Ultima Danaidă
Îmi cutreieri prin gânduri
ca un centaur plictisit
prin holde de nimfe pubere
Un fior de plăcere
ca o săgeată trasă la întîmplare
îmi înțeapă călcâiul apoi urcă pe pulpe
Înainte de a bea licoarea cea neagră
te-nvelesc cu tăceri de crepuscul,
te sting cu șoapte neclare...
Uitarea complice, prietenă
te acoperă cu pânzele tuturor păienjenilor
ce țes neîntrerupt
în sarcofagele mirilor Danaidelor.
Limba se întoarce vorace
după sărutul de rămas bun
după sărutul de bun venit
ce uneori mai au
același gust ușor acid
Sânii dospiți de arșița nopții
devin mușuroaie din care
furnici roșii ies să strîngă firimiturile
din tortul miresii
Mâini de liliac se întind lacome
să smulgă vălul
de pe fața-n penumbră
Dorința se aprinde, flămândă,
Aruncă buchetul odată!
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre roșu
- poezii despre pubertate
- poezii despre prietenie
- poezii despre plăcere
- poezii despre nuntă
Citate similare
Sărutul toamnei
Mă îmbrățișează toamna cu negurile ei,
Și rece îmi așterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.
Și șoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rostește prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.
Parfumul ei de brumă și de crizanteme,
Își face cuib în mine și mă ispitește,
E vreme de iubire și-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră și mă liniștește.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre urechi
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre poezie
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre galben
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sărutul
sărutul ăsta e secunda care a venit din apusul lumii, e felul în care aș dori să
mă culc pe ape spre far, e fragmentul clipei albastre în noapte; sărutul
ăsta îmi zdrobește celulele, îmi desface pupilele, mă-nnebunește până la
fisurile anilor care trec chiar aici lângă noi, lângă far; sărutul
ăsta al mrejelor îmi răscolește marea, mă face-un val ce scufundă
orașul, învârtindu-se în aripa stângă a lunii; sărutul ăsta îmi trezește simțurile, imprimă
milenii pe clipă, se tipărește în zori, se condamnă, nebuloasă a ochilor noștri de apă
sărutul ăsta e sărutul tuturor descendenților, străbunilor, nepoților, urmașilor
e anul-lumină cambrat peste noi ca un arc suav, răcoritor ca o briză peste-amurg
mi-au amorțit pașii și ochii, mi s-a oprit inima, mi-a picat cerul în ochii tăi,
sărutul ăsta este minunea pe care-o așteaptă creștinii, e salvarea ce vine peste
noi ca un gând, e speranța ce pâlpâie
poezie de Cristina Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi poezii despre timp, poezii despre ochi, poezii despre apă, poezii despre tipografie, poezii despre simțuri, poezii despre secunde, poezii despre salvare sau poezii despre oraș
![Ion Pillat](http://www.citatepedia.ro/autori/f/ion_pillat.jpg)
Cel din urmă centaur
Visasem cel din urmă centaur că eram...
Dormea sub lutul vremii pierdute hippogeea,
Și, seara, când în treacăt umbream în mers aleea,
Potcoava mea de aur îmi scapără scânteea
Pe care,-n drumul nopții, sonor o cadențam.
Cutreieram zadarnic pădurile de brad,
În van cătam poporul stăpân ieri pe câmpie:
Fugeau orbiți de spaimă cârlanii-n herghelie
Când mă iveam din umbră pe-ntinderea pustie
Sau când, purtat de sete, mă coboram la vad.
Sirena cea din urmă visasem că erai...
Îmi nechezam dorința pe țărmul nalt al mării,
Nebun zdrobeam copita de pietrele cărării
Privind prin valuri roșii în sângele-nserării
Lui Okeanos pradă cum trupul tot ți-l dai.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre spaimă, poezii despre seară, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre lut sau poezii despre dorințe
Noapte pustie
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei rasună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot in jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.
Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovărat de suferință,
Culcându-se-ngenunche ca un bou.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre singurătate, poezii despre promisiuni, poezii despre nori sau poezii despre furnici
![Victor Eftimiu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/victor_eftimiu.jpg)
Cununile de laur
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.
Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovarat de suferință,
Culcându-se-ngenunche ca un bou.
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
![Diana Niță](http://www.citatepedia.ro/autori/f/diana_nita.jpg)
Deșertul inspirației
Am pierdut din resurse,
Îmi caut inspirația după surse,
Fragmentez vidul, să am ce scrie,
Totul mi-e în jur pustiu,
Oază de melancolie.
Îmi aștept muza, precum o fată Morgana
Mă cheamă-n jocul ei, să-i port năframa.
Un dulce miraj, o halucinație,
Când secetă, când rod bun sau inundație.
Mi-e sete de cuvinte,
Dar gust doar din toropeala de gânduri,
Mă amăgesc cu o imagine lină,
M-arunc să pescuiesc idei, din apa prea puțină.
Din avântul meu, rămâne doar nisip purtat de vânt,
Condeiul mi-e uscat, prăfuit de-un gând.
Înlătur praful. Încep, din nou, așterne,
Dar vorbele-mi sunt răscolite de vreme.
Mi le poartă, ca într-o tornadă,
Pentru ca, apoi, să mi le arunce,
drept în față.
Se scurg anii, precum nisipul printre degete,
E o circumstanță de viață, nu o alegere.
Îmi suflu pe gânduri, cad în genunchi,
Mă agăț de cuvânt, mă ridic prin mâini.
M-ai doborât prin cuvinte,
Dar îmi știu locul dinainte,
Înaintez prin furtuni de nisip,
Îmi frânează pașii, dar
Scrisul îmi e cale și inspirație pe portativ.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre viață, poezii despre tornade sau poezii despre oaze
![Georgeta Radu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/georgeta_radu.jpg)
Sărutul tău
Sărutul tău miroase-a rouă netulburată de înfrângeri...
Tu mângâi iarba, chiar când sângeri, în asfințit de Lună Nouă...
Sărutul tău miroase-a struguri crescuți din lacrimile viței,
născut e-n arderea durerii din răsăritul neființei.
Sărutul tău stigmatizează cu neatingeri voluptatea
ce-n zvârcoliri de renunțare adoarme-n zorii ce sting noaptea.
Sărutul tău e o poveste spusă de-o aripă de înger...
De gustul lui, sorbit în tihnă, m-oi lecui, după ce sânger...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre struguri, poezii despre senzualitate, poezii despre rouă sau poezii despre naștere
Noapte pustie
Parc-am rămas eu singur pe pământ,
În cer ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu, care-a uitat să bată,
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme,
În urma mea, de nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur așa prelung,
Tot golu-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care,
În mușuroaie mari, pustietatea.
Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovărat de suferință,
Culcându-se,-ngenunche ca un bou.
poezie celebră de Demostene Botez din Povestea omului (1923)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Dezmărginire
doar marea copilăriei mele îmi știa taina inimii prăvălită-n jarul scrumbiilor,
taină, ascunsă după niște ochi himerici
- ochii nenorocului-
prin care treceau pescari cu harpoane imaginare
întinzând năvoade dorului de imensități albastre,
doar sămânța spaimei încolțită-n scoica tristă
pregătită s-o smulgă afluxul morții
după durerea expulzării perlei magice,
mi-era prietenă în această dezmărginire...
din când în când, mareea neagră căra câte un înecat
smuls din brațele cotropitoare ale iubirii,
plecat să rătăcească cu meteorii...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre tristețe, poezii despre stele căzătoare, poezii despre perle, poezii despre negru sau poezii despre moarte
![Ionuț Caragea](http://www.citatepedia.ro/autori/f/ionut_caragea.jpg)
Al șaptelea râu
există șase râuri care separă
infernul de lumea viilor
și un al șaptelea râu
care-mi izvorăște de sub tălpi
și mă poartă spre lumea veșnică
a lucidității creatoare
dar râul acesta se întoarce
uneori în amonte
îmi gâdilă ușor tălpile
cât să le ridic
apoi, ca un prestidigitator
îmi intră pe sub piele
și circulă pe același drum cu sângele
îmi intră prin creier
prin inimă și prin plămâni
pentru o clipă se oprește
lângă sufletul meu trist
ca o salcie plângătoare
și oftează
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre viticultură, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre prestidigitație, poezii despre inimă sau poezii despre iad
![Sibiana Mirela Antoche](http://www.citatepedia.ro/autori/f/sibiana_mirela_antoche.jpg)
Călcâi de piatră
Din os de neputință și ochi de leac astmatic
Îmi țes călcâi de piatră brodat cu fir de cer,
Croiesc ciorapi din sălcii, din stufăriș sălbatic,
Să-i pot purta prin lume, pe drum de zi, lejer.
Iar spini de-mi ies în cale topesc banal de ciudă
Sfârșind sub talpa crudă nepământesc de grea,
Din neumblare vărs ulciorul plin de trudă
Spre-a-mi fi desert vreodată la masa cea mai rea.
Îmi pierd în sâmburi miezul și-l caut printre oase
Amețitor de tainic îmi râde din călcâi,
Sub preșul șters al zilei sunt vremurile roase
Și date cu aghiazmă ca eu să le tămâi.
Nu-i timp de-ntors călcâiul din șaua neuitării
Și nici de ligamente de înnodat absurd,
Aștept să pot răpi un veac al nerăbdării
Să ies din piatra-n care anevoios mai zburd.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre superlative sau poezii despre absurd
![Mihaela Banu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mihaela_banu.jpg)
Mult așteptatul elixir...
Îmi plouă-n suflet și în gânduri.
Stropi grei îmi cad și-n așternut,
Trecând prin patul meu de scânduri,
În drumul spre firescul lut.
Prin porți de humă piere clipa,
Târând și viața-mi după ea.
Tresare carnea-mi sub aripa
Sărutului ce mă veghea.
Fiori hulpavi, iscând uimire,
Sfidează moartea-mi cu dispreț.
Îmi trag iar seva din iubire,
Pe nenăscuta zi pun preț.
Miracol dulce-a fost sărutul,-
Mult așteptatul elixir,
Ce pe răboj crestă-nceputul
Miresmelor de trandafir.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre aripi
![Nicolae Vălăreanu Sârbu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/nicolae_valareanu_sarbu.jpg)
Trăim o zi cu fluturi
Îți înflorește gândul când te culci
Și simt cum lângă mine arzi,
Sărutul înrourat pe buze dulci
Ademenind în mreje pe bastarzi.
Se varsă ceru-n ochii tăi străini
Cu împliniri pe clipe suprapuse,
Ca o mirare prinsă între crini
Să muște uitarea iubirilor apuse.
Îmi fulgeri neastâmpărul în trup
Cu lacrimi reci aproape strig,
Aș vrea din lanțuri să te rup
Și să topesc zăpezile de frig.
Amirosindu-ți sânii, piersici coapte
Ce-mi pun parfumul lor în simțuri,
Aș întregi cu tine înc-o noapte
S-o rotunjim în forme fără zimțuri.
Și apoi visul prelung cu gust de miere
Să-i fac iubitei tot ce o să refuze.
De prin șuvițe-i ard ochii de plăcere
Trăim o zi cu fluturi mari pe buze.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre visare
![Nicolae Vălăreanu Sârbu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/nicolae_valareanu_sarbu.jpg)
Când urcă bucuria
De ce îmi preziceți o iarnă în oase?
O curgere continuă din streșini
când urcă bucuria prin mine rotund
și-mi iau inima în mâini și o ascund în piept,
o fac să simtă primăvara
cum ne acoperă cu verde,
rămânem credincioși
sfințeniei din cuvinte
pe care le repetăm
neobosiți în rugă.
Nu-mi mai rămâne iarna interioară,
acasă odată cu plecarea
fuge din mine iluzia și se naște iubirea,
crește sub ochi minunea
și-n spațiul dăruit
aduc în fiecare zi
lumina.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iarnă, poezii despre verde, poezii despre sfințenie sau poezii despre primăvară
Gânduri în noapte
Tu ai buzele înmiresmate
Cu gust bun ca de mușcată
Îmi place că ai multă varietate
Și ai pielea catifelată.
Tu te uiți râzând la mine
Și aș vrea chiar să-nțeleg
Cum am putut să te las pe tine
Și alta hâdă să aleg.
Tu ești cea ce poartă lumina
Și Domnul pe tine te-a înzestrat
Copiilor mei să le fii tulpina,
Iar eu să fiu un figurant.
Câteodată am fost prea rece
Nu m-am gândit că ți-i greu
Și că sănătatea ta trece
Pentru copii ai muncit mereu.
Vreau să-ți spun acum de toate,
Ca fost neagră a mea gândire,
Dar pe alta am în spate,
Nu mai cred în nemurire.
Uneori mă gândesc în noapte,
Am vrut alta cu avere,
Visez și uneori aud șoapte,
Glasul tău, ce apoi piere.
poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre diversitate, poezii despre copilărie sau poezii despre avere
D.M.M.T
Pune-te în patru labe Doamne
și privește la furnicile astea luptătoare
pe care le-ai fătat
După. Mare. Mila. Ta - ta-ta-ta-taratata
bum bum
cum colcăie ele prin Iubirea Ta
ca prin cadavrul pisicii moarte
de după colțul blocului
de după amiază
de După. Mare. Mila. Ta - taratatatata
bum bum
ia-le pe limba Ta filiformă
și învață-le gustul
Furnicar excedat
Autogenos milos!
Myrmecophaga tridactyla adorabil ce ești!
Nenăscutule!
Somnorosule!
cobor să-mi cumpăr țigări
din lift ies
și soarele Tău îmi scoate întunericul prin nas
Ție Doamne!
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre miezul zilei, poezii despre fumat sau poezii despre Soare
![Ancuța Morar](http://www.citatepedia.ro/autori/f/ancuta_morar.jpg)
Setea de suprarealism
trotuarul este umed și întunecat
noroc că, în ritmul celei mai bizare muzici,
picioarele mele știu drumul pe de rost
billie holliday
mă poartă până la prima cârciumă
în care vreau să îmi sting setea de suprarealism
se simte intens în ochiul din frunte
el nu vrea, nu vrea de data asta
să se închidă.
e ciudat cum în viață
ți-ai acordat perfect anumite mișcări
cu mersul lucrurilor
nu și cu mica ta busolă
uneori este așa plăcut
să te îndepărtezi puțin câte puțin de tine
când îți devii de nesuportat
să cutreieri
să cânți
să te abandonezi în mici explozii de confetti
să nu mai târăști după tine acele părți
care alcătuiesc un aparat de zbor experimental
ci să le lași pur și simplu să ruginească
la marginea drumului
să devii așa un om practic
fără nicio povară
devine din ce în ce mai ușor
să te regăsești într-o variantă mai acceptabilă
trebuie să te acomodezi
cu străinul care ai devenit
și care crede că a făcut
o mișcare bună la șah
o mișcare lipsită de imaginație, dar sigură
nu îi pare rău că a pierdut nirvana
și atâtea sensuri ascunse
și grădini care freamătă de mister
și triluri
și pământ pe care să îți așterni urechea
apoi să începi să-l modelezi
cu mâini vii, de artist.
în final, după pactul ăsta de zile mari
apare duioșia cu care
omul îmbrățișează resemnarea la o masă de plastic
și bea, bea întruna
să stingă setea de suprarealism.
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre zbor, poezii despre muzică, poezii despre mișcare, poezii despre șah sau poezii despre zile
![Nicu Gavrilovici](http://www.citatepedia.ro/autori/f/nicu_gavrilovici.jpg)
Sărbătoare
- Din păcate, asta înțeleg unii (de ar-fi puțini!) prin Paște... -
În România iar e sărbătoare,
Se urcă mieii, blânzii, pe altare,
Se-aprind în flăcări roz-deschis caișii
În turme, oile își plâng ucișii...
Românul la biserică se duce,
Dă like la nuduri și își face cruce,
Apoi întors, dezlănțuie festinul:
Mănâncă, bea și chefuie creștinul,
Din când în când, după râgâitură
Mai pomenind un sfânt de prin Scriptură...
Pe tăvi, stau mieii... la săraci cocoșii...
Se pariază pe-ouă verzi si roșii,
Din nou se bea, până când,, mort", pe pat,
Creștinu-ngaimă-n somn:,, A înviat!"
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre oi, poezii despre România, poezii despre sărăcie, poezii despre sărbători, poezii despre somn sau poezii despre sfinți
![Vladimir Potlog](http://www.citatepedia.ro/autori/f/vladimir_potlog.jpg)
Sărutul tău
E noapte și plouă încet, plouă mărunt
Și eu stau singur ca un obiect
Uitat de cineva, demult.
Numai sărutul tău pe buze îl mai simt,
O, tu lumina veții mele
Care îmi luminezi sufletul și întunecatul meu gând.
Te aștept din nou să vii,
În mez de noapte sau în zori de zi,
Să-mi mai dai odată sărutul tău cel dulce
Apoi fie ori ce-ar fi.
Căci de nimic nu mă tem,
Chiar nici de moarte, de ea mă păzesc,
Dar fără tine, draga mea,
Simt că nu pot să mai trăiesc.
poezie de Vladimir Potlog (28 iunie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Seră de toamnă
Când seara de toamnă îmi bate la ușă
cu vântul sihastru venit dinspre nord,
văd flacăra zveltă urcând din cenușă,
trecând prin tăciunii în plin dezacord.
Prin fanta rămasă din nou redeschisă,
aruncă balauri de umbre-n tavan,
aduși dintr-o veche poveste rescrisă,
uitată cândva într-un mitic vulcan.
Aș vrea să adorm, însă gânduri haine
mi-alungă uitarea dorită-ndelung,
iar umbra jucată-n perete îmi spune
s-alung nedorite-amintiri care plâng.
Dar somnul rămâne o falsă dorință,
la marginea nopții oprită discret,
pe umbre amare, din nori de căință,
venite pe doruri în chip de regret.
Și parcă, deodată, aud dinspre sobă
un cântec plecat înspre ușa din hol
din jarul ce cântă romanțe de probă
cu note din care-a scăpat un bemol.
Dar liniștea nopții se-așterne îndată,
aud numai vântul cum bate în horn,
adorm și visez că te-ntorci împăcată,
prin hăuri de timp, călărind un licorn.
poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre vestimentație sau poezii despre unicorni