Suie vertiginos
Până la treapta de jos
Pe urmă aşteptă
Pân' la ultima treaptă.

catren de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiara

Fiara se ascunde în plen
Şi trage fervent foloase
Alteori se suie pe zidul mănăstiri
Până la clopotniţă
Şi zbiară şi defaimă
Împroaşcă cu insulte
Aruncă cu valuri de sânge
Nici urmă de tandreţe sau regrete
Execută atacuri multiple
În serii deplorabile
Şi ţiuie lugubru
Ecoul paşilor ei.

poezie de David Boia (12 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zonă limitrofă

Până la ultima strofă.

monostih de David Boia (13 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesor pe ultima treaptă

Neavând
încotro

şi

Hărţuit
de
toate
băncile
posibile

Profesorul

se
înalţă
la
ceruri

Cu
ajutorul
pungii
sale
de
plastic

Umflate
de
toate
datoriile

Scrise
şi
ne(pre)scrise

Ale
tranziţiei
universale

A
drepturilor
omului

Bucuroşi

Cu
gingaşe
ode
şlefuindu-i
treapta

Elevii
aplaudă

În
raftul
din
dreapta

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A tot încercat să uite până la urmă a uitat să încerce.

aforism de David Boia (16 februarie 2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Stigmatizaţi de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiţia dindărăt retorică
Şi-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeaşi nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de provenienţă
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiţiei cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipaţiei
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepţii sacre.

poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce pune piciorul pe prima treaptă a credinţei cu hotărâre în suflet va ajunge la ultima treaptă unde mâna Domnului îl va transfera în sfânta-I Împărăţie.

Sanda Tulics în Calea înţeleaptă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa e carul de foc ce ne suie la cer.

aforism de David Boia (17 septembrie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără scrumieră

de dragul tău
am să m-apuc de fumat
fiecare zi o voi fuma
ca şi cum ar fi ultima
voi trage în plămâni
parfumul irişilor
din ochii tăi
şi ameţită
voi urca
în rotocoale
treptele înconştienţei
până ai să mă urmezi
treaptă cu treaptă
şi
acolo
ca un drogat
vei fi nelipsit
din pachetul zilnic
de viaţă.

poezie de Elena Anuţa Spiridon (17 iulie 2018)
Adăugat de Elena AnuČ›a Spiridon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alte civilizaţii

Au fost emise peste nouri
Mesaje cu multe zerouri
Acum se aşteptă ecouri.

tristih de David Boia (8 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că gândim la o dorinţă e prima treaptă spre realizarea ei.

aforism de David Boia (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...

citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eter

şi în bezna mea
lumina se crăpa de ziuă
a bună dimineaţa, scumpă doamnă
şi cerul înflorea mireasmă de grâu abia încolţit
precum o fată mare nedusă încă la altar
aşa credeam că tot ce visez
se şi întâmplă
dar, iată, visul nu e pentru muritor, simplă doamnă
e ca un guler de vulpe polară
lăsat în şifonier pe timpul verii
sunt un biet om, femeie sunt
zidirea lui Dumnezeu
cerberul paznic scării de jos în sus
unde urcatul din treaptă în treaptă se face
şi treapta face cărare prin mine
ca din magie umbrele noastre
se desprind de sol şi cad
cade tot cerul într-o eternitate

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incognito

Trăim sub masca întrebării
Incognito în mod imperativ
Dotaţi perspicace prin ordonanţe
Pelerini fortuiţi pe trasee
Urmărind linia răsăritului
La orizont vor înflori secvenţe
Priviţi la tărâmul de lumini
Unde plutesc galaxii din obârşii
Pe plaiul celor nouă fericiri
Unde suie vertiginos quasarii
Pe viitor în straie inopinate
Să fim exponenţii luminii în duh
Purtând statutar crucea văzduhului
Pe post de stindard al păcii
Să depăşim deviza cu speranţă
Şi apocalipsa în fiecare clipă
Cu noi sentimente în devans
Ducând ficţiunea în decor real
Năzuinţa sacră scop în sine
Efervescenţă vie peste veşnicie.

poezie de David Boia (26 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertiginos

Deşi limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Şi munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.

Chiar dacă uit de azi pe mâine
Şi doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.

Şi în păreri de am motive
Cum câinele de arţăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.

Am simţul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să ştiu de e rahat, magiun...
Şi să nu-nghit vertiginos.

Sunt chiar la zi şi cu jargonul
Şi mă prezint un tip bengos;
Mă cultiv să nu fiu afonul
Inept... cu iz vertiginos.

Călit de-atâtea experienţe
Timidul nu mai e fricos;
Mă titulând în competenţe
Mă delivrez vertiginos.

Mai stoic, mult mai taciturn,
Nu mai sunt veşnic bucuros
Şi vânzători de vis conturn...
C-am încă tact vertiginos.

Şi strălucesc de sănătate
Cum mărul roşu găunos
Şi-n cod grav de calamitate
Mă prăbuşesc vertiginos!

În aer de celebritate
Respir, tânjindu-l norocos
În endorfinele umflate...
Ce-mi dau vertij vertiginos.

Să nu mai prelungesc suspansul
'n emblema ce-am de caraghios,
Consider ce v-am dat avansul...
De-un expirat vertiginos.

Aşa că-mi iau timp să inspir,
Să mă vând veşnic amoros
De muze; pe femei să-nşir
Într-un carnaj vertiginos...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O treaptă mai sus
Oricare faptă bună
În drum spre eden

haiku de David Boia (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liberalismul umanitar este culmea caliciei. Trebuie să începem prin a coborî până la ultima treaptă a sărăciei şi a mizeriei dacă vrem să accedem la individualitate.

citat clasic din Max Stirner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să urci o scară, trebuie să începi cu treapta de jos.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Prietenia e scumpă.
Când o găseşti, n-o pierde!
Scara vieţii nu e lungă.
Sfârşitul se întrevede.

Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.

Când cineva de jos priveşte
La paşii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăşte.
Mulţumeşte-i. Să nu taci!

Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începe cu treapta de jos pentru a ajunge cu binele sus.

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!