot cu primăvară?
ar mai îngheța oare pământul sub pântecul lunii?
fă-ma una cu mângâierea
pregătește-mă de tăcere, căci mâna ta
are formă
de cruce și ramă
privește
cât pot dura în tine
ți-ai gasit
un călău
care îți demonstrează legendele
și te povestește
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Terra
Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină
Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor
Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută
Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline
Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă femeie
Lasă-mă, femeie, să mă închin în fața ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte și nopțile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ți admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puțin.
Lasă-mă, femeie, să-ți mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi și inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.
poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
pricina verii -
apele risipite
sub ochi fără scop
haiku de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sărutul nostru pare o rugăciune
în el ne auzim inocența
și tăcem fără scuze
câtă cruzime
liniștea
se sprijină
pe un înger
și zboară
strângem
bezna
sub un
deal de lumină
auzim porumbei
cum trosnesc
pe buzele noastre
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te-am rostit pas
în dansul solstițiului
(nu te-am întrebat
cât albastru ai întâlnit
în delfinii din mine
sau în nisipul nemistuit
de pe mal)
bârfeam
capriciile pielii
sub fazele lunii
și
ambra pierdută
de cântec
cât de senină îmi pareai
cu buzele tale de pânză
(vestind iarăși nordul )
repetându-ți sfârcurile
în mâinile mele de sare
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din întunericul pernei
îmi înfățișez dragostea
înaintea ta, femeie
tu,
cea care ai unit puncte în mine
și m-ai încercuit
cu brațele tale senine
tu,
cea care ai renegat
ceața din ochii mei
și ți-ai creat trup de lumină
tu,
cea care repeți apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
și cu sfârcurile tale bruște
imiți dorința în ochii mei
fii gazda focului meu
acum cât îți plantez
cascade în pântec
îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aștrii din tine
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
la nunta marmurei cu cerul
pădurile se petreceau fără nori
(la fel ca în filmul luminii protagoniste)
acolo noaptea stătea strânsă
în gloanțe
iar frigul răsucea ecoul din sânge
câte povești s-au strâns oare în răni
și cât voal s-a risipit peste lacrimi?
câte pietre devenite prunci
și câte pântece mințite
cu hrană?
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te ceartă pe tine, diavole
cum ploaia ceartă deșertul
în lună de vară
te ceartă pe tine, diavole,
cum lumina ceartă
umbrele nepromise ale pământului
te ceartă pe tine, diavole,
cum visul își ceartă trezirea din rugă
te ceartă pe tine, diavole,
cum rușinea ne ceartă noroiul din chip
te ceartă pe tine, diavole,
cum iubirea ceartă cuiele vrăjmașe din carne
te ceartă pe tine, diavole,
cum sângele ceartă tăișul sabiei
să te certe tot cerul pe tine, diavole,
căci nu mai ești perfect în căile tale
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Nu mai am în mine vlagă,
Fără rost e lumea-ntreagă,
Când lăsăm făr-de tulpină,
Juna floare din grădină,
Și parfumul florii piere,
În neant și în tăcere,
Risipit în negrul hău,
De o mână de călău...
Cum poți Doamne-ngădui,
Vieți să stingem, de copii,
Să lăsăm părinți în jale,
Pentru sete de parale,
Frâu să dăm la nebunie,
Într-o țară-n agonie,
Fără lege, fără teamă,
De a morții cruntă dramă,
Oare ce păcate grele,
Ne aduc pe cap belele,
Hrana-n blid că nu e bună,
Țară de suntem nebună,
Ochii-n lacrimi că plutesc,
Pe pământul românesc,
Totu-i jale și gunoi...
Doamne... fă ceva cu noi...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce-ar fi viața fără amintiri?
Și sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Și trupul viu fără simț și simțiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.
poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire întemnițată
Iubite, fără mângâierea ta sunt tristă
Și fără al tău surâs ce în inimă mi-a rămas,
Iar sufletul îmi jelește și n-are batistă,
De atâta plâns, rămânând fără glas.
Iubite, mi-am trimis gândul către tine,
Zburând adiat de vânt ca o pasăre călătoare,
Să te ajungă din urmă, să te aducă la mine,
Căci dorul îmi sfâșie inima, iar sufletul mă doare.
Iubite, fără tine nu mai sunt ca o stâncă,
Sunt ca și cerul înnorat, ca și marea agitată,
Fără tine, rana din suflet mi-e tot mai adâncă,
Iar inima-mi bolnavă tânjește să fie vindecată.
Iubite, te aștept și azi, sperând c-ai să te-ntorci,
Să-mi redai fericirea, să zâmbesc ca altădată,
Ca un trandafir să înfloresc, sărutându-ți buzele dulci,
Să nu mai plâng, căci fără tine iubirea-mi zace-ntemnițată...
poezie de Daciana Lazăr (13 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
intră lumină în trandafiri
de când fugim
de capătul lumii
ne mărturisim
fără scăpare
în adevărul
cărnurilor noastre
grădina târzie
și cerul proaspăt stors
pe sânii tăi moi
te strâng timid
într-o fotografie
ai gust de totdeauna
în poveștile cu îndrăgostiți
aștrii sunt lenți
în anonimat
noi în căință
nu
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu fără tine...
O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;
O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;
Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;
Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.
Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.
poezie de Sergiu Mănuș (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
PAVET:
laudă
trupului mâhnit
și inimii vrăjmașe
trestiilor risipite
fețelor tulburate
spaima acestora
să nu mi se întindă
pe obraji
către ea am strigat
iar strigarea mea a ajuns-o
suflarea ei blândă
nu s-a depărtat de la mine
pașii ei
mi-au cunoscut
fărădelegea
***
COMMISERATIO:
,, scoate-mă din lanțuri!!"
auzi tu oare suspinul meu?
mă vei asemăna oare
cu umbra ierbii
atunci când
roua te va înrobi?
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
chipul tău fă-mi-l obstacol
ascunde-mi-l blând în nea
să te repet de pe-o treaptă
să urc brusc spre vocea ta
mâna ta să mă dezlege
de o crudă apăsare
și cu rouă să mă plece
repetând iarba din zare
sânul tău să mă petreacă
în visare lunecândă
dezvelind cu aste palme
coapsa ta veșnic flămândă
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e prima zi
în care
nu ai mai numărat
păpușile
de pe asfalt
nu le-ai mai povestit
rănile tale porumbeilor
nici nu ți-ai mai pus
vreo dorință
care să îți semene
te-ai simțit tare straniu
obișnuiai
să le rotești fețele
înainte să-mi întinzi cenușa
pe rochia ta
te-ai maturizat
înainte de vreme
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tu, femeie, n-ai fi existat...
Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul
Fără mângâierea ierbii din răzor
Disperată cursă unde alergatul -
Sport de unul singur- necâștigător.
Ar fi fost pădure fără lăcrămioare
Neiubite trupuri - nesfârșit algor,
Despletite ramuri de frunziș și floare
Infinite toamne - deprimant decor.
Foc fără scânteie - fără de sclipirea
Tainicilor clipe de trăiri in doi,
Vrajă fără leacuri unde teurgia
N-ar putea să pună - vieților altoi.
Ar fi fost arcușul văduv de vioară
Nenuntită clipa întâlnirii lor -
Vals de unul singur ce te înfioară
Cântecul funebru scris în re minor.
Ce-ar fi fost bărbatul singur în iubire?
Un actor ce-și joacă ultimul său rol,
Monolog pe scenă - tristă amăgire
Casa e închisă, teatrul este gol.
Ce este cu tine? - Este primăvară!
Simfonia lumii în culori și-n cânt
Viață, împlinire-n formă inelară
Tot ce-i fără tine, puse într-un cuvânt.
Femeie!
poezie de Angelina Nădejde (8 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Bărbatul fără femeie
Bărbatul fără de femeie
E-un templu ce-i lipsit de zeie,
Biserică făr de altar,
Un preot ce-i lipsit de har.
E stupul fără de regină
Și pomul fără rădăcină;
E o grădină fără flori,
O față fără ochișori.
E-un corp lipsit de inimioară
Și-i ca o casă fără scară;
E ca un trup lipsit de suflet,
Ca omul fără de răsuflet.
E casa care n-are uși,
E marea fără pescăruși,
Odaia fără de fereastră,
O goală și umilă glastră.
E ziua fără de lumină,
E sportul fără-adrenalină;
E ochiul fără de privire
Și viața fără de iubire.
E anul fără primăvară,
Arcușul fără de vioară;
E ca toporul fără coadă,
Ca spadasinul fără spadă.
E ca și spicul fără boabe,
Ca bradul fără de podoabe;
E cum e Cerul fără Rai,
Ca un naist lipsit de nai.
E făr de capsă un cartuș,
E oul fără gălbenuș,
O savarină fără frișcă
Și făr de roată o morișcă.
E-o lampă fără de ulei,
Un templu părăsit de zei;
E ca mâncarea fără sare
Și ca Pământul fără Soare.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
aseară
am fost
în slujba viselor tale
mi-am cunoscut
însemnătatea
acum iată
aștept mâhnit
o lumină nemotivată
particip la ceață
din calvarul meu
îmi fracturez singurătatea
citind poeme scrise de tine
acum câteva ore
îmi faceai cu mâna
timid de pe trotuar
(încercai să definești
o lacrimă)
era luni
iar numele tău devenea
o tradiție în mine
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi tu
Știi tu oare cât de mult a trecut de ieri
de când ploaia mi-a înămolit pădurea
Oare știi de ce pleci în fiecare vineri
și lunea e un film remember pe trei zile
Bănuiești oare că lumea asta e atât
de strâmta și tăcută fără tine
fără zgomotul străzilor tale
fără drumul, luminișurile tale
Fără telefonul
sunând ocupat uneori,
Oare știi?
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!