frunzele nu s-au ofilit
şi nici nu au căzut din copaci
ele sunt mereu verzi
pe planeta pe care
plantele sunt stăpâne

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci arămii
scuturându-şi frunzele -
surâsul toamnei

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plantele agăţătoare
precum iedera şi
rochiţa rândunicii
se întind mereu
până acaparează tot

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

animalele şi plantele
iubesc acest anotimp
mereu primăvara
speranţele înfloresc
odată cu natura

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galben

galbenul semaforului
îmbolnăveşte frunzele copaci
lor nu le pasă de verde
s-au îngălbenit
fără reţineri sau prejudecăţi
semaforul e verde
ele, frunzele rămân galbene

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

planeta noastră
mereu se-nvârteşte –
soare la apus

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

galbene-n copaci
cu aromă de toamnă –
sunt gutuiele

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa

Ne privim în oglinzi cu argintul căzut
doar în ele ne recunoaştem,
o singură şansă iubito-am avut,
dar am pierdut-o când a fost să ne naştem

când a început calendarul să rupă frunzele
frunzele prin vieţile noastre
un zid de timp mereu se surpă
între legea morală şi astre

ne privim în oglinzi cu argintul căzut,
sunt doar ferestre interioare,
o singură şansă iubito-am avut,
dar am pierdut-o din eroare.

poezie de Mihai Duţescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumit, Lucian se aşeză pe o bancă din părculeţul de peste drum de locuinţa domnişoarei Sonya Kelso, îngândurat. Privea pierdut, fără entuziasm, eterna nemişcare ce cuprindea întreg oraşul, dar nu numai acest oraş, minunat altfel; întreaga planetă... Planeta liniştii, planeta tăcerii absolute. Planeta albă, pustie. Planeta nemişcării, a monotoniei totale... Cât de ciudate păreau toate aceste lucruri existente aici, aparent perfecte; cât de ciudate, mereu mai pline de mister...

citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La popota cu frunze

Împart frunze...
Frunze de copaci uscate şi verzi
Le împart în mod egal
La unii una
la alţii...
Nu mă consider un bun
împărţitor de frunze
uscate sau verzi
transpir când văd frunze
şi ameţesc la atingerea lor
tocmai din acest motiv
scap de ele la primii copaci
şi apoi fug acasă
unde scriu despre frunze
uscate sau verzi
cuvinte
câte verzi şi uscate.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna femeilor – poem diamant

În
luna martie
toate femeile sunt
iubite, frumoase şi apreciate
primind multe cadouri şi mărţişoare
dar cine le iubeşte
ştie că ele
sunt mereu
astfel.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

planeta albastră –
privind de pe alt astru
nici nu există

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi patimi a căror alegere nu atârnă de om. Ele s-au născut odată cu el şi nu-i este dat să le ocolească. Sunt conduse de o ursită venită de sus, au în ele ceva care te cheamă mereu.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt prinţ, nu sunt nici rege,
Nu sunt prost, dar nu pot merge.
Însă de sunt iubitul tău,
Nu poate fi aşa de rău...

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut şi ultima gutuie

A căzut şi ultima gutuie,
Frunzele s-au risipit şi ele,
Doru-n braţe vrea să mi se suie,
Când privirea mi-o atârn de stele.

A căzut gutuia şi-o cam doare,
Timpul parcă plânge cu stropi grei,
Pe pervaz o pun lângă o floare
Şi-nspre seară muşc din seva ei.

A căzut gutuia dinspre toamnă
Şi în palmă puful i-l adun,
Dezgolind-o-ncet, ca pe o doamnă,
Sărutări pe coapse când îi pun.

A căzut gutuia din grădină,
Am o poală plină de gutui,
Pot de-acum ninsorile să vină,
Însă tu, iubita mea, rămâi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe planeta noastră sunt
multe oraşe mari
şi multe ţări
cu oameni diferiţi
vorbind limbi diferite

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioroiul şi cu Gretchen au intrat în grădină, pe aleea cea mare, pe care cădeau mereu frunzele din copaci, şi după ce la palat s-au stins luminile, una câte una, cioroiul a dus-o pe Gretchen la o uşă de din dos care era numai împinsă, nu închisă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cometele au cozi
ele nu sunt meteoriţi
ci bulgări murdari
rătăcitori prin Univers
meteoriţii sunt stele căzătoare

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

planeta Terra se învârte în jurul Soarelui
o rotaţie completă încheind un an
o primăvară, o vară, o toamnă şi o iarnă
ce au trecut peste toate sufletele
adăpostite de planeta albastră

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Straniu... Descrierea făcută seamănă oarecum cu cea a unor fiinţe microscopice unicelulare, de pe planeta noastră. Un fel de amibe.
Dick: Posibil, domnişoară, însă nu chiar. Dantonienii nu erau deloc fiinţe microscopice şi nici unicelulare, structura lor fiind foarte, foarte complexă, bine dezvoltată, dar total diferită de tot ceea ce ne este nouă familiar. Iar plantele şi animalele de pe Dantonia erau la fel de ciudate, de diferite, nu semănau cu nimic din ceea ce ştim noi, absolut deloc.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte stricate

Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Şi s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge şi să joace,
Dar beţia le-a prăvălit încoace.
Nu mai ştiu ce spun şi îs
Bolnave de rîs.

S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărţişor,
Şi-ar voi să culeagă roade
Fîstîcite şi neroade
Din sălcii nici verzi.

Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cînte cumva
Vocea ta
Şi pe cobză deştele.

Huleşte-le!

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!