Sunt zile, sunt ani
am obosit să mai gândesc. înghit nemestecat. și vărs
regurgitarea mă liniștește pe moment
dar sunt alte ore și alte zile pline de otravă
și sunt oameni și oameni care au mâinile pline de otravă
mulți din ei poartă mănuși, dar nici mănușile nu sunt sută la sută sigure
otrava se strecoară. și se acumulaza în corp.
de aceea se spune din vechime că vine o vreme și vine o plată
pentru orice se plătește
dar indiferent de cât ai strâns nu poți plăti pentru o gură de aer în plus
te adună ea de pe drumuri. moartea nu-i mofturoasă
nu refuză și mai ales nu iartă
cândva îmi doream o stare de normalitate
încet-încet am uitat ce îmi doream
iar astăzi nici măcar nu mai știu cum să doresc
și ce să doresc
doar mă uit lung, pierdut cumva
și cerul mă înțelege.
e singurul care nu mă ceartă că mă uit la el
și ca să-mi facă pe plac mai trimite când și când câte un nor
și ne jucăm amândoi de-a ghicitul
jucăm fazan pe nori
și sunt momente când chiar câștig
și atunci plouă și mă curăț de toată urdoarea strânsă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plată
- poezii despre dorințe
- poezii despre zile
- poezii despre prezent
- poezii despre ore
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- poezii despre mofturi
Citate similare
Bolnavi de lectură
nimeni nu-i poate lua omului cunoașterea, nici măcar sărăcia
adună-mă strigă orice foaie rătăcită
citește-mă spune cuvântul
și totul care te-înconjoară
nu așteaptă decât o privire curioasă
și o întrebare. a câta oare?
sunt oameni care își dau somnul pe câteva pagini
sunt oameni care își pun mâinile sub pernă
și sunt oameni care nici măcar nu știu ce să facă cu mâinile
citește-mă spune cuvântul
dar cine mai are timp
și cine-i mai aude șoapta?
cititul te fură din lume și te duce departe
dar oricât de departe te-ar duce tu nu ești singur
alături de tine sunt eu, povestea
și poate și povestitorul
sufletele noastre sunt la unison
noi cei bolnavi de lectură
suntem alungați din cetate
pentru că riscăm să îmbolnăvim lumea
noi, cei bolnavi de lectură
putem discerne
putem zări lumina
și celorlalți le e teamă de lumină
iar soarele cade sfărâmat în bucăți pe pământ
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre boală, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre lectură sau poezii despre frică
Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofertă 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă așteptam la "te iubesc". Poți să nu mă mai privești așa? Încerc să găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit să fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.
replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre vorbire
- citate despre lumină
- citate despre timp
- citate despre sfârșit
- citate despre promisiuni
- citate despre logică
- citate despre dorințe
- citate despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O sută
Cum tinerețea mi-e pierdută,
Îmi amintesc mai vechi idile:
Pe alte timpuri, cu O SUTĂ,
Stăteai la mare două zile.
Dar astea-au devenit povești
Și vremurile sunt trecute,
Acuma stai la Costinești
O zi, cu douăzeci de SUTE.
Când ești un mare demnitar
Și ai în buzunar valută,
Fetițele de la solar,
Vor năvăli pe tine,-o SUTĂ.
Dar și când ești sărac lipit
Și schimbi total a vieții rută,
Nici popii nu te mai admit,
De lași "deasupra"... doar O SUTĂ.
...............................................
Eu am să plec acum, de-aici,
Pe veci la ceruri, Doamnea-ajută!
Și vreau, la crășmă, pe amici,
Să îi tratați cu câte-o "SUTĂ".
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre schimbare, poezii despre prietenie, poezii despre fete sau poezii despre devenire
Jen: Dawson, îmi placi.
Dawson: Da, dar nu e de ajuns să mă placi. Vreau să mă dorești.
Jen: Ești ca un Dumnezeu pentru mine Dawson, și nici măcar nu cred în Dumnezeu. Școala asta nu m-a primit cu brațele deschise. Toți par să mă urască și nu știu de ce. Poate din cauză că sunt din New York sau pentru că sunt diferită. Viața mea aici pare o lungă detenție din care nu pot scăpa, dar apoi mă gândesc la tine. Și la cum am întâlnit un băiat atât de romantic și atât de grijuliu și care îmi place și pe care îl doresc atât de mult. Dawson, tu ești motivul pentru care reușesc să trec peste zilele urâte. Și de crezi că vreau să fii un mare armăsar musculos, atunci ești nebun.
Dawson: Înțeleg că nu vrei să ne grăbim, chiar înțeleg. Și nu vreau să te grăbesc. Nu vreau să fiu acel tip de băiat. Dar sunt și eu om cu hormoni. Și aș minți dacă aș spune că nu m-am gândit niciodată să fac dragoste cu tine. Îmi trece prin minte de sute de ori pe zi.
Jen: Doar o sută? O nimica toată.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre școală, citate despre zile, citate despre viață, citate despre romantism, citate despre religie, citate despre nebunie sau citate despre minciună
Vorbesc cu cerul... (întru toate)
Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și mă trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.
Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.
Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
Să-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.
Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vorbire, poezii despre nuntă, poezii despre iubire, poezii despre desen sau poezii despre apă
Unei doamne
O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseși, mi se pare,
N-aș mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!
De vină tu ești, deci, deși
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde ști
Că tu ai rupt logodna, poate.
Mi-era, ca și al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi ești femeia!
Aș fi în stare să-i zdrobesc
Și liniștea și fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - așa mi-e firea!
De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, și sânger!
Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!
Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceață zgomotoasă
(Pe gânduri, aș înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.
Dar chiar așa, câte un gând
Se mai strecoară prin beție, -
Și diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!
poezie celebră de Byron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre plâns, poezii despre pace, poezii despre nebunie sau poezii despre mândrie
Greșeli, schimbări și ajutor
Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.
Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.
Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.
Și aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.
Dar n-am vrut să fie-așa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.
Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.
Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.
Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.
Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.
Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre durere, poezii despre ajutor, poezii despre suferință sau poezii despre stele
Ane pentru zidurile Europei
te sui în autocar și pleci. nici măcar nu mai întorci capul. să vezi ce?
că toată jalea și sărăcia s-au strâns la ușa vieții tale?
îți vine greu să pleci. dar și mai grele sunt necuvintele din ochii ce te petrec
o să mă întorc. o să le arăt eu cât poate munci o femeie ca să scape
sărăcia e un blestem, o povară ce te strivește
și urli. în adâncul tău, în hăul ăla numit sacrificiu sau supliciu sau cum dracu l-o mai chema
mama îmi spune: du-te mamă. dar să ai grijă de tine. tata îmi spune doar du-te
Ilincuța plânge iar Dodu tace. mă privește ca pentru ultima oară.
plecatul ăsta e ca o rană, îți aduni pansamentele
le-înfunzi să nu picure și te târâi
știu. toată lumea moare. dar puțini sunt cei ce își pun capăt zilelor.
de Crăciunul asta voi trimte bani. cât o să pot.
de Paște o să trimit cadouri
iar de Crăciunul celalt o să le duc eu darurile
să pot să mă bucur de bucuria lor
...
visele nu mor decât dacă nu sunt hrănite
dar puține, foarte puține ajung să se crească, să dea roade.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre draci, poezii despre cadouri, poezii despre bucurie sau poezii despre tăcere
Stări de suflet
Îmi vine să urlu, îmi vine să râd,
Mai lăcrim tristețe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat
Valsez în emoții, emoții devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel să faci?
Când ura ne face mai triști, mai săraci
Și știu că greșesc, dar totuși accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanțe ce ochiul transformă voit
Mă simt ce gândesc, gândesc ce mă simt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închiși revăd viitor
Și mor înviat, ca viu să nu mor
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ochi, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre vals, poezii despre râs sau poezii despre negru
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre război, poezii despre noapte sau poezii despre groază
Unde...?
Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?
Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?
În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!
Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?
Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!
Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre toamnă sau poezii despre calendar
Iartă-mă!
Iartă-mă!
Nu mă poți ierta, știu,
Poate e prea târziu...
Dar te-ai gândit vreodată
La zbaterile mele, la lupa cu viața?!
La faptul că îmi doresc mângâiere,
Ci nu doar la faptul că prezint interes
Pentru felul în care gândesc?!
Iartă-mă! Că plâng în mine
Pentru a nu-mi uda pleoapa
De cenușa neîncrederii.
Și când deschid poarta cuvântului
Nu sunt înțeleasă...
Unde pot spune "acasă"?!
Acolo nicăieri nu mai pot fi,
Nici tu nu vrei să mai știi.
Sunt vulcanul ce transformă-n cenușă
Iubirea, tot ce-a clădit
Și în ce a crezut...
Și atunci pentru ce sunt?!
De ce să aleg această luptă nedreaptă?!
Cu ce mă fac vinovată?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre vulcani, poezii despre neîncredere sau poezii despre iertare
Încet, încet te uit... dar nu, nu pot
Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...
Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...
Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...
Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...
Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...
Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...
Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...
Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...
Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre întuneric, poezii despre început sau poezii despre urări
Soarele și Pământul
Sus, pe cerul albăstrui,
Soarele lucios, gălbui,
Privește înspre Pământ
Și uimit de câte sunt,
Stă și spune cu mirare:
-Frumoasă înfățișare!
N-am văzut în altă parte,
Nici pe Lună, sau pe Marte,
Oameni ca să îmi admire
Minunata strălucire.
Spun că sunt cald, luminos,
Și că-s tare prețios.
Din căldură și lumină,
Le cresc plantele-n grădină.
Le dezgheț apele toate,
Atunci când sunt înghețate.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut și eu cum pot!
Însă sunt cam curios,
Când mă uit atent, în jos,
Văd că lumea-i împărțită,
Au culoarea diferită,
Unii negri, alții galbeni,
Unii albi, dar toți sunt oameni.
Iar pentru ei, locul Sfânt
Este planeta Pământ!
poezie de Aurora Luchian (8 septembrie 2012)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre planete, poezii despre gheață sau poezii despre dezgheț
Un fel de reflecție
nu știu dacă o să pot ieși afară
astăzi plouă și nici nu am umbrelă
dar voi alege partea cealaltă
sau pur și simplu
nu voi privi
într-acolo
ceva se mișcă în ritmul unor bătăi de inimă
se întunecă
tremur
aprind focul și mă uit în oglindă
aș mai putea intra în mine
ca într-o cameră a copilăriei și
aș iubi indiferent de vreme dar
voi crede că nu-s eu
și atunci
degeaba voi încerca
să dau ceasul înapoi
prin mine trec anii și mulți oameni
sunt un fel de gară cu un singur peron
și nici nu știm nimic unul despre celălalt
de ceva vreme o liniște absurdă
picură din pereți și
e rece ca un sloi
dar nu-i bai
dau din cap și aștept
viața mea ademenește moartea care
va veni ca un oaspete
seara
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre seară, poezii despre ritm sau poezii despre ploaie
Ce îmi doresc
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nțelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simți,
Îmi doresc să îmi vorbești,
Îmi doresc să nu mă minți,
Îmi doresc să îmi zâmbești,
Îmi doresc să mă saluți,
Îmi doresc să nu eziți,
Îmi doresc să mă săruți,
Îmi doresc să fim iubiți,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă privești,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă dorești,
Îmi doresc ca să citești,
Îmi doresc să știi ceva,
Îmi doresc să mă iubești,
Îmi doresc să fii a mea.
Îmi doresc să îți vorbesc,
Nu-mi doresc să mă rănești,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citești.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre minciună sau poezii despre ezitare
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie
Mamă, vine toamna
nici eu nu mai sunt cel care am fost
știi bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
mă uit în oglindă și mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aș pregăti să-și cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheață
vine toamna mamă și
cuvintele nu se mai leagă
știu
tu plângi și desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni
mamă,
vine toamna
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt
Plouă în dragoste
Nu știu ce-ar putea fi,
dar când o fată începe să-mi placă
foarte mult
nu mai am încredere în mine.
Asta îmi produce o stare de nervozitate.
Atunci nu spun ce trebuie să spun.
sau poate încep
să examinez,
să evaluez,
să calculez
ceea ce spun.
Dacă spun: "Crezi că o să plouă?"
și ea răspunde: "Nu știu,"
încep să mă gândesc: Oare chiar mă place?
Cu alte cuvinte,
devin cumva un pic neliniștit.
Un prieten de-al meu spunea odată:
"E de douăzeci de ori mai bine să fii prieten
cu cineva
decât să fii îndrăgostit."
Cred că are dreptate și, pe lângă asta,
pe undeva plouă, dau mugurii florilor,
iar melcii sunt fericiți.
Cineva are grijă de toți.
DAR
dacă o fată chiar mă place
și devine foarte nervoasă,
și deodată începe să-mi pună întrebări stranii,
și se întristează dacă îi dau răspunsuri greșite,
și spune anumite lucruri, cum ar fi:
"Crezi că o să plouă?"
și eu spun: "Habar n-am,"
și ea spune: "Oh,"
și devine tristă
sub cerul Californiei, clar si senin,
mă gândesc:
O, mulțumescu-ți, Doamne, e rândul ei de data asta,
nu al meu.
poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre muguri sau poezii despre flori
Din când în când...
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre trup și suflet, poezii despre singurătate sau poezii despre păsări