Penitenciar ideatic
E frica păsării să nu mai zboare
iar îngerul cu umbra lui se bate...
Din respirări mirarea ne străbate
aeriform amorul să coboare.
Pe chipul tău enigme ții și poate
vei deveni-n distanței ierni o floare
pe geam la Dumnezeu, când nu mai doare
ființa, lut în negrele capoate.
Scăldați în apa dulce de mistere
cu întrebarea cea mireasă-n gând
ne este-n sânge strigătul negând
a noastre existențe austere.
Mai trece vis, în viață făurind
din bezna grea de cuget hram jelind
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îngerul de Pământ
adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr și ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoașterii de mâine îngerul de Pământ
bea și mănâncă
la masa sângelui și a cărnii proprii
cocoașa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme
în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
își va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ
dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorință și prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistență când viul
încă mai sucește mințile cărnii
nu cunosc vorbele de la fântână
când și unde
e nupțialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet
tihnește-n cuvinte a-și deschide sicriul
îngerul de Pământ
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alt sonet cu tine
absurd de clipe beznele îi vrură
sisifului din teama mijlocie
și-n dans de ploi e-a mea ucenicie
de între cer și tine-n uvertură...
amorul nostru în nimic se scrie,
în sânge stihuri rele se-abătură,
tot urci o piatră de cuvânt la gură
mireasă-n nunta de zădărnicie...
în teatrul nopții șarpelui actriță
eu în păcat joc scenă-n măr căit
și e un cântec șoapta ta în iță...
iar carnea-ți este dulce la grăit,
iubirea-n drum din haos în peniță
plutind pe alb puțin mucegăit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Terpsihora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minima oglindire
sânge grăind
pe limba visării
tăceri
înțelesuri dorm
aeriform
drum de ieri
nicăieri
tu mă vinzi
(de amor
grai de zbor)
în oglinzi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ploaia mai poate uni
când Dumnezeu răstoarnă lumina în oameni
te ascunzi în frica unei tenebre, prea toate-s în văz și lutul
aleargă înaintea asfințirii
rostogoleai cuvinte în
jelania păsării de a fi
pe ușa din spate a clipei de ființă evadează
insecte de suflet
roua moale a nemuririi apleacă petala gândului
rațiunea e o secundă a mirării
vorbești pe limbi de ceasornic
trezind emoția copilului în ajun de mâine
îl așteaptă fericiri de soare în zori
când se deschide corola luminii spre floare,
clipa aceea unică a dezlipirii dintre cer și pământ
doar ploaia mai poate uni
ce s-a despletit între noi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Paparuda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de noapte
Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.
Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n liniști se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.
A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al șoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...
Că și poeții Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa
Când se va face Nunta,-n lumânare
Al Păsării repaus fi-va sacru
Pe-acoperișul neființei, nacru
A melci prin clipele interioare.
Va fi în gânduri nuptial masacru,
Mireasa însă trup sub fuste n-are;
Poveri de somn voi duce în spinare
Că în oglinzi mi-e-n cuget chipul acru.
Pe rând în zboruri duhul ne-nvelimu-l
Înalt, trezind pe Dumnezeu, adânc
În vis de diamant căzut, Sublimul.
Te va primi la Porți un înger țânc
Și nu vei fi nici ultimul nici primul...
Crăiasă Moarte, mierea ți-o mănânc...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul negru
veghind în negru visul ni se-arată
precum o gură duhul să ne-nghită,
prin bezne trece jalea ta grăbită
să-mi vândă dor și-n clipe frica toată
infernul suie-n piscuri de ispită,
privirea minții lacrima-și înoată
și-n ape când lucirea-ți e vărsată
la fel și umbra ta e-n plai răpită
întemnițați de brațe nevăzute
amorul curge-n lene de palavre
sub liniștea ce aprig se ascute
când îngerii în lese-s simple javre
și noaptea vine-n taine pe tăcute
în rost de cripte întocmim cadavre
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tril defect
îmi venerez visarea-n taină mică
și mă îmbrac în ale tale brațe
de inimă amorul să mă-nhațe
și crucea asta-n căpătâi mi-e-amică.
sicrie, în eternități paiațe,
lăuntru-mi scaldă, setea toată-mi strică
pe la fântâni o flacără să-mi zică
de pasăre aceleași triluri hoațe.
mormântul tău e tânăr, sur nu are
în mine, unde e hârtia turlă,
grădini acolo-s în amurg de floare.
pe-o iarnă ce tot vine-n alba surlă
la geam de ochi ți-am desenat candoare
iar îngerul în șoapta criptei urlă...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajbă de eternitate
eternitatea e o vrajbă-a vieții
în cerul cel îndestulat cu rugă
din calea timpului ades să fugă
secundă-n neclintire bând poeții.
mirarea-ți este-n taine-abia văiugă,
adâncul din a florilor excreții
odaia-ți este-așezământ tristeții,
o raclă rațiunea ce-ți subjugă.
îmi ești corola ploii viitoare
ce din amar îmi va uda-n priviri
de nelumină stând făuritoare.
fiind de pasăre-n îmbolnăviri
îți respirai iar umbra și te doare
un gând spre oameni, clipă-n zăboviri.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Popeye
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lene
[sub zodia rimei]
E viața noapte și zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumești enigme coace
și ochiul minții mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în șoapte se-adâncise
și-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.
Și gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gnom la casa de piatră
când înțelesul suie-n întrebare
o taină noaptea de pe gând ridică
lumina îi străpunge-n stânci de frică
sisific înger ce-a uitat să zboare.
sărut pe guri, ospăț iubire mică
mister erai, cu miezul tot în floare
când meșteșugul de morminte doare
de liniște auzul de ne strică.
în putredul genunchi de temenele
spre-a ta icoană, coastă dintru om
clepsidra-i azi de timpuri să ne spele.
un sacru-mi dai pe-amorul policrom,
un ritual de învrăjbit inele
ci casa e de piatră-n strajă gnom...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi cum e să-ți lași sufletul să pluteasca tainic pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizonier în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanței cu o patimă dulce, în brațele nebuniei. În chip voit, păstrează umbra pașilor tăi, într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lânga inima ta...
Andreea Palasescu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte către zi
mi-e cerul greu de stele făr' de vină
în noaptea ce cu lene mă străbate
din calea ta și umbra se abate
de-i îmbrăcată-n vremuri de hermină.
la ușa raiului o rugă bate,
o lacrimă-n priviri e-n rădăcină
vin păsări, înțelesuri de rugină
de ou cu miez în șoaptă întrebate.
și-n plin de-a ta făptură, zări ce-mi frânge
apropii des distanțe-n vămi de karme
iubirea ta în brațe îmi adoarme
sub piele-ți beau albastrul tot din sânge.
pe nimfe de lumină-ncalec iute
în soarta lină-a dragostei știute.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu strigat
[sub zodia rimei]
Îți este-a flacără, ba a-ntuneric...
În clipe asuprită-i viața toată,
secundele-s genuni ce-n sânge-noată
și șarpe-i traiul, unduind himeric
În dimineață dragostea îmbată
iar coasta mea din tine e-n feeric
și-s om, în lațul viețuirii, sferic
de lacrimi ud tăcerii grea, turbată
Ești întrebarea taină să aprindă,
în zori de noapte visul despletești
eu te privesc, icoană, în oglindă
Singurătatea-mi ține gându-n clești,
în cuget las cerescul să-mi cuprindă,
sunt propriul chip cioplit, din care crești...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Pașii tăi făceau cărare
Unui răsărit de umbră
Tremurândă, temătoare,
Cu un gând în mintea-i sumbră:
"Mi se-apropie sfârșitul
Și mă doare vai ce doare!
Soarele, când este sus
Și mă trece pe-o cărare
Dintr-o viață viitoare,
În apus."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica de frică
ieri și mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viața
ci totuși este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuși este trecut,
năruirea nisipului dedesubt și cântec de lebădă
pe tine te știu din locuirea în frunză...
o, ce liniște-mi tace
în cauterizarea șoaptelor ce nu se poate face...!
nu mă lumește nimic
de miezul din ou stă să iasă
un țărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă
tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte așteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi și va muri dintre oameni
tu îți cauți de întrebări
în spinarea lor l-ai așezat pe Dumnezeu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
În frica de cuvintele mari
De sub fior tu stih ridici, frumoaso,
Te recunosc a umbră de a toate
De-i ninsă noaptea sub cuvânt ce poate
Rosti a veci sub clipa ce-ai abstras-o.
Prin viața asta ce pășește-n zloate
Voi ține nuntă de tăceri, mireaso,
Sămânța tainei să-ncolțească las-o
Că nudă e minciuna-n geam ce bate.
La facere și moartea ni se naște
Pictând crepuscul pe un zor de zi...
Din poezie când te vei trezi
Găsi-vei oameni fără mas la moaște.
În frică de cuvintele prea mari
Ascult la arborii de vânt flecari...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eres
curgeai prin bezne-n soarta plumburie,
grădina ta corolele ucide
lumina greu o zi îți mai decide
de prin interioare de sicrie.
mirarea ta cu apa coincide,
acolo cerul tăinuit se scrie
cu toate-a sale raze-n broderie
de te-asurzesc eternități fluide.
tenebra vieții tale se mai șterge
căci Dumnezeu în duh ți-a iscălit
de prin străbuni în sânge să-ți alerge.
pe drum statui de-albastru-ai ocolit,
în lacrimă trecutul tău imerge
deși în gând ți-e un eres cumplit.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Paparuda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea asta nu e nemaizisă
aceleași umbre-n taine mă cufundă
tăceri bețive-n clipelor izvoare
cuvânt rodește-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleșug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portița Raiului când e închisă
deși-n sorginte-mi nasc deschis coșciug...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu râde citind înainte
[voiculesciană]
Îți vizitează ochii tristeți de ploi mărunte,
Pe aurul zâmbirii argintul lor își lasă...
Ce diavol, Doamne,-i clipa ce pacea ne apasă,
Sisifică-i secunda suind-o iar în munte...
Dar când se va preface și azi în amintire
Și mâine-a fi de păsări în viață singur cânt
În viețuire noaptea s-o soarbă din potire
Vei ști atunci în sânge un drum ce-i timp înfrânt.
În imnul neființei de Sus enigme-n tot
Luci-vor pe-a ta carne cu zborul în ruine
Aeriform cuvinte din tanițe le scot
Și iată! Veșnicia în moartea noastră vine...
În rest aceleași umbre, fântâni ce-s de lumină
Când lor te-alegi pe cale, înmiresmată-n vină...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Twilight
Comentează! | Votează! | Copiază!